Inceptia

(vezi later edit mai sus)

Kosmotro a scris:

Izbirea de pragul de sus in viata (experienta neplacute) are uluitorul dar de a spulbera tone de meme. Cele care raman sunt cele pe care chiar poti conta. :rot: Cu cat ai mai mari necazuri, cu atat ti se darama mai multe castele de constructe mentale.

lol stiu. :cry:

Kosmotro a scris:

Cartea e asta, de la Editura Tehnica, Bucuresti:

Ok, daca ai fi citit-o, ai fi stiut ca, desi vorbeste despre gene, are si un capitol in care se vorbeste pentru prima oara despre meme.

Tu te tot iei de definitia aia pe care ai gasit-o pe net, dar nu observi exprimarea traducatorului: "Mema e SIMBOLIC vorbind..." SIMBOLIC, deci! Cum se traduce asta din romana in romana: Mema e SIMILARA genei, dar in plan ideatic. Mema nu e o gena, cum zicea si Hypathia. Sper sa intelegi odata si odata, sa nu fiu nevoit sa iti repet la infinit pe topicul asta, pentru ca e obositor. Ti-au mai explicat si altii, ce Dumnezeu!

Deci nici macar nu o ai, darmite sa o mai si citesti.:cry:

In caz ca ai fi avut-o mi-ai fi descris-o, si nu ai fi cautat pe net ca sa imi dovedesti mie ceva.

E clar, habar nu ai !

Si ca sa intelegi si tu termenul de "idee" din engleza, iti explic ca unui copil de 5 ani. Ma rog, tu ai 7, dar merge.

Orice molecula are o memorie a ei ce contine anumite informatii. De ex: daca vei reusi sa clonezi o molecula a ficatului, vei obtine un ficat normal cu toate functiile si atributiile anatomice lui ca organ, si nicidecum altceva. Sa zicem un rinichi, sau ochi.

Intrebarea care si-au pus-o biologi si care inca nu au reusit sa afle raspunsul este, cum anume inmagazineaza aceea molecula "informatia" (ideea), care duce la formarea organului in sine.

Asta este si cu mema.

Daca ai fi citit atent ce spune Dawkins, in cartea aia care nu o ai, dar spui ca ai citit-o, ai fi vazut ca specifica

ca mema fiind o gena cu informatie culturala, nicidecum altceva, si care evolueaza si se transmite genetic de la individ la individ. Si nicidecum sub o alta forma.

Apoi, daca ti neaparat sa numesti asta idee, este oarecum corect, fiindca informatia asimilata de un individ se numeste idee. Singura diferenta este ca asta se transmite genetic si este si normal sa actioneze in urma unei actiuni de inculare prin peruasiune, pentru ca asocierea libera prin ratiune, se face instinctiv si nu volitiv.

In schimb, vad ca nu stie nimeni de pe acest topic, in cate feluri se poate dobandi cunoasterea, sau informatia generala transformata in idei particulare.

In doar doua moduri. Si asta o spune Aristotel, si cei care sunt licentiati/studenti la psihologie ar fi trebuit sa o stie, daca nu, inseamna ca au sau au avut profesori prosti.

Primul mod este cel empiric, si anume experientele proprii si observatia lor.

Cel de-al doilea fiind,ceea ce stiu altii si aflam si noi - din carti sau transmitere verbala.

Cu toate acestea mai spune ca ar exista si un al treilea mod, si anume - o mostenire genetica, dar care se manifesta numai la anumiti indivizi. Dar e destul de controversata ideea.

Care iata ca, si Dawkins o dovedeste oarecum, si nu numai el. Insa, informatia transmisa genetic tine de instincte si emotii. De aceea este etichetata culturala, din prisma perceptiei sublimului, si a altor lucruri ce te impresioneaza la o prima aparitie.

Si tot asta este motivul pentru care spune ca ea evolueaza in timp, prin transmitere, la anume indivizi. Datorita amplificarii emotiilor de natura instinctuala, la perceperea unor tipare ce corespund informatiei genetice transmise.

Este ca si cum te-ar intreba cineva, ce anume te impresioneaza la vizionarea baletului "Lacul Lebedelor" ? Nu vei stii sa dai un raspuns amanuntit, si cert.

Dar, tu, sau voi, puteti ramane la ideile voastre si nu este obligatoriu sa acceptati ce nu vreti sa intelegeti. E simplu! :rot:

Kosmotro a scris:

...

Televizorul te face pasiv, ai dreptate.

Noapte buna!

Fals !

Two a scris:

Dar, tu, sau voi, puteti ramane la ideile voastre si nu este obligatoriu sa acceptati ce nu vreti sa intelegeti. E simplu! :cry:

Asa o sa fac si nici nu o sa mai citesc ce scrii, ca dupa efortul facut cu ultima ta postare nu mai stiam nici cum ma cheama.

Ravl a scris:

Fals !

Cum asa?

Mai fratilor, totul este mult mai simplu, doar mintiuca isi face de cap si daca-i tot permiteti sa va poarte prin labirinturile ei, apoi cam dificil de-a intelege lucrurile, ca de stiut se stie ca nu se stie :cry:( vorba inteleptilor ) si doar mintiuca-ti spune cat de complicata-i existenta. :rot:

Two a scris:

Daca ai fi citit atent ce spune Dawkins, in cartea aia care nu o ai, dar spui ca ai citit-o, ai fi vazut ca specifica

ca mema fiind o gena cu informatie culturala, nicidecum altceva, si care evolueaza si se transmite genetic de la individ la individ. Si nicidecum sub o alta forma.

Apoi, daca ti neaparat sa numesti asta idee, este oarecum corect, fiindca informatia asimilata de un individ se numeste idee. Singura diferenta este ca asta se transmite genetic

M-ai facut sa ma duc sa iau cartea de pe raft si sa iti copiez citate din capitolul Memele: noii replicatori.

"MIMEMA este un termen convenabil, dar doresc un termen simplu, care sa sune ca si GENA. Voi prescurta MIMEMA si voi ramane la MEMA.

Exemple de meme sunt melodii, IDEI, ghicitori, mode vestimentare, tehnici de olarit sau de constructie. Exact asa cum genele se propaga in fondul genetic, tot astfel memele se propaga in fondul memetic sarind dintr-un creier in altul prin procesul imitatiei. Daca IDEEA prinde, se poate spune ca se propaga de una singura, raspandindu-se de la creier la creier. Atunci cand cineva planteaza o mema fertila in creierul meu, efectiv imi paraziteaza creierul."

Richard Dawkins, Gena egoista, Editura Tehnica, 2001, pg 184-185 su.

Deci mema nu este o gena, ci un replicator ideatic, si nu se transmite genetic, ci de la un creier la altul. Daca nu ma crezi pe mine, citeste cartea lui Dawkins tu insuti.

Acum o tema pentru meditatie: consideri ca eu imi pierd timpul cu tine, explicandu-ti lucruri pe care orice om trebuia sa le stie deja?

Consideri ca aceasta comunicare intre tine si mine, intre tine si ceilalti participanti la acest topic este fertila, constructiva?

Consideri ca aduci ceva nou la intelegerea subiectului?

Kosmotro a scris:

So, ce parere aveti? Cum vi se pare analiza memelor personale, a inceptiei lor? Posibila sau partial posibila? Utila sau nu?

Aveti exemple de meme si inceptii in istoria voastra personala?

Hai sa fim mai ontopic.

Analiza memelor proprii e f. utila si e posibila partial. Pot sa-mi dau seama usor ca sunt mai inclinata spre achizitionarea unui anume tip de meme, ceea ce spune mult despre mine. Pot sa ma cunosc mai bine astfel. De ce ma cuceresc ideile lui Platon si nu cele ale lui Aristotel, ca tot s-a vorbit de asta pe aici? De ce ma ajuta psihologia si nu religia? Unul din lucrurile pe care le aflu de aici e ca suport bine incertitudinea, ca ma intereseaza adevarul mai mult decat siguranta. E misto si distinctia asta intre mema si inceptie. Unele idei ma cuceresc complet, altele nu reusesc decat partial. Presupun ca cele care ma cuceresc complet gasesc un teren propice, adera f. bine la structura mea. Ma apropii astfel de cum sunt eu dincolo de toate memele si inceptiile.

Pana in douazeci de ani am fost cucerita de mema lui Socrate (nu confundati inchipuirea cu cunoasterea). Apoi m-au cucerit alte meme, am uitat principiul lui Socrate si rau am facut. Cea mai mare mema din viata mea a fost religia. Topicul tau m-a facut sa ma intreb daca a ajuns vreodata mema sau n-a reusit sa treaca stadiul de inceptie. E o pista foarte interesanta.

Two a scris:

:x:

Eu voiam sa imi spui tu, daca sti, dar vad ca nu ai habar. Nu trebuie sa cauti pe google ca sa stii din cate surse poate proveni cunoasterea. Mai ales ca nici nu ai putea gasi. Poate doar in propria biblioteca, asta in cazul in care ai avea asa ceva.

Ca atare ce sa mai discutam ? :rot:

Si tu chiar crezi ca ma apuc sa iti transcriu din cartile mele ca sa inveti tu pe seama mea? Ma gandesc ca ai citit ceva filosofie, dar te apuci sa discuti chestiuni de psihologie, genetica si neurofiziologie la care nu te pricepi, pt ca aplici cunostintele tale invechite de la Aristotel.

Iar cartea lui Dawkins sunt sigura ca nu o ai acasa, nici nu ai citit-o. Ai gasit ceva pe wiki, in cel mai bun caz. Te sfatuiesc sa citesti mai intai topicul lui Arcangelo despre memetica, unde s-a spus clar CUM se transmit memele, apoi sa vii aici sa te dai cu parerea. In rest nu merita sa imi pierd timpul cu tine. :cry:

Mema ta cu "in cazul in care ai avea biblioteca" nu s-a sadit in mintea mea pt ca i-am dat eject, nu am lasat-o sa faca inceptie. A fost prea slaba. Incearca ceva mai tare, daca poti. Arcangelo spune cum sa faci asta, cum poti crea o mema virulenta, dar si cum te poti apara de ele.

Allexandrra a scris:

Hai sa fim mai ontopic.

Cea mai mare mema din viata mea a fost religia. Topicul tau m-a facut sa ma intreb daca a ajuns vreodata mema sau n-a reusit sa treaca stadiul de inceptie. E o pista foarte interesanta.

Pai daca a reusit sa sara din alt creier in creierul tau, a trecut stadiul de inceptie.

A prins in mediul fertil al mintii tale, chiar daca nu a si ramas, caci nu a fost destul de rezistenta.

Dar a prins, deci ti-a afectat gandirea si viata, actiunile si experientele, fie si temporar.

Ti-a modelat simtirea, ratiunea pentru o perioada.

Deci a fost o inceptie.

Ca nu a ramas definitiv, asta e alta poveste.

In mod normal, ar trebui ca de fiecare data cand citim sau auzim meme, ori pe primim pe alte cai, sa le supunem la o judecata de valoare: ce mema esti? ce interes ai? cui servesti? ce vrei de la mine? cum ma vei afecta in viitor? ce vei schimba in mintea mea, odata sadita? ce radacini si conectari vei face? imi esti utila sau nu? care e interesul meu in ce te priveste?

Asta ar fi autoanaliza, dar si analiza memelor INAINTE de inceptie, inainte sa se cuibareasca in mintea ta si sa faca pui acolo.

Presocraticii si apoi socraticii au inceput acest proces, imi pare. Inainte de ei, celelalte culturi umane luau memele de-a gata, fara examinare.