Fericirea

Walpurgisnacht a scris:

eu zic ca nu exista fericire

Aceiasi problema o au si oamenii de stiinta care au studiat domeniul.

Este preferat termenul de "stare de bine subiectiva"

astept si alte pareri

Walpurgisnacht a scris:

eu zic ca nu exista fericire

exista implinire, bucurie, multumire

dar pentru fericire eu nu gasesc corespondent in viata de zi cu zi.

acel sentiment de-ti iese inima din piept am dubii daca e fericire, insa il asemui mai repede cu o bucurie imensa

si daca exista totusi fericire, cum se manifesta ea?

m-am intrebat si eu. am ajuns la ideea ca fericirea exista doar pe moment, pe secvente mici de timp, atunci cand simti un bine asa intens si lipsit de griji incat uiti de ziua de maine, de aia de ieri, de tot.

fericire = bine/multumire/satisfactie/implinire + uitare (de sine, de lume)

dar nu poate sa dureze. in momentul in care incerci s-o surprinzi, s-o analizezi sau s-o intelegi, iti fuge printre degete ca mercurul. la fel dispare atunci cand e o stare de bine mai lunga - atunci devine multumire.

Pot sa fiu fericit dupa simpla golire de vezica... .

Fericirea ESTE. Pur si simplu este o stare naturala, care include trairea in si prin iubire,( dragostea, armonia, frumusetea, compasiunea, intelepciunea, gratitudinea, pacea, linistea, sanatatea , bucuria si toate cate le implica abundenta) . Starea de " nefericire", ca sa-i spunem asa, e indusa de mintiuca noastra sau a altora (cu /fara intentie, constient sau inconstient, etc), de labirinturile psihologice (care ne mentin in conflict si separatie) care de cele mai multe ori deriva de la Calea Optima aleasa de Sufletel , restabilirea Echilibrului fiind , uneori, destul de anevoioasa dar nu imposibila, insa, sa nu uitam acea zicere a neamului : "ceea ce nu te doboara, te intareste".

" Mintea trebuie invatata sa devina un slujitor al Inimii. Ratiunea trebuie sa fie intotdeauna in slujba Iubirii. Atunci viata se poate transforma intr-un festival de lumini."- Intelepciunea Marilor Maestri ai Orientului.

cum scrie stefan klein in formula fericirii, exista 6 miliarde de cai spre fericire, o cale pentru fiecare dintre noi, nu o formula universala. Mintea are mecanisme innascute pentru placere, bucurie iar tendinta spre fericire e naturala.

LuciaD a scris:

:huggles:

Fericirea ESTE. Pur si simplu este o stare naturala, care include trairea in si prin iubire,( dragostea, armonia, frumusetea, compasiunea, intelepciunea, gratitudinea, pacea, linistea, sanatatea , bucuria si toate cate le implica abundenta) . Starea de " nefericire", ca sa-i spunem asa, e indusa de mintiuca noastra sau a altora (cu /fara intentie, constient sau inconstient, etc), de labirinturile psihologice (care ne mentin in conflict si separatie) care de cele mai multe ori deriva de la Calea Optima aleasa de Sufletel , restabilirea Echilibrului fiind , uneori, destul de anevoioasa dar nu imposibila, insa, sa nu uitam acea zicere a neamului : "ceea ce nu te doboara, te intareste".

" Mintea trebuie invatata sa devina un slujitor al Inimii. Ratiunea trebuie sa fie intotdeauna in slujba Iubirii. Atunci viata se poate transforma intr-un festival de lumini."- Intelepciunea Marilor Maestri ai Orientului.

vorbesti din carti

nu ca ar fi rau sau nepotrivit, insa ceea ce scrie in carti nu poate fi transpus intocmai in realitate

nu in totalitate

nu exact la fel

vorbe frumoase insirate una dupa alta, te fac sa te simti bine citindu-le, gandindu-te la ele, insa sa spui ce este fericirea traita de tine, prin prisma propriilor tale perceptii, vad ca e mai greu

mi-a placut descrierea linxului, o simt mult mai aproape de ceea ce intuiesc eu a fi fericire

Hypathia a scris:

(...) tendinta spre fericire e naturala.

d'aia vedem atat de multi oameni 'fericiti' in jurul nostru.

ma scuzi, dar sunt vorbe goale imbracate in ţipla de rafaelo

Walpurgisnacht a scris:

d'aia vedem atat de multi oameni 'fericiti' in jurul nostru.

ma scuzi, dar sunt vorbe goale imbracate in ţipla de rafaelo

Fericirea este starea naturala a omului. Si eu cred asta.

Problema este una sociala, suntem conditionati sa DORIM diverse... si automat... construim bariere in calea ei.

Spune un neica ca nu poti face nimic pentru a obtine Iubirea/Fericirea... daca darami barierele pe care le-ai construit in calea ei, ea va apare. Este la fel cu privirea, daca ochiul este neacoperit, rezultatul este vederea, nu poti face nimic pentru a obtine vederea, elimini barierele si apare.

Acum, probabil ca si ce am scris mai sus poate sa ti se para luat dintr-o carte, teorie, fanteziile unei persoane cu prea mult timp liber.... dar, din experienta personala... este corect. Cand am depus efortul de a ma centra pe prezent, de a ma conecta la nevoile reale pe care le am si astfel la multitudinea de optiuni de implinire a lor, lucrurile au fost tot timpul mai bune.

catelusulschiop a scris:

Fericirea este starea naturala a omului. Si eu cred asta.

Nu intampin nici o dificultate in a crede ca fericirea este starea naturala a omului.

Dar cat de departe este omul de insasi starea lui naturala!

catelusulschiop a scris:

Acum, probabil ca si ce am scris mai sus poate sa ti se para luat dintr-o carte, teorie, fanteziile unei persoane cu prea mult timp liber....

Nicidecum (de data asta).

catelusulschiop a scris:

Cand am depus efortul de a ma centra pe prezent, de a ma conecta la nevoile reale pe care le am si astfel la multitudinea de optiuni de implinire a lor, lucrurile au fost tot timpul mai bune.

Odata centrat pe nevoile tale, uiti ca de fapt menirea ta nu este sa iti implinesti nevoile tale in primul rand, ci - prin ale altora, pe ale tale, fara a avea ca prim scop implinirea propriilor nevoi.

Mi-a placut o chstie auzita/citita, in fine, nu-mi amintesc cand si unde - cum ca odata ce te apleci mai mult asupra altora, asupra a tot ceea este in jurul tau, implicandu-te cu toata fiinta ta, traind intr-un fel sa zicem prin altii, raportandu-te numai la o relatie cat mai curata de iubire dezinteresata, in timp observi ca de fapt problemele tale nu mai sunt probleme, ele rezolvandu-se aparent de la sine (ele de fapt rezolvandu-se odata cu eforturile tale de a-i ajuta pe altii, odata cu implicarea ta in viata altora, ajutand pe unii, fiind alaturi de altii, conclucrand pentru binele momentan acolo unde te afli si pentru oamenii in preajma carora te afli).

...si iar imi vine in minte "purtati-va poverile unii altora"...ca si cand asta ar face parte din mine, dintr-un alt eu al meu care este mai aproape decat oricare alt eu pe care l-am hranit pana acum

pur si simplu ma frapeaza cum in cateva cuvinte poti sa inglobezi atata iubire

ca fara iubire nu poti cara poverile nimanui

nici macar pe ale tale uneori (sau de multe ori)

Walpurgisnacht a scris:

Odata centrat pe nevoile tale, uiti ca de fapt menirea ta nu este sa iti implinesti nevoile tale in primul rand, ci - prin ale altora, pe ale tale, fara a avea ca prim scop implinirea propriilor nevoi.

De cele mai multe ori, lucrul asta este super valid. Asta este pentru ca majoritatea oamenilor confunda dorintele pe care le au cu nevoile. Deconectarea de care vorbesti apare atunci cand omul se concentreaza pe DORINTE, nu pe nevoi.

Daca te concentrezi pe nevoi, devin evidente anumite nevoie pe care nu le poti implini decat prin intermediul omenilor din jur.

Nevoia de a face viata minunata este principala si este mult mai usor sa o implinesti daruindu-te celor din jur, ajutandu-i si implinindu-le lor nevoile.

Nevoia de conexiune, una dintre cele mai importante nevoi umane... este prin excelenta ceva ce faci CU altcineva.

Eu am ajuns sa inteleg ca nevoile mele sunt PRIORITARE. Poate suna egoist dar te asigur ca nu este asa. Cand ma conectez la nevoile mele descoper bogatia de optiuni de a le indeplini, descoper abundenta. Cand vezi abundenta, DARUI MAI MULT. Cand te arungi asupra celor din jur fara sa ai grija de tine, risti sa arzi prea repede si sa te dezenergizezi....

Walpurgisnacht a scris:

fara iubire nu poti cara poverile nimanui

Iubirea trebuie sa o gasesti mai intai in interior.

Trebuie sa o recunosti in tine pantru a putea sa o recunosti in ceilalti.