Inceptia

Allexandrra a scris:

Ca sa faci asta, trebuie sa fii capabil sa recunosti fata de tine, in primul rand, ca ai gresit. Putini oameni au puterea asta. Si din cauza asta vedem cum unii persista in a face aceeasi greseala, ruleaza la nesfarsit aceleasi scheme si se departeaza din ce in ce mai mult de realitate.

Compulsia la repetitie?

Mie imi este usor sa recunosc ca am gresit(fata de mine si putin mai greu fata de altii), pacat ca nu prea am chef sa ma schimb(desi o fac incet incet ), e foarte confortabila lumea mea trista, asa am observat ca stau lucrurile la mai toti, te poti atasa si de un cacat si iti vine greu sa-l parasesti, de ce ai face-o? macar e cacatul tau cu care te-ai obisnuit .

Allexandrra a scris:

Zicea cineva ca nebunie (sau prostie) e sa faci mereu acelasi lucru, asteptand rezultate diferite.

Scenariul de viata nu asta este in multe cazuri?

Ninja2 a scris:

e foarte confortabila lumea mea trista, asa am observat ca stau lucrurile la mai toti, te poti atasa si de un cacat si iti vine greu sa-l parasesti, de ce ai face-o? macar e cacatul tau cu care te-ai obisnuit :).

Oare cum ai putea sintetiza asta intr-o schema?

Ceva de genul: "Imi place sa fiu asa, pentru ca beneficiez de niste avantaje".

Ninja, de ce e trista lumea ta?

Sau vorbesti la misto.

:)

Asta ar fi o traducere martiana, dar nu se aplica numai la mine(as putea zice contrariul chiar, doar ma schimb acum), altfel nu ar fi asa de greu pentru unii sa iasa din lumea lor(script) sau cel putin chiar ar dori sa faca asta, ceea ce nu se intampla de obicei.

E trista din cauza deciziilor luate in copilarie si a unor intamplari din viata mea.

Deciziile sunt reversibile, intamplarile nu, totusi pot sa fac in asa fel incat sa ma influenteze cat mai putin, ce noroc :).

Ninja2 a scris:

Asta ar fi o traducere martiana, dar nu se aplica numai la mine(as putea zice contrariul chiar, doar ma schimb acum), altfel nu ar fi asa de greu pentru unii sa iasa din lumea lor(script) sau cel putin chiar ar dori sa faca asta, ceea ce nu se intampla de obicei.

E trista din cauza deciziilor luate in copilarie si a unor intamplari din viata mea.

Deciziile sunt reversibile, intamplarile nu, totusi pot sa fac in asa fel incat sa ma influenteze cat mai putin, ce noroc :).

Cum crezi ca e mai cool, sa vezi lumea trista sau asa cum e ea in realitate, si cu bune si cu rele?

Ma intreb ce beneficii iti aduce atitudinea de a vedea lumea ca trista. Pentru ca daca nu ai avea niste avantaje, nu ai mai perpetua aceasta perspectiva, ci ai schimba-o cu alta, mai convenabila, mai corespunzatoare realitatii.

A doua varianta e mai potrivita, dar nu-s chiar asa de dominat de lumea mea trista incat sa nu vad si lucruri bune, doar ca ma centrez si introiectez lucrurile rele mai mult.

Ce beneficii? as vrea sa stiu, oare care e rasplata pe care am ales-o pentru felul in care ma port si gandesc? presupun ca daca o tin tot asa o sa aflu care imi va fi jackpotul, dar prefer sa nu ma risc :).