Walpurgisnacht a scris:si iarasi spun: uitandu-ma in jur (ca nu traiesc in salbaticie) observ ca oamenii nu sunt fericiti
de vrut, banuiesc ca vor sa fie fericiti
altii, probabil ca nu si-au pus niciodata problema fericirii: traiesc si atat. nu conteaza cum si de ce.
dar daca i-ai intreba daca si-ar dori sa fie fericiti, cred ca fara exceptie, toti ar spune ca vor
si daca fericirea e noi insine si nu in exterior, inseamna ca nu mai trebuie sa o cauti, ci doar sa o redescoperi
Daca ii intrebi pe oameni pe strada, descoperi ca toti ar vrea sa aiba bani, sa poata sa calatoreasca, sa-si implineasca visele, sa fie darnici cu acesti bani, sa fie cu dare de mana.
Problema lor e ca putini stiu cum sa faca banii, putini stiu cum sa fie intreprinzatori, sa dezvolte o afacere folosindu-si talentele si potentialitatile, etc. Dar toti sunt capabili sa faca bani, toti au aceasta capacitate (in afara de retarzi sau super rupti de realitate, dar acolo vorbim deja de atipic, devianta, nenormal, tulburare).
La fel e si la fericire. Toti au capacitatea de a fi fericiti (pentru ca structura creierului o permite, ma refer la neurotransmitatori, sanatate biochimica, endocrina, hormonala, etc).
Dar daca te uiti pe strada vezi multi oameni nefericiti.
Problema e insa la faptul ca au invatat sa fie nefericiti, din cauza ca au vazut asta la parinti, in mediul ambiant, au invatat sa adopte pozitia negativa ca reactie la o situatie de viata, in loc sa adopte mecanisme de coping mai eficace.
S-ar putea sa fie cazuri in care unii oameni se nasc cu o predispozitie spre nefericire, negativism, din cauza ca nu le functioneaza bine neurotransmitatorii, hormonii, etc. Ma gandesc ca fatul poate fi afectat in uter de stresul mamei, de alcoolul ei, de tigara ei, de violenta indurata, de anumite boli genetice, etc. Acolo s-ar putea regla cu medicamentele de ultima ora, gen inhibitori de serotonina. E de vazut asta... Dar si terapie cognitiv-comportamentala, pentru ca si asta amelioreaza capacitatea creierului de a gusta fericirea. Creierul e modelabil, se adapteaza, se schimba in bine sau in rau dupa hrana pe care i-o dai. Daca ii dai "benzina" de proasta calitate (cognitii disfunctionale) normal ca se infunda.
Daca ii desfunzi "jigloru" :airkiss: normal ca va merge super.
Creierul nu e ca un computer, care daca s-a stricat e greu de umblat la el. Se modifica in permanenta.
Materia cenusie moare daca esti deprimat, si se reface daca te deprinzi sa iesi din depresie prin terapie sau autoterapie plus medicamentatie daca e cazul.
Daca te duci in Occident, nu vei vedea atata nemultumire si crispare pe fata oamenilor. Stiu sa se bucure de viata, sa gaseasca bucurii in orice fleacuri, sa fie pozitivi, sa aprecieze micile cadouri ale vietii, sa stea ok, sa interrelationeze mai bine. Asta am vazut eu: in Romania e plin de frustrati si crizati, care pe strada se uita urat la tine si te apostrofeaza din senin, se iau de tine fara sa le fi facut nimic, iar altii sunt obositi de parca se termina lumea.
In Franta abia daca am intalnit 2-3 persoane intr-un an, care sa fie suparate, cu o anumita doza de negativism, de proiectie, dar si alea erau destul de ok, se putea comunica bine cu ele, aveai o baza de relationare, nu erau munti de negativism ca la noi. Unele chiar erau vesele, si radeau, in ciuda unor scheme de gandire si reactie negative.
So, depinde de educatie, de background in mare masura.
Fericirea se exerseaza, se practica zilnic, pentru a schimba schemele gresite cu cele corecte.
Nu pica mura in gura.
Trebuie sa stii exact CE sa schimbi, CE sa practici, CE merita, CUM sa faci schimbarile pt a fi fericit.
Voi reveni pe acest topic cu aceste scheme cognitive pozitive.
