Copilul meu NU vorbeste corect; are o Tulburare Psihica

Voi spune asta pentru ultima data: CITITI cu ATENTIE topicul! exista " ; " exista cuvinte ca "sau" care exprima o probabilitate, posibilitatea de a fi una sau alta. Este un mod de a vorbi despre o dificultate a copilului la modul general nu de faptul ca una sta la baza celeilalte.

Topicul are ca scop identificarea dificultatilor unui copil indiferent de natura lor.

PourMoi a scris:

:) Dificultati in vorbire:

- copilul nu poate pronunta corect toate cuvintele, literele... adica poate fi rarait, sasait etc. In acest caz paote merge la un logoped. In cele mai dese cazuri parintele isi duce copilul la un psiholog dupa care acesta il indruma catre un logoped

Tulburari de comportament:

-agresivitate fata de ceilalti

- furt

- distrugerea obiectelor;

- chiulul

- fuga de acasa

- inceperea batailor

Tulburarile psihice pot avea o multitudine de manifestari pentru ca si ele sunt foarte multe la numar. In principal... daca observi un comportament care ti se pare a fi deplasat, pe care tu nu il consideri normal ar fi bine sa ii faci un control... De ex sa fie antisocial, sa aiba intarziere mentala, depresie, ticuri care ii pot provoca rau etc

Cautati in special la voi, la parinti, in special la tata, ce mesaje nonverbale emite catre copil. Aveti pulsiuni criminale, agresive, sunteti ambivalenti, incongruenti in mesaje, etc. Se coreleaza vorba cu fapta, si vorba cu mesajul non verbal, aveti casatoria pe un contract sincer, sau e din interes (nu neaparat material), copilul l-ati facut doar ca sa va legati unul de celalalt? Copiii nu pot fi mintiti, pot fi, dar cu consecinte grave pentru psihicul copilului. De regula, copilul este copia inconstientului parintelui. Daca inconstientul are tot felul de afecte reprimate, de exemplu daca parintele ar fi vrut sa fie hoţ, copilul sensibil poate sa ajunga hoţ. Daca parintele are pulsiuni criminale, copilul poate sa ajunga un ucigas, sau isi poate ucide parintii ori se poate sinucide. In literatura, acest fenomen a fost descris bine in romanul Portretul lui Dorian Gray unde mentorul insufla discipolului toate viciile lui pe care el nu le comite, insa discipolul le va comite. Mesajul romanului e ca fiul e portretul tatalui.

Copilul este purtatorul simptomului. Cauza simptomului este parintele sau parintii. Eliminati de langa copil parintele prost si agresiv, si copilul se va normaliza. Dar asta inca din primii 3 ani de viata.

Far_above_the_clouds a scris:

Copilul este purtatorul simptomului. Cauza simptomului este parintele sau parintii. Eliminati de langa copil parintele prost si agresiv, si copilul se va normaliza. Dar asta inca din primii 3 ani de viata.

Putin cam drastica decizia ta. Chiar daca parintele nu este cel mai potrivit pentru acel copil este parintele lui. Dca am face ceea ce spui tu inseamna ca 70% din copii ar ramane fara parinti.

Se spune ca Universul este cel care alege in ce familie sa ne nastem. Mi se pare ca a scoate pe cineva din familia in care traieste pentru ca tatal si-ar fi dorit sa fie hot de ex, nu este tocmai in regula. Generalizarea pe care tu o faci poate induce in eroare unele persoane, in sensul ca oamenii vor crede ca in cazul in care eu imi doresc sa fur o bijuterie din magazin e clar ca acel lucru il va face copilul meu. Nu este tocmai asa.

Ceea ce incerc sa spun este ca unele lucruri copilul le invata de la parinti, altele se intampla intr-un anumit fel din cauza lor, altele nu au nici cea mai mica legatura cu parintele. Desi toate lucrurile pot avea si o explicatie psihologica e de preferat sa nu analizam chiar totul asa pentru ca se vor creea niste sentimente de vina incredibile.

Ea. a scris:

ce scrie in acea carte? asa un mic rezumat

Teoria consta in ideea ca un copil sa naste cu mintea ca un burete gol, cu o anumita structura, care absoarbe inconstient din mediu. Aceasta mai sustine ca perioada de pana la 6 ani e definitorie in formarea individului de mai apoi. Asta e si convingerea domnului Capraru, pe care eu initial nu am acceptat-o, fiind convinsa ca te poti autoeduca si indrepta. Pe parcurs am inceput sa ma indoiesc de succesul acestei reveniri asupa a ceea ce s-a format deja in acea perioada...

Si eu pana la 5 ani si ceva pronuntam l in loc de r. Nu puteam spune r de nici un fel. De ex. lup in loc de rup, curat.

Parintii ma pedepseau, dar degeaba. Eu intelegeam ce vor ei dar nu stiam cum. Ma straduiam. Pana la urma mi-a iesit r-ul cel mai curat si frumos, singura m-am corectat. Cred ca a venit din subconstientul meu, eram si sunt o fiinta ambitioasa, care vreu sa reusesc singura. Si apoi, voiam sa o fac pe bunica mea fericita, cred ca asta a fost motivatia, la 5 ani.

In clasa aveam o colega o chema Raluca, si era raraita, asa a ramas toata viata, dar ii statea bine. Poate unele cauze nu tin de ce putem si ce nu putem, altfel nu doar unii s-ar corecta si altii nu, stiu eu..

Tine si de anumite particularitati genetice : rusii si portughezii il pronunta diferit pe "L"; spaniolii si grecii pe "S"; englezii, francezii, arabii, evreii pe "R" , si astea sunt doar cateva exemple. Avand in vedere ca pe teritoriul tarii noastre au trecut majoritatea popoarelor,unii mai in treacat , altii mai putin, e normal sa existe astfel de copii.

.

Verid a scris:

Avand in vedere ca pe teritoriul tarii noastre au trecut majoritatea popoarelor,unii mai in treacat , altii mai putin, e normal sa existe astfel de copii.

Dificultatile de vorbire nu tin de nationalitatile altor oameni, e posibil ca acei copii nici sa nu fi intrat in contact cu un englez, francez sau e mai stiu ce. Plus ca in momentul in care spui ca cineva are dificultati in vorbire te referi la faptul el vorbeste diferit de majoritatea, adica iese din "normalul" nostru, motiv pentru care se incearca corectarea lui.

Dar da, daca ar trebui sa mergem la francezi, de ex, ar trebui sa folosim un "r" mai accentuat... adica ne adaptam limbii lor