Copilul meu NU vorbeste corect; are o Tulburare Psihica

Apar din ce in mai multi copii cu dificultati in vorbire, in comportament sau in gandire. Ce e de facut?

In primul rand multe din aceste tulburari psihice sau de vorbire nu sunt cauzate de parinte, pentru unele din ele nu se cunosc cauzele, pentru altele da... asa ca cel mai bine pentru parinte ar fi ca in prima faza sa accepte faptul ca acel copil are o problema.

Multi parinti neaga acest aspect, refuza sa creada ca este posibil ca tocmai copilul lor sa aiba o problema si o ignora pana cand este fie prea tarziu sa se mai poata face ceva, fie cand se va mai putea recupera doar putin.

Cu cat sesizezi mai devreme dificultatea copilului cu atat vei putea sa ai rezultate mai bune si mai rapide, asta pentru ca cei mici sunt ca niste buretei si absorb ceea ce li se da asa cum li se da.

Parintilor care au astfel de copii le-as recomanda chiar o vizita la psiholog pentru a ramane linistiti ca ceea ce se intampla cu copilul lor nu le va afecta viata chiar atat de mult. Unii dintre ei cred ca din cauza problemei copilului vor fi judecati, priviti diferit.

cum recunoastem dificultatile in comportament si in gandire?

ca nici in vorbire nu e clar ce sunt aceste dificultati.

Se ia copilul de mana si se face o vizita la neuropsihiatru, sa vada ce e in neregula, ca un prim pas. Cred.

Pentru ca aceste dificultati se sesizeaza de la o varsta frageda. Sau ar trebui.

Dificultati in vorbire:

- copilul nu poate pronunta corect toate cuvintele, literele... adica poate fi rarait, sasait etc. In acest caz paote merge la un logoped. In cele mai dese cazuri parintele isi duce copilul la un psiholog dupa care acesta il indruma catre un logoped

Tulburari de comportament:

-agresivitate fata de ceilalti

- furt

- distrugerea obiectelor;

- chiulul

- fuga de acasa

- inceperea batailor

Tulburarile psihice pot avea o multitudine de manifestari pentru ca si ele sunt foarte multe la numar. In principal... daca observi un comportament care ti se pare a fi deplasat, pe care tu nu il consideri normal ar fi bine sa ii faci un control... De ex sa fie antisocial, sa aiba intarziere mentala, depresie, ticuri care ii pot provoca rau etc

"baiatul care l-a luat pe NU in brate" crezi ca e o problema care sa duca la psiholog?

sau e chestie de fire mostenita de la familia sa ... ?

PourMoi a scris:

Apar din ce in mai multi copii cu dificultati in vorbire, in comportament sau in gandire. Ce e de facut?

Acum, nu mai este nimic de facut , intrebarea este : De ce apar, astfel de copii ?

depinde cat de des se manifesta, in ce context, fata de cine il spune... depinde daca spune NU, dar face. Cel mai important cam de cat timp se manifesta si cati ani are?

Crezi ca un copil care e dus la psiholog/psihiatru (in cadrul spitalului, este psihiatrul, presupun) pentru obraznicie si pentru repetarea injuraturilor de acasa isi va ierta parintele vreodata pentru treaba asta? Eu tind sa cred ca nu. De fapt, iti spun cu certitudine ca ori deloc ori foarte greu.

In privinta problemelor de comportament, partintele trebuie sa aiba grija ca nu cumva sa fie niste lucruri copiate de la el. Daca sunt, dar el crede ca numai un adult are dreptul sa le faca dar un copil trebuie dus la medic pentru asta, atunci el e cel cu problema. As cauta in primul rand hibele in comportamentul propriu si as apela la un "specialist" in ultima instanta, daca situatia ar fi extrem de grava, pentru ca o gramada de specialisti de genul, ma refer la psihiatri si nu la psihologi, pun imediat copilul pe medicamente care il transforma intr-o leguma, pentru profitul farmaciilor. In vest deja s-a agravat foarte tare fenomenul asta.

In privinta dificultatilor de vorbire, sunt de acord. Am cunoscut persoane in liceu care aveau asemenea dificultati si carora le-a fost foarte greu datorita faptului ca erau aratate cu degetul.

PourMoi a scris:

Apar din ce in mai multi copii cu dificultati in vorbire, in comportament sau in gandire. Ce e de facut?

Pe ce baza afirmi cele de mai sus,ai vreo statistica cumva?

Finnian a scris:

Este destul de dificil pentru cineva sa accepte ca problema este la el si nu la o alta persoana, mai ales pentru un parinte care va crede in acest fel ca nu este suficient de bun pentru copilul sau.

Nu stiu daca isi va ierta parintele sau nu, ceea ce stiu este ca acel copil se simte bine mergand acolo, pana la o anumita varsta. Totusi nu cred ca trebuie sa il duci pt obraznicie si injuraturi, asta nu este tulburare de comportament decat daca se manifesta intr-un anumit mod.

Si ca intrebare... Ai prefera sa fii iubit de copilul tau cu riscul de a-l mentine in tulburarea de comportament.

Ravl a scris:

Acum, nu mai este nimic de facut , intrebarea este : De ce apar, astfel de copii ?

Pot fi mai multe cauze:

- educatie nepotrivita;

- educatoare sau invatatoare cu personalitati dificle;

-mediul in care traiesc

- cauze genetice;

otilia* a scris:

Pe ce baza afirmi cele de mai sus,ai vreo statistica cumva?

S-a spus acest lucru si la televizor si s-au facut si studii. Cand spun oricum "mai multi copii" nu vreau sa spun ca 1 copil din 10 are o tulburare... de ex daca inainte era 1 din 100 acum e posibil sa fie 3 din 100.

Ex http://news.softpedia.com/news/Autismul-o-...-ro-21493.shtml

chir in primul paragraf apare "Autismul afecteaza o nastere la 166 si creste cu o rata de la 10% la 17% pe an, estimandu-se ca, intr-un deceniu, 4 milioane americani vor fi afectati "