Buna!Sunt noua pe acest forum,desi am citit multe lucruri pe el ca vizitator.
As vrea sa vorbesc despre relatia mea .Am 19 ani in prezent,iar el 28.Sunt de 3 ani cu un baiat.La inceput nu aveam niciunul bani,m-am mutat dupa 2 zile la el,locuiam intr-un orasel mic.As putea spune ca l-am iubit de la inceput,dar nu ca am fost indragostita de el.L-am iubit ca pe un prieten foarte bun,ne intelegem foarte bine,avem aceleasi pasiuni,acelas umor,etc.Dupa un an jumate de relatie,m-a parasit pentru o tipa care ii putea oferi un viitor.S-a mutat in alt oras mai mare X ,eu mi-am facut de cap ,consumand heroina si culcandu-ma cu mai multi barbati.Ne-am impacat dupa vreo jumate de an,el m-a ajutat sa ma las de droguri ,de anturaj ,de tot.M-am mutat in orasul mai mare X,si am inceput sa muncesc si sa-mi termin liceul in acest oras.Am inceput sa castig foarte multi bani,iar el salariul minim,asta fiind o problema,deoarece il simteam cum devine tot mai mic .Eu am hotarat ca ar trebui sa ne mutam in alt oras mare Y,pentru a ne face prieteni,pentru a simti ca traiesc,pentru a-si gasi o slujba mai buna,etc.Ne-am mutat in orasul Y de jumate de an.Pana acum,nu s-a angajat deloc,deci eu platesc absolut tot.
Problema mea de fapt este ca vreau sa simt ca am 19 ani,ca traiesc,ca am prieteni,ca pot iesi in oras cand vreau si cu cine vreau.(este si foarte gelos).Il iubesc enorm ,dar ca pe un frate,nu simt niciun fluture in stomac,nicio pasiune...nimic!I-am spus de nenumarate ori ca nu-l mai iubesc ca pe un iubit si el mereu mi-a spus ca pasiunea va reveni,desi ca sa fiu sincera cu mine,eu nu am simtit niciodata nicio pasiune.Timpul trece,si imi este din ce in ce mai greu sa ma despart de el.In primul rand pentru ca ar trebui sa se intoarca in orasul nostru de unde ne-am nascut si ca poate s-ar plafona si mai mult,deoarece nu ar avea bani sa mai stea aici sa se descurce.In al doilea rand pentru ca el ma iubeste enorm si probabil ar claca daca m-as desparti de el.
Imi doresc sa ma despart de el,dar cum te desparti de un frate?El stie ce simt,dar tot spune ca va fi bine,si ca PASIUNEA va reveni si ca ce avem noi e mai important.
Nu ne certam,nu ne batem...nimic.Totul e perfect!Atat de perfect incat nu e bine.
Sfaturi?imi cer scuze ca e cam lung postul meu.Sper sa aveti rabdare sa-l cititi
