Liberul arbitru

Aseneth a scris:

Nu era vorba de justitie, era vorba de divinitate, i-am raspuns lui King pe acest topic, pentru ca pe celalalt vorbeam de alte kestii.

Da, ai inteles bine, problema e ca oamenii au inteles gresit de la inceput ce inseamna liber arbitru.

Vrei sa spui ca divinitatea ne-a limitat inca de la inceput cu o lista de optiuni cu consecinte doar benefice, iar alegerile rele nu veneau de la El si ca atare erau pedepsite?

Dar sunt enorm de multi oameni care ucid, care fac rau, si traiesc suta de ani, poate chiar in bunastare.

Black velvet a scris:

Morala limiteaza liberul arbitru, prin impunerea unor bariere in alegeri.

Îmi pare corect.Un liber arbitru nelimitat se poate manifesta numai acolo unde individul este singur.Din momentul în care vorbim despre doi oameni,automat discutăm şi despre posibilitatea ca această manifestare să afecteze cumva pe celălalt om.

Nu cred că este vorba numai despre morală,poate să fie autocenzură,spirit civic,conştiinţă...

sorin5 a scris:

Un liber arbitru nelimitat se poate manifesta numai acolo unde individul este singur.

Dacas e singur total, da; adica realitatea sa fie opera lui; si nici macar atunci intrucat, raportandu-ne la individ ca la un individ uman, asa cum ne consideram in general fiecare (deci realitatea psihica si fizica nu e majoritar la dispozitia noastra), el e conditionat de insasi existenta a ceea e numim fizic si psihic propriu, de necesitati si de apucaturi conceptuale si emotional-sentimentale.

King1 a scris:

Vrei sa spui ca divinitatea ne-a limitat inca de la inceput cu o lista de optiuni cu consecinte doar benefice, iar alegerile rele nu veneau de la El si ca atare erau pedepsite?

Dar sunt enorm de multi oameni care ucid, care fac rau, si traiesc suta de ani, poate chiar in bunastare.

Nu am spus eu nimic despre pedeapsa, citeste mai bine ce am zis eu. Ca sa ma intelegi, paradoxul liberului arbitru este cel mai bine ilustrat in Culmea ezitarii : Sa aleg, sa nu aleg?. Adica, omul are doua optiuni : sa se foloseasca de liberul arbitru, si asta o face daca are discernamant, sau sa nu se foloseasca si atunci intra sub incidenta legii, sau, poate pur si simplu sa fie norocos si sa mearga toata viata in voia curentului, fara sa iasa cu ceva in evidenta.

Aseneth a scris:

Adica, omul are doua optiuni : sa se foloseasca de liberul arbitru, si asta o face daca are discernamant, sau sa nu se foloseasca si atunci intra sub incidenta legii

Tu privesti liberul arbitru ca pe ceva ce tine doar de alegerile pozitive?

povestea vorbei a scris:

Dacas e singur total, da; adica realitatea sa fie opera lui; si nici macar atunci intrucat, raportandu-ne la individ ca la un individ uman, asa cum ne consideram in general fiecare (deci realitatea psihica si fizica nu e majoritar la dispozitia noastra), el e conditionat de insasi existenta a ceea e numim fizic si psihic propriu, de necesitati si de apucaturi conceptuale si emotional-sentimentale.

Nu merge. Fiind singur are posibilitatea de opţiune şi faţă de sine însuşi în condiţia în care nu poate să aceadă la o altă morală decît la cea impusă de el însuşi...Hai să o lăsăm aşa..şi să discutăm despre ofertele astrelor pentru pămînteni.

liberul arbitru, eu cred ca il avem dar il folosim prost

Nu stiu ce sa zic dar ma indoiesc de asta

Zen` a scris:

liberul arbitru, eu cred ca il avem dar il folosim prost

ideea este ca chiar il folosim, si justitia tocmai de aceea a fost necesara, ca il folosim (prost, este adevarat).

adal* a scris:

ideea este ca chiar il folosim, si justitia tocmai de aceea a fost necesara, ca il folosim (prost, este adevarat).

Corectă observaţia ta. Mai mult de atât...fiecare avem sentimentul că, în anumite momente ale vieţii noastre, am fi putut face o alegere mai bună. Sau chiar, ar spune unii, viaţa noastră ar fi un şir de alegeri proaste pe marginea cărora avem ocazia să reflectăm. Şi de aici vorba românului: "Băh, da ce prost am fost! Puteam să fac chestia aia mult mai bine...cum dreak de-am fost aşa de dobitoc?"