Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

Pământul e mai cald decât în cea mai mare parte a ultimilor 11 300 de ani

Pământul este mai călduros decât a fost în 70%-80% din timpul scurs de la ultima Epocă Glaciară, arată un nou studiu efectuat de cercetători de la universităţile Oregon State şi Harvard. Aceştia au analizat date colectate din peste 73 de situri aflate de-a lungul întregii planete.

Cercetarea mai arată că ritmul în care temperaturile se modifică este în curs de accelerare, subliniază Shaun Marcott, unul dintre autorii studiului publicat în prestigiosul jurnal ştiinţific Science.

Studiul reprezintă cel mai amplu efort ştiinţific de a reconstitui temperaturile înregistrate la nivel global în ultimii 11.300 de ani, oferind rezultate similare studiilor care au acoperit ultimii 2.000 de ani. Cercetarea oferă noi dovezi împotriva argumentelor care susţin că "ceea ce trăim astăzi este ceva firesc, parte a unui proces natural de variabilitate a climei", afirmă Marcott.

Marcott şi ceilalţi cercetători care au realizat acest studiu au analizat numeroase surse, de la dovezile colectate în inelele copacilor, fosile şi alte cercetări asupra temperaturilor realizate de alţi oameni de ştiinţă.

"Ştiam deja că la nivel global, Pământul este astăzi mai cald decât a fost în ultimii 2000 de ani. Acum studiul nostru arată că Terra este de fapt, mai călduroasă decât a fost în cea mai mare parte a ultimilor 11.300 de ani. Acest lucru este foarte interesant, căci Holocenul se întinde de-a lungul întregii civilizaţii umane", a comentat Marcott.

"Dacă ne uităm la perioada cuprinsă între 1900 şi 2000, observăm că pornim de la partea friguroasă a spectrului şi ajungem în cea călduroasă, viteza cu care este realizată această tranziţie fiind mare. Ar trebui ca temperatura să scadă, dar nu se întâmplă acest lucru", explică cercetătorul.

"Climatul Pământului este complex şi răspunde la mulţi factori. În ultima sută de ani însă, creşterea cantităţii de CO₂ din atmosferă ca rezultat al activităţilor umane a fost extraordinară. Este singura variabilă care poate explica creşterea bruscă şi rapidă a temperaturilor globale", concluzionează cercetătorul.

Conform modelelor climatice evaluate de I.P.C.C. (Intergovernmental Panel on Climate Change), temperaturile ce vor fi înregistrate în 2100 vor depăşi cele mai mari temperaturi înregistrate în ultimii 11.300 de ani.

Surse: descopera.ro, Bloomberg, PHYS.ORG, BUSINESS INSIDER

Europa, satelitul lui Jupiter, ar putea fi un loc unde să existe viaţă

Multă vreme oamenii de ştiinţă au crezut că mica "Lună" a lui Jupiter, Europa, este acoperită de un ocean îngheţat. Dar cercetări recente sugerează că pe satelit există şi apă în stare lichidă care răzbate la suprafaţă, alimentând speranţele că acest corp ceresc ar putea găzdui viaţă.

Cercetările arată că există schimburi de natură chimică între ocean şi suprafaţă, ceea ce îmbogăţeşte compoziţia chimică a oceanului. Descoperirile au fost prezentate într-un raport elaborat de profesorul Mike Brown, astronom care lucrează la California Institute of Technology, şi Kevin Hand, de la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul N.A.S.A.

Prin aceste schimburi dintre ocean şi suprafaţă, a explicat profesorul Brown, înseamnă că mari cantităţi de energie ajung în ocean, ceea ce este important pentru existenţa vieţii.

Se crede că oceanul de pe Europa acoperă întreaga suprafaţă a satelitului şi că ar avea o adâncime de circa 100 km, sub un strat subţire de gheaţă.

Satelitul Europa este ceva mai mic decât Luna Pământului, având un diametru de aproximativ 3.100 km.

Oamenii de ştiinţă dezbat de multă vreme compoziţia chimică a suprafeţei Europei. Recent, cercetătorii au descoperit indicii ale prezenţei sulfatului de magneziu, care s-ar fi putut forma prin oxidarea unui mineral provenit din ocean.

Specialiştii şi-au început studiul prin întocmirea unei hărţi a distribuţiei gheţii formate din apă pură. Apoi, la latitudini joase, zona cu conţinutul cel mai mare de gheaţă formată din alte substanţe decât apa pură, au detectat o uşoară modificare a rezultatelor, neobservată anterior, indicând o schimbare în compoziţia gheţii. Analizând aceste rezultate, au descoperit că ar fi vorba despre prezenţa sulfatului de magneziu.

Autorii raportului, care şi-au publicat concluziile în Astronomical Journal, cred că sulfatul de magneziu s-ar fi format din clorura de magneziu ce provine din oceanul de pe Europa şi că acest ocean ar avea o compoziţie asemănătoare cu cea a oceanului sărat de pe Terra. După cum explică Kevin Hand, "dacă am învăţat ceva despre viaţa pe Terra, este că acolo unde există apă lichidă, există în general, viaţă. Poate că şi oceanul de pe Europa este un loc minunat pentru viaţă."

Surse: descopera.ro, MailOnline

A fost Marte o "victimă" a inundaţiilor şi a schimbărilor climatice ?

Oamenii de ştiinţă au descoperit cu surprindere, pe Planeta Roşie, dovezi ale unor inundaţii masive, care ar fi putut determina schimbări climatice de amploare.

Astronomii considerau că Marte a fost rece şi deşertică

În lacul Vostok din Antarctida, a fost descoperit o nouă formă de viaţă bacteriană

Savanţii ruşi anunţă că au descoperit, în apa lacului antarctic Vostok, o formă de viaţă bacteriană care ar putea reprezenta, cu mare probabilitate, o nouă specie.

Lacul Vostok, cel mai mare lac subglacial din Antarctica, a fost izolat sub gheaţă timp de milioane de ani. Anul trecut, cercetătorii au forat printr-un strat de gheaţă gros de aproximativ 4 kilometri, pentru a ajunge la apa lichidă de dedesubt şi a preleva probe din ea.

În lacul izolat timp atât de îndelungat de mediul exterior, oamenii de ştiinţă sperau să descopere specii de microorganisme necunoscute anterior.

După îndepărtarea tuturor elementelor ce ar fi putut produce contaminarea mostrelor de apă cu substanţe sau microorganisme din exterior, specialiştii au analizat ADN-ul prezent, descoperind că nu este identic cu niciunul dintre tipurile de ADN din baza de date globală, ceea ce, după cum explică Serghei Bulat, de la Institutul de Fizică Nucleară din St. Petersburg, înseamnă că au de-a face cu o formă de viaţă "neclasificată şi neidentificată".

O atenţie specială a fost acordată unui anumit tip de bacterie, al cărei ADN este similar în proporţie de mai puţin de 86% cu ADN-ul altor forme de viaţă cunoscute. Un nivel sub 90% înseamnă, în general, că e vorba despre un organism necunoscut.

Totuşi, alţi specialişti susţin că datele trebuie verificate cu mare grijă, de alte laboratoare, înainte de a se anunţa descoperirea unei specii noi.

Lacul Vostok, având o întindere de 15.000 kilometri pătraţi şi o adâcime maximă ce depăşeşte 800 metri, este situat în partea de est a calotei glaciare antarctice, într-o regiune unde s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură măsurată vreodată: minus 89 grade Celsius, la 21 Iulie 1983.

Surse: descopera.ro, BBC News

A fost creat un "creier colectiv" virtual al roboţilor

Oamenii de ştiinţă din Europa au lansat prima parte a unei baze de date ce cuprinde informaţii menite să-i ajute pe roboţi să se descurce

Japonia a reuşit să extragă "gheaţă de foc" din planşeul oceanic

Autorităţile japoneze au anunţat că au extras cu succes hidrat de metan, supranumit şi "gheaţa de foc" sau "gheaţa care arde", din planşeul oceanic. Această reuşită oferă acestei ţări asiatice lipsite de resurse o nouă sursă de gaz pentru următorii ani.

Un consorţiu coordonat de Japan Oil, Gas and Metals National Corporation a anunţat că, pentru prima dată

A fost identificată originea castraveţilor şi a pepenilor

Oamenii de ştiinţă au descoperit că pepenele galben şi castravetele

Terra ca "bulgăre de zăpadă": teoria care ar putea explica evoluţia vieţii

În perioada în care gheaţa a acoperit aproape tot Pământul transformându-l într-un bulgăre uriaş de gheaţă, adică acum aproape 635 de milioane de ani, oceanele au continuat să asigure susţinerea vieţii printr-un proces inedit.

Pentru mai multe decenii, oamenii de ştiinţă au susţinut că este posibil ca planeta noastră să fi fost cândva un "Bulgăre de zăpadă". Această teorie a fost creată pe baza unor dovezi care sugerează că în Neoproterozoic (de acum 635 de milioane de ani până acum 750 de milioane de ani), gheaţa a ajuns de două ori până la Ecuator, depunându-se în cantităţi atât de mari încât ea a rezistat milioane de ani.

Totuşi, pătura albă ce acoperea Pământul nu era complet solidă, existând zone mai calde în jurul vulcanilor.

În timpul acestei perioade în care Pământul a fost ca un bulgăre de zăpadă, viaţa străveche ar fi putut începe procesul de explozie a diversităţii. Cu toate acestea, până acum nu au fost create destule cercetări pentru a afla modul în care apa şi substanţele nutritive ar fi curs în oceane îngheţate în care locuiau aceste forme primitive de viaţă. Cercetări din trecut au sugerat totuşi că apele ar fi curs anevoios din cauza gheţarilor care formau un scut împotriva vânturilor, şi că din această cauză mediul nu era favorabil pentru promovarea diversităţii vieţii primordiale. Problema acestor studii, însă, este aceea că ele nu au luat în considerare căldura geotermală care ar fi putut asigura circulaţia apei în oceane.

Pentru a simula oceanele din perioada în care Pământul semăna cu un bulgăre de zăpadă, un grup de oameni de ştiinţă au dezvoltat un model 3D al oceanelor şi continentelor din Neoproterozoic. Simularea a ţinut cont de căldura geotermală venită de la aproximativ 1 kilometru sub gheaţă ce acoperea planeta.

În mod surprinzător, cercetătorii au descoperit că oceanele nu erau doar nişte piscine uriaşe care stagnau, ci că în realitate erau destul de dinamice.

"Este contraintuitiv. Presupunerea noastră şi presupun că şi a altora a fost că gheaţa nu permitea deplasarea curenţilor oceanici, apa era era relativ stagnantă", a declarat geologul Daniel Schrag, de la Universitatea Harvard.

Căldura geotermală ar determina apa de pe fundul oceanului să se ridice, declanşând un fel de convecţie pe care o vedem în cazul apei care fierbe într-un vas. De fapt, temperatura apei şi salinitatea ar fi fost egale în ape, o trăsătură complet diferită de cea întâlnită în oricare altă perioadă din istoria Pământului.

"Astăzi, oceanul este mult mai stratificat. Avem apă caldă şi dinamică în partea superioară şi apă rece şi densă la adâncimi mari, iar aceste straturi rezistă şi nu se amestecă din cauza mareelor şi vânturilor. În oceanul de pe «Bulgărele de zăpadă», aproape toată apa are aceeaşi densitate motiv pentru care este nevoie de mult mai puţină energie pentru ca straturile să se amestece", a explicat Schrag.

În plus, curenţii puternici par să se fi "înfăşurat" în jurul Ecuatorului, iar curenţii ascendenţi ar fi existat de-a lungul coastelor. Fluxurile instabile de la Ecuator ar cauzat vârtejuri care la rândul lor ar fi generat curenţi de aer similari cu cei observaţi pe suprafaţa lui Jupiter. Această circulaţie şi cea a apei calde, ar fi putut declanşa o rată de topire de 10 ori mai mare decât cea estimată iniţial.

"Trebuie să ne imaginăm că în acea perioadă Pământul a fost o cu totul altă planetă. Oceanul acoperit de gheaţă nu era un loc prea uşor de locuit", a mai adăugat Schrag.

Surse: descopera.ro, SPACE.com

A

A fost descoperit un nou tip de planete super-dense

Aceste misterioase corpuri cereşti, cu densitate foarte mare, observate