M-am saturat de parintii mei, nu-i mai suport!

Inainte sa pot spune ceva trebuie sa ma lamuresc cu ceva

Ai spus ca ai numai note bune la scoala, ca profesorii te lauda... ce note ai? ce note ar vrea parintii tai sa ai?

Si ai mai spus ca uneori intri in casa tarziu, cat de tarziu? la ce ora?

E bine ca ti-ai dat seama, asa vei ajunge mai usor la un adevar pe care nu ti-l spune nimeni - ca toti oamenii sunt niste jegosi egoisti, ca relatiile pe care le avem intre noi sunt bazate pe ce poti obtine pentru tine ca senzatie de la celalalt sau alaturi de ceilalti, ca real nu exista iubire de niciun fel, nu tinem unii la altii, vorbim intre noi sau stam unii pe langa altii din utilitate, vrem ceva de la cineva - stam, nu vrem, nu mai stam, nici nu mai vorbim.

schimba butucul la camera ta, vino tarziu acasa

tranesteste usile acasa cat poti de tare

da muzica si mai tare numai dupa ce ti-ai ncuiat usa camerei tale

cand pleci de acasa, nu mai veni cateva zile

nu le raspunde la telefon o saptamana

lasa-le vorba prin cineva ca esti bine dar te-ai saturat de ei

tine-o tot asa o luna, doua

dupa...sa ne spui cum e si daca te-ai mai intors acasa

s-ar putea sa-ti placa noul stil de viata

Si ce rezolva cu asta? adica sa fii agresat si sa ajungi sa-i agresezi si tu pe ei? ca sa te simti despagubit?, sau mai rau, sa ajungi sa agresezi pe altii care nu ti-au facut nimic.

Pleci, asta e solutia.

Ninja2 a scris:

Pleci, asta e solutia.

unde?

Unde poti, depinde de circumstantele tale, e bine sa te gandesti(daca poti) la posibiltatile tale, sa nu faci ca unii copii care fug de acasa din cauza agresiunilor si ajung boschetari.

In mod sigur, cu ocazia asta iti vei schimba si casa, oricat de datori se considera taranii care te-au facut sa te creasca, pe sistemul porcului in cocina, la un moment dat or sa se faca ai dracu' si ei cand or sa vada ca nu esti ce sperau ei sa fii, ca nu ii recompensezi pentru ca au avut amabilitatea si bunavointa sa iti dea viata si sa iti ofere o incapere, cateva haine si ceva mancare din ce mananca ei.

Cel mai bun prieten/copil/tovaras/whatever al omului a fost si va ramane cainele.

Unde mai pui ca un stil d-asta de viata ofera taranului stimulii emotionali de care are nevoie ca sa traiasca si el ca in telenovele, sa fie o mica vedeta in propria-i drama, pe sistemul "nu ca ma bati, nu ca ma bati" "atunci hai sa te bat, macar sa tipi cu un motiv".

A intelege, a comunica, a dialoga, asta nu este inscris in creierul taranului, cine dracu' sa-l invete asa ceva ?

Ana...... a scris:

Am 14 ani si locuiesc cu parinti mei...am o problema...nu ma mai inteleg cu parintii mei..

...Va rog dati-mi un sfat!!! :huggles: :)

Ana........Sper ca mama ta nu e bolnava. Pentru ca daca e, inteleg starea de nevroza permanenta.

Insa daca acesti "nervi" au perioade in care nu se manifesta incearca sa vorbesti cu ea. Nu ai nimic de pierdut. Spune-i cum te simti si intreab-o ce asteapta de la tine. Presupun ca iti vrea binele, in acest caz te va asculta si iti va spune de ce se teme sau ce nu ii convine. Astfel - discutand ii dai motive sa aiba incredere in tine. In plus, nu vrei sa aflii de ce se poarta asa?

Un lucru important: chiar daca e greu, incearca sa fi calma :) Intreaba frumos, alege un moment in care in casa e liniste.

Cum te intelegi cu sora ta? Nu ai putea sa o rogi sa te ajute , eventual fiind un intermediar la nevoie?

Ninja2 a scris:

Unde poti, depinde de circumstantele tale, e bine sa te gandesti(daca poti) la posibiltatile tale, sa nu faci ca unii copii care fug de acasa din cauza agresiunilor si ajung boschetari.

o sa iau in considerare sfaturile tale

cu siguranta nu-mi doresc sa fiu agresata

boschetara...ma mai gandesc

....M-am saturat sa tot sa-mi tian predici vreau sa ma lase in pace..

Mai tarziu o sa te saturi de locul de munca, de colegi, de un salariu jenant, de sot sau chiar de viata in general.

Fiecare varsta are "atributia" sa.

Ana - alti copii sunt abandonati, lipsiti de hrana, de haine, de o vorba buna. Voi cei care nu i-ati vazut pe ei si ati preferat sa schimbati canalul cand era un documentar pe Discovery nu aveti cum sa intelegeti asta. Credeti ca totul vi se cuvine : libertatea, banii parintilor si ca nu aveti nicio indatorire. Daca nu va lasa afara cand doriti sau va pun sa invatati sunt exigenti si imposibili...........niste drame, ce mai...........

Imi pare rau sa iti spun ca la 14 ani nu e chiar asa- si ca mai ai putin pana sa faci propriile alegeri si sa vezi cat de usor e.........sa nu gresesti niciodata!

Inca ceva : personalitatea ta nu se dezvolta numai afara cu prietenii ci si la scoala, in casa - cu tatal tau care mai zambeste si te mai asculta, la un film, cu sora...........

Iti iubesti mama?