Inceptia

Allexandrra a scris:

De ce ma ajuta psihologia si nu religia? Unul din lucrurile pe care le aflu de aici e ca suport bine incertitudinea, ca ma intereseaza adevarul mai mult decat siguranta.

Intr-adevar mema nemuririi din religie e puternica pentru ca raspunde nevoii omului de a continua sa exista pentru totdeauna. E greu sa nu te prinda asa o mema. Mare minune ar fi sa nu prinda; cine ar putea fi asa puternic? Yalom vorbeste de patru realitati de neindurat pentru om: faptul ca moartea e inevitabila pentru fiecare dintre noi si faptul ca viata nu are un sens sau un scop evident sunt doua dintre ele. Iar pentru ca aceste adevaruri genereaza angoase, oamenii isi gasesc refugiu intr-un sistem religios, cred in nemurirea spirituala, transforma moartea in ceva pozitiv de genul "intoarcerea acasa", "reintalnirea cu cei dragi", etc.

E puternic cine alege adevarul in favoarea sigurantei (de fapt pseudo-sigurantei) pentru ca de fapt acea "siguranta" e una iluzorie, doar o linistire pe moment a angoasei de moarte.

Two a scris:

Orice molecula are o memorie a ei ce contine anumite informatii. De ex: daca vei reusi sa clonezi o molecula a ficatului, vei obtine un ficat normal cu toate functiile si atributiile anatomice lui ca organ, si nicidecum altceva. Sa zicem un rinichi, sau ochi.

Intrebarea care si-au pus-o biologi si care inca nu au reusit sa afle raspunsul este, cum anume inmagazineaza aceea molecula "informatia" (ideea), care duce la formarea organului in sine.

Exista si molecule inteligente, care pot inlocui cu succes orice parte a corpului uman , fara sa aiba vreo specializare anume.

Ninja2 a scris:

Cum asa?

Televizorul este doar o alta interfata ,la fel ca si cartea, netul, radoiul, etc ... ce te poate determina sa accepti realitati / iluzii/ demoni , sau meme, cum va place voua sa spuneti . Televizorul nu te face pasiv, el este cea mai parsiva interfata, pentru ca omul nu poate percepe decat un numar restrans de frame'uri.

Kosmotro a scris:

Deci mema nu este o gena, ci un replicator ideatic, si nu se transmite genetic, ci de la un creier la altul. Daca nu ma crezi pe mine, citeste cartea lui Dawkins tu insuti.

Dar Dawkins ala , a vorbit de posibilitatea ca memele alea sa existe si in eter ? Asa, precum undele radio ?

Ravl a scris:

Dar Dawkins ala , a vorbit de posibilitatea ca memele alea sa existe si in eter ? Asa, precum undele radio ?

Nu, ele nu exista in afara mediului lor, in cazul acesta, mintile umane.

Exista studii psihologice care au examinat activitatea cerebrala a creierului uman ce priveste la tv,comparativ cu o lectura de carte ori alte activitati. In toate cazurile, undele cerebrale ale celui ce vizioneaza tv au trecut pe frecventele corespunzatoare unei stari de pasivitate, amorteala, un fel de transa hipnotica. In care creierul preia pasiv informatia, fara sa o mai judece critic. Nu neg ca sunt si minti antrenate care pot judeca critic informatia primita de la tv, mai ales canalele educative gen discovery, dar ideea e ca televiziunea predispune la anestezia facultatii de judecata critica.

Kosmotro a scris:

Pai daca a reusit sa sara din alt creier in creierul tau, a trecut stadiul de inceptie.

A prins in mediul fertil al mintii tale, chiar daca nu a si ramas, caci nu a fost destul de rezistenta.

Presocraticii si apoi socraticii au inceput acest proces, imi pare. Inainte de ei, celelalte culturi umane luau memele de-a gata, fara examinare.

Ai dreptate. A depasit stadiul de inceptie. Imi ia putin timp pana ma familiarizez cu termenul. Ce voiam sa scot in evidenta e ca nu mi-a parazitat complet gandirea.

Presocraticii doar incepusera sa aiba un pic de incredere in capacitatea proprie de cunoastere, nu mai asteptau sa le vina de la zei. Socrate pune explicit problema prelucrarii critice a ideilor.

Doar am scris inceputul maximei lui Socrate, fara a-i mai scrie si numele (stiu ca nu stiu...) si ati vazut ce simplu si frumos s-a transmis? V-am spus, doar mintea le complica, totul , pur si simplu, este.

Two a scris:

In schimb, vad ca nu stie nimeni de pe acest topic, in cate feluri se poate dobandi cunoasterea, sau informatia generala transformata in idei particulare.

In doar doua moduri. Si asta o spune Aristotel, si cei care sunt licentiati/studenti la psihologie ar fi trebuit sa o stie, daca nu, inseamna ca au sau au avut profesori prosti.

Primul mod este cel empiric, si anume experientele proprii si observatia lor.

Cel de-al doilea fiind,ceea ce stiu altii si aflam si noi - din carti sau transmitere verbala.

Sa nu zici vreodata in public c-ai citit Aristotel, ca te faci de comando ma ...

Esti in stare fara google sa definesti termenii astia : techne, episteme, sophia, nous, phronesis ?

Ah de fapt stii, ca google s-ar putea sa stie .

Am sa fac paralele intre meme si schemele cognitive disfunctionale.

Unele meme ne paraziteaza. E greu sa scapi de ele. Omul tinde sa se confunde cu memele lui. Daca vrei sa i-o scoti din cap, se supara, pentru ca el crede ca ai ceva cu el. Vede insa ca nu merge ceva bine in viata sa, si nici nu stie de ce.

Altii stiu, dar tot nu pot sa si le scoata, nici daca stiu ce au si cer ajutor de la prieteni (sfaturi ca sa scape de ele).

De pilda un prieten isi dorea enorm sa fie intelept sa aiba o viata echilibrata, dar cand il apuca amokul mergea la cazino si pierdea toti banii. Stia ca va ramane flamand, ca prietena il va face cu ou si otet, ca tatal acesteia se va uita la el cu scarba, ca prietenii se vor indoi de el, dar tot mergea. I-am zis, cand mi-a cerut sfatul: "daca stii ca ai o problema, si vrei sa te vindeci de ea, ce te opreste sa o faci? ce avantaj ai din a mentine acest comportament?"

Mi-a zis: "porcului ii place in noroi, miroase urat, dar e caldut SI E AL LUI".

Cam asa e si cu mema. Unele sunt distructive, vezi sau simti ca te duc de rapa, dar te identifici cu ele, crezi ca TU ESTI MEMELE TALE, si te lasi dus de ele unde vor ele.

Exemplu: Mema "Nu am nicio valoare, pentru ca... XYZ". E una din memele de baza ale depresivului, ratatului, celui cu eu slab, pasivului, anxiosului, etc.

Unii depresivi se identifica asa de tare cu aceasta mema, incat se sinucid. Acolo se vede clar distructivitatea unei meme. Ea te poate aneantiza, daca nu o identifici tu pe ea, si nu o neutralizezi la timp. Dispare si mema, dar dispare si sinucigasul. Daca ii spui depresivului "e doar o schema cognitiva eronata", el poate ca intelege si scapa de ea, poate ca intelege dar nu poate scapa de ea. In acest ultima caz, depresivul se identifica cu mema sa. Daca ar face distinctia: EU NU SUNT ACEASTA MEMA, Eu si Mema aceasta suntem 2 lucruri diferite, nu trebuia sa ma las ghidat de aceasta idee, e doar o idee, eu exist in afara ei", atunci ar intelege ca VALOAREA LUI nu sta in XYZ.

Sa identifici schemele cognitive eronate ale omului este un principiu de baza in terapia cognitiv-comportamentala.

Apoi sa il determini pe om sa schimbe schemele eronate cu scheme de gandire corecta.

Foarte multe din aceste scheme de gandire au de a face cu logica. E trist ca nu se mai pune baza pe logica in liceele noastre. Si acolo unde se mai face logica, profii fac o varza din predare, lasandu-se dusi in jos de superficialitatea liceenilor de azi, in loc sa-i invete sa gandeasca clar, corect.

Exemple de scheme cognitive eronate, pe care cei care au facut logica serios le vor recunoaste imediat:

inferentele arbitrare - concluzia pripita, fara dovezi

abstragerea selectiva - focus doar pe unele aspecte, neglijand altele importante

suprageneralizarea - concluzii trase din examinarea unor situatii particulare, dar extinse la alte situatii, nejustificat

amplificare

minimalizare - omul depreciaza valoarea unor aspecte importante (ca depresivul nu observa lucrurile pozitive)

personalizarea - raporteaza evenimentele la persoana sa, fara justificare

catastrofarea - supraestimarea posibilitatilor negative, focus pe cel mai rau final al unei situatii

atitudinea disfunctionala - convingerea ca valoarea sa depinde de parerea altora

Sunt enorm de multe astfel de scheme disfunctionale.

O astfel de schema disfunctionala va genera GANDURI AUTOMATE (neanalizate, neconstientizate), iar acestea genereaza REACTII EMOTIONALE.

O schema negativa tinde sa se perpetueze in situatii de viata noi, desi ea nu mai e adaptata la acestea.

Ea tinde sa se automentina, prin trei mecanisme primare:

- distorsiuni cognitive

- patternuri de autoaparare

- stiluri de adaptare la schema

Aceste mecanisme de perpetuare fac ca omul sa perceapa situatiile in asa fel incat schema sa se activeze

- accepta informatiile care confirma schema

- neaga informatiile care vin in contradictie cu schema

- minimalizeaza informatii care ar putea invalida schema

Facand o analogie cu lumea biologica, nu exact la fel fac virusii care invadeaza o celula, deturnandu-i sistemele functionale in folosul lor?

Nu la fel fac parazitii care determina gazdele sa actioneze intr-un mod folositor parazitilor, dar daunator gazdei (toxoplasmoza face ca soarecele sa fie nesabuit, sa nu se mai teama de pisica, sa piarda instinctul de conservare, ca pisica sa preia parazitul iar ciclul vital al parazitului sa fie reluat - ouale sale ar muri fara asta)

Desi este o analogie, Dawkins a remarcat caracterul viral al memelor. Ele tind sa invadeze mintea umana, sa fie contagioase, sa intre in conflict unele cu altele, facand gazdele sa se lupte in razboaie pentru suprematia lor. Oamenii mor, memele prospera. Exemplu: razboaiele religoase in care mema "CATOLICISMUL trebuie sa ajunga UNIVERSAL" s-a infruntat cu mema "protestantismul e mai corect, are mai multa dreptate". Cati dintre oamenii aceia care au murit au inteles ca au fost parazitati intr=un mod inutil si nociv, absurd?

Revenind la subiectul INCEPTIE:

un depresiv care ar intelege felul in care e parazitat de niste MEME nocive ar putea sa inceapa sa le vaneze si sa le elimine, pastrand acele meme care nu-i dauneaza, ba chiar il ajuta (simbioza).

Exemplu de meme nocive pentru depresiv, care ii distrug starea de bine, fericirea, creierul, viata, relatiile, succesul.

"Daca.... atunci..."

"O, daca..."

"Viata nu are sens"

"Nu am valoare, pentru ca..."

"Nu am avut noroc, sansa"

"Sunt urat/a, si nimeni nu ma place/vrea"

"Nu voi fi fericit niciodata"

"Cea mai buna parte a vietii tocmai s/a dus"

"TOTI oamenii sunt rai/egoisti/plictisitori/profitori"

"Dupa moarte, va fi mai bine. God va repara totul. Ne vedem de cealalta parte. Relax si verdeata vesnica"

"Ceilalti sunt de vina"

etc

Cand anume a avut loc INCEPTIA acestor meme? Cine si cum le-a inceptionat?

Ce meme pot fi puse in loc?

Cum pot fi schimbate memele negative cu memele pozitive?

In locul depresivului, putem pune anxios, hipomaniacal, fobic, timid, pasiv, agresiv, mut selectiv, suicidar, samd. In cazurile foarte grave, cand omul nu mai relationeaza cu nimeni (schizofrenicul pierdut in lumea halucinatiilor, delir, paranoia, etc) acest model nu mai merge, cred, tocmai pentru ca a schimba memele necesita

- o minte cat de cat capabila sa se autoanalizeze, fie si ghidata de altcineva

- o capacitate cat de mica de relationare, dorinta de a fi ajutat

- umilinta de a te lasa ajutat (cea mai vicleana mema e cea a MANDRIEI - care face omul sa spuna: raman cu memele mele, sunt ale mele si asta e, chiar daca pute, macar e caldut, dar nu sunt memele tale!)

E bine sa nu primesti orice mema de la altcineva (ai ajunge in situatia victimei naive mereu fraierata de manipulatori). Dar nici sa respingi toate memele nu e bine (atunci te izolezi total in mintea ta, ca o fortareata).

Dati si voi exemple de astfel de razboaie ale memelor...

Kosmotro a scris:

Desi este o analogie, Dawkins a remarcat caracterul viral al memelor. Ele tind sa invadeze mintea umana, sa fie contagioase, sa intre in conflict unele cu altele, facand gazdele sa se lupte in razboaie pentru suprematia lor. Oamenii mor, memele prospera. Exemplu: razboaiele religoase in care mema "CATOLICISMUL trebuie sa ajunga UNIVERSAL" s-a infruntat cu mema "protestantismul e mai corect, are mai multa dreptate". Cati dintre oamenii aceia care au murit au inteles ca au fost parazitati intr=un mod inutil si nociv, absurd?

Dati si voi exemple de astfel de razboaie ale memelor...

Exemplu de mema care te distruge pe toate planurile: nu poti, n-are rost nici macar sa incerci. Ganditi-va la dorinta copiilor de a fi apreciati cand reusesc sa mearga cu bicicleta, sa dea primul gol (Mami, tati, uite!). Atitudinea parintelui e cruciala pt. inceptia lui ``Nu poti``. Daca ii inceptioneaza copilului pe ``Nu poti``, copilul poate ramane cu mema asta toata viata. Pe langa ravagiile pe care le face aceasta mema singura, ea produce un adevarat dezastru prin atragerea altor meme mai mici care concorda cu ea: traiesc in Romania, deci e imposibil sa fiu civilizat; ma trag dintr-o familie de oameni simpli, deci nu pot sa urc prea mult pe scara sociala. Ma gandesc ca memele astea ajung sa se constituie intr-un sistem coerent, sa se sprijine una pe alta. De exemplu, mema ``Catolicismul trebuie sa ajunga universal`` nu era posibila fara mema ``Dumnezeul nostru este singurul Dumnezeu adevarat``. Deci nu e suficient sa identifici mema originara si sa scapi de ea, pt. ca deja face parte dintr-un sistem. Trebuie sa ataci sistemul in ansamblu.

De ce e e atat de grea schimbarea de sine, sau sa-i schimbi pe altii in bine?

Oamenii vor sa pastreze o viziune consistenta asupra lor si asupra lumii.

De aceeea incearca sa interpreteze situatiile noi conform schemelor vechi.

Ei dau o interpretare situatiilor noi care sa le confirme schema veche. Au aceasta tendinta, care ii duce pe o cale mult mai comoda, decat analiza continua a fiecarei situatii semnificative de viata, care poate fi obositoare.

Daca interpretarea noua le invalideaza schema, atunci se fac ca nu o vad, sau o neaga, ori chiar nu o vad (nu-i acorda nicio importanta, in mod inconstient).

Daca schema e buna, atunci e ok, mai poti functiona mult si bine pe baza ei.

Problema apare cand schema e dezadaptativa.

Atunci vedem clar cum schema se lupta sa supravietuiasca.

Solutia ar fi sa analizam o situatie noua, care e semnificativa. Daca noutatea adusa de ea invalideaza o schema, atunci sa renunti la schema. Dar sa analizezi mai multe interpretari posibile ale aceluiasi fapt, si sa le confrunti pe fiecare cu schema ta, precum si cu opusul ei, daca se poate si unele scheme alternative.

Pana la urma, teama de schimbare aduce plafonare, plictis, moarte mentala.

Dar nici o schimbare prea brusca in favoarea oricaror interpretari noi de situatii de viata nu e tare buna. Poate sa denote labilitate psihica, inconsistenta, eu slab.

Teama de schimbare in fata unei interpretari noi care invalideaza o schema veche eronata poate veni de la o comoditate a mintii, de la o preferinta de a gandi in sabloane prestabilite, pt ca e mai facil.

Pana la urma, orice schimbare inseamna o restructurare, o revalorizare, iar asta cere timp si consum de energie psihica. Nu se poate face des, dar e bine sa o facem totusi, atunci cand simtim ca e momentul si ca e necesar.

Altfel traiesti ca prizonier al schemelor tale invechite, ce nu mai corespund realitatii.

Autoanaliza inseamna un razboi declarat si purtat cu schemele tale dezadaptative.

Kosmotro a scris:

Pana la urma, orice schimbare inseamna o restructurare, o revalorizare, iar asta cere timp si consum de energie psihica. Nu se poate face des, dar e bine sa o facem totusi, atunci cand simtim ca e momentul si ca e necesar.

Altfel traiesti ca prizonier al schemelor tale invechite, ce nu mai corespund realitatii.

Autoanaliza inseamna un razboi declarat si purtat cu schemele tale dezadaptative.

Ca sa faci asta, trebuie sa fii capabil sa recunosti fata de tine, in primul rand, ca ai gresit. Putini oameni au puterea asta. Si din cauza asta vedem cum unii persista in a face aceeasi greseala, ruleaza la nesfarsit aceleasi scheme si se departeaza din ce in ce mai mult de realitate. Zicea cineva ca nebunie (sau prostie) e sa faci mereu acelasi lucru, asteptand rezultate diferite.