Google dezvăluie cum funcţionează inovaţia care va transforma lumea internetului
Compania Google a dat publicităţii un nou clip video ce
Început de lupini, Sâm 20 nov 2010 · 1.122 răspunsuri · 191.588 vizualizări
Google dezvăluie cum funcţionează inovaţia care va transforma lumea internetului
Compania Google a dat publicităţii un nou clip video ce
A fost descoperită cea mai mică planetă observată până în prezent
N.A.S.A. a anunţat o nouă descoperire făcută de oamenii de ştiinţă implicaţi în misiunea Kepler: cea mai mică planetă observată vreodată.
Corpul ceresc în cauză orbitează o stea asemănătoare cu Soarele, doar că ceva mai rece şi mai mică. Planeta se află în constelaţia Lyra, la aproximativ 210 ani lumină de Pământ şi se află în vecinătatea a alte două planete.
Numită Kepler-37b, planeta a fost descoperită în sistemul Kepler-37 şi este doar puţin mai mare decât Luna, având un diametru de circa 3900 de kilometri.
Comparaţia dintre planeta Kepler-37b, şi alte corpuri cereşti

Din cercetările realizate până acum, oamenii de ştiinţă şi-au putut da seama că planeta Kepler-37b este solidă, dar nu are atmosferă şi prin urmare nu poate susţine viaţa aşa cum o ştim noi. Ca mai apropiată vecină a lui Kepler-37b, planeta Kepler-37c este şi ea ceva mai mică decât Venus, măsurând aproape trei sferturi din dimensiunile Pământului, în timp ce planeta Kepler-37d, aflată ceva mai departe de Kepler-37b este de două ori mai mare ca Terra.
Toate cele trei planete orbitează în jurul stelei lor la o distanţă mai mică decât cea dintre Soare şi Mercur, ceea ce sugerează că temperaturile sunt extrem de ridicate pe aceste 3 corpuri. De fapt, Kepler-37b parcurge orbita în doar 13 zile, având o temperatură de aproximativ 427 de grade Celsius.
A fost creat dispozitivul pentru "scrierea
Prediabetul, unul din factorii determinanti ai accidentului vascular cerebral (AVC)
Jonathan R. Treadwell senir reserch analyst, Technology AssessmentGgroup, ECRI Institute, Plymouth Meeting, PA 19462, USA
Numeroase studii au sugerat existenta unei asocieri generale intre prediabet si aparitia in viitor a unui accident vascular cerebral (AVC), dar mai multi factori potentiali de eroare (precum varsta, obezitatea si hipertensiunea) fac imposibila cunoasterea exacta a amplorii unei asemenea asocieri.
Dat fiind faptul ca nu este posibila repartizarea aleatorie a pacientilor in categoriile
A fost descoperit un nou micro-continent
Insulele Reunion şi Mauritius, din Oceanul Indian, ascund sub ele un micro-continent, abia recent identificat. Fragmentul continental, denumit Mauritia, s-a desprins din blocul continental sudic în urmă cu 60 de milioane de ani şi a rămas ascuns sub mase colosale de lavă.
Un studiu publicat în Nature Geoscience sugerează că asemenea micro-continente ar putea fi mai comune decât se credea.
Fragmentarea continetelor este adesea asociată cu coloanele de magmă (roci în stare topită) care se ridică spre scoarţa terestră şi încălzesc şi înmoaie masele continentale până când acestea se rup la nivelul unor aşa-zise puncte fierbinţi ale scoarţei. Aceste puncte îşi pot schimba poziţia în timp.
În acest mod s-a fragmentat estul Gondwanei (continentul din emisfera sudică a Pământului), proces care a început în urmă cu 170 de miloane de ani.
Iniţial s-a desprins un fragment care apoi s-a rupt în bucăţi, formând-se astfel Madagascar, India, Antarctica şi Australia, care au migrat spre poziţiile în care se găsesc azi.
Coloanele de magmă situate sub actualele insule Reunion şi Mauritius par să fi jucat un rol în apariţia Oceanului Indian. Dacă zona de ruptură se găseşte la marginea unei mase continentale (Madagscar / India, în acest caz), atunci este posibil să se desprindă fragmente şi din această masă continentală. Insulele Seychelles sunt un exemplu binecunoscut de asemenea fragment continental.
În urma analizei granulelor de nisip provenit din lavă, găsit în Mauritius, un grup de gelogi din Norvegia, Africa de Sud, Marea Britanie şi Germania a publicat recent un studiu care sugerează că ar exista şi alte fragmente continentale astfel formate.

Granulele de nisip conţin silicat de zirconiu, cu vechimea de 660-1970 milioane de ani, ceea ce s-ar putea explica prin faptul că ele au fost aduse la suprafaţă de lavă, atunci când a fost împinsă prin crusta continentală de această vârstă.
Această metodă de datare a fost completată de o recalculare a unor parametri ai tectonicii plăcilor, care explică exact cum şi când au ajuns aceste fragmente în Oceanul Indian.
Calculele privind modul în care s-au deplasat punctele fierbinţi (zonele în care scoarţa se rupe din cauza acţiunii coloanelor de lavă) au fost realizate de Dr. Bernhard Steinberger, de la GFZ German Research Centre for Geosciences, şi Dr. Pavel Doubrovine de la Universitatea din Oslo.
"Pe de o parte, calculele arată poziţia plăcilor în raport cu două puncte fierbinţi existente la momentul rupturii, ceea ce sugerează o relaţie cauzală", spune dr. Steinberger. "Pe de altă parte, am putut arăta că fragmentele continentale au continuat să se deplaseze aproape exact deasupra coloanei de lavă din zona Reunion, ceea ce explică de ce aceste fragmente au fost acoperite de roci vulcanice."
Astfel, ceea ce iniţial fusese interpretat ca fiind doar traseul punctelor fierbinţi din regiunea Reunion sunt, de fapt, fragmente continentale care nu fuseseră anterior identificate ca atare, deoarece erau acoperite de rocile vulcanice provenite din coloana de lavă Reunion. Concluzia fost că, în ocean, asemenea micro-continente s-ar găsi în număr mai mare decât se crezuse anterior.
Surse: descopera.ro, ScienceDaily
A fost dezvăluit accidentul ştiinţific ce ar putea revoluţiona viitorul stocării energiei
Anul trecut, cercetătorii de la UCLA au făcut o descoperire fantastică, într-un mod absolut norocos.
O echipă de oameni de ştiinţă coordonată de chimistul Richard Kaner tocmai reuşiseră să conceapă o metodă eficientă pentru a produce fâşii de calitate înaltă din grafen, materialul-minune a cărui descoperire a fost recompensată cu premiul Nobel în urmă cu trei ani. Pentru a produce acest material, cercetătorii au folosit o metodă inedită: un drive DVD obişnuit, cu care este dotat aproape orice computer. Metoda inedită nu reprezintă singura reuşită extraordinară a cercetătorilor, ci descoperirea făcută de Maher El-Kady, un cercetător din cadrul laboratorului condus de Kaner. El-Kady a făcut o conexiune între o bucată de grafen şi un bec, descoperind cu surprindere un mediu de stocare a energiei electrice cu un potenţial revoluţionar.

Reuşita cercetătorilor ar putea duce la un mecanism prin care telefoanele mobile să fie încărcate în doar câteva secunde, iar automobilele electrice într-un minut. Pentru că aceste fâşii de grafen sunt flexibile şi nu ocupă mult loc, în scurt timp ar putea fi introduse în numeroase produse, de la hârtie electronică la display-uri flexibile. De asemenea, metoda concepută de cercetători este foarte eficientă: un singur DVD-writer poate produce 100 de micro-supercondensatori în doar 30 de minute pe un singur disc. Un singur micro-supercondensator are o densitate a puterii de ~200 W cm−3, printre cele mai ridicate valori înregistrate până acum de un supercondensator.
Surse: descopera.ro, io9
lupini a scris:De asemenea, metoda concepută de cercetători este foarte eficientă: un singur DVD-writer poate produce 100 de micro-supercondensatori
Planeta Marte ar putea fi lovită de o cometă la sfârşitul anului viitor
Oamenii de ştiinţă spun că Marte ar putea fi lovită în 2014 de o cometă: calculele şi simulările arată că o cometă denumită C/2013 A1 se deplasează prin spaţiu pe o traiectorie ce duce spre Planeta Roşie.
Conform unor modele de predicţie orbitale preliminare, C/2013 A1 ar urma să ajungă în dreptul planetei Marte la data de 19 Octombrie 2014.
Se crede că C/2013 A1 provine din Norul lui Oort, o regiune din jurul Sistemului Solar, conţinând miliarde de nuclei de comete care au fost expluzaţi din sistemul solar primordial, în urmă cu miliarde de ani.
În trecut, Marte a mai fost lovită de comete, ca de altfel şi alte planete din Sistemul Solar, inclusiv Terra.
C/2013 A1 a fost descoperită de Robert McNaught, de la Siding Spring Observatory, Australia, pe data de 3 Ianuarie anul acesta. După descoperire, astronomii de la Catalina Sky Survey, S.U.A., au colectat, pe baza înregistrărilor lor, date retrospective privind locul unde s-ar fi găsit cometa în luna decembrie a anului trecut.

Aceste informaţii au permis calcularea aproximativă a traiectoriei cometei, care pare să se îndrepte spre Marte, unde ar urma să ajungă la 19 Octombrie 2014.
Cât de probabil este impactul celor două corpuri cereşti? Deocamdată, se pare că riscul este destul de mic. Conform calculelor realizate de Jet Propulsion Laboratory (JPL) din cadrul NASA, cel mai probabil este ca C/2013 A1 să treacă la mică distanţă (mică în termeni astronomici, desigur) de Marte, la aproximativ 101.000 km.
Totuşi, există unele motive de îngrijorare. Din cauza datelor insuficiente (cometa n-a fost observată decât prea puţin timp, până în prezent), e dificil pentru astronomi să prevadă cu exactitate unde se va găsi cometa peste 20 de luni. Marja de eroare a calculelor înseamnă că C/2013 A1 ar putea trece pe lângă Marte la o distanţă sigură, de peste 1 milion de kilometri, dar tot aşa de bine ar putea să lovescă în plin planeta.
O altă incertitudine este legată de dimensiunile cometei: încă nu ştim cât de mare este C/2013 A1, dar, în general, cometele nu sunt mici. De aceea, o ciocnire ar putea fi un eveniment astronomic de amploare colosală.
Urmărirea cometei în continuare va face posibilă o calculare mai precisă a traiectoriei şi o evaluare mai exactă a riscului de impact. Pentru moment, acest risc este considerat mic de către specialişti.
Surse: descopera.ro, DiscoveryNews
Interfaţa wireless creier-computer ne va permite să mişcăm obiecte cu puterea g
Harta salinităţii Oceanului Planetar
N.A.S.A. a făcut publică imaginea care arată gradul de salinitate din apele lumii. Datele au fost colectat cu ajutorul instrumentului Aquarius