Copilul meu NU vorbeste corect; are o Tulburare Psihica

Nu! Am doi prieteni raraiti, unul dintre ei foarte bun, care nu stiu daca ar mai fi avut atat farmec daca NU erau raraiti.

Mie imi place la nebunie cum vorbesc raraitii.

Darianna a scris:

Nu! Am doi prieteni raraiti, unul dintre ei foarte bun, care nu stiu daca ar mai fi avut atat farmec daca NU erau raraiti.

Mie imi place la nebunie cum vorbesc raraitii.

mie nu pot spune ca imi plac raraitii, dar...nici nu ma deranjeaza sa ii ascult vorbind

in schimb mi se pare mai obositor pentru mine sa ascult pe cineva sasait (inteleg mult mai greu ce spune) si si mai greu imi este sa ii urmaresc pe unii moldoveni (no offence, dar cand vorbesc moldovenii intre ei, am senzatia ca nu prind decat franturi de cuvinte).

Walpurgisnacht a scris:

poate e important de precizat varsta "copilului"

ca daca e deja la 16 ani copilul, deja te poti gandi ca "copilul" si-a gasit niste hobby-uri de care nu va scapa prea usor (furtul, bataile, distrugerea obiectelor, etc).

in plus, tot ceea ce ai enumerat tu mai sus ca fiind tulburari de comportament, copilului i-au fost induse, transmise, daruite, etc de catre parinti si de catre mediul in care a crescut.

pai de la 13-14 ani copilul nu mai este copil ci adolescent, de asta nu mi s-a parut important sa precizez pana la varsta de 11-12 ani pot fi urmarite aspectele mentionate de mine. Foarte adevarat ca e posibil ca unele sa ii fi fost induse, dar pe de alta parte este posbil ca unele sa fie chiar ale lui si vina parintelui chiar sa nu apara in peisaj. De exemplu autismul.

Walpurgisnacht a scris:

deci, nu, eu nu cred ca nepronuntarea corecta a unor sunete, cuvinte, etc este un defect major.

Nu este un defect major, doar ca la un moment dat e posibil sa fii judecat sau neinteles de cei din jur. Plus ca o singura litera pronuntata gresit sa spunem ca se incadreaza ok, dar ce faci cand ai 5 litere pronuntate gresit si grupuri de sunete?

Walpurgisnacht a scris:

mie nu pot spune ca imi plac raraitii, dar...nici nu ma deranjeaza sa ii ascult vorbind

in schimb mi se pare mai obositor pentru mine sa ascult pe cineva sasait (inteleg mult mai greu ce spune) si si mai greu imi este sa ii urmaresc pe unii moldoveni (no offence, dar cand vorbesc moldovenii intre ei, am senzatia ca nu prind decat franturi de cuvinte).

cam asta este unul din motivele pentru care este de dorit ca vorbirea sa fie corectata

Walpurgisnacht a scris:

(no offence, dar cand vorbesc moldovenii intre ei, am senzatia ca nu prind decat franturi de cuvinte).

Scuzati de offtopic, insa .... am impresia ca nu ai vorbit deloc cu niste ardeleni adevarati E pur si simplu chestiune de dialect.

Sincera sa fiu, aparitia problemelor trebuie acceptata. Insa nu sunt sigura ca solutia poate fi data 100% de psiholog neaparat. Eu cred ca raspunsurile tot la noi sunt. In aceasta speta, parintii. Atata timp cat nu este o problema de ordin medical, ci cauzata numai din educatie si exemplu personal. Comportamentul lui este o reactie la ce i se intampla, la ce se intampla in familia lui si in jurul lui.

Dar ce te faci cand intervin frustrarile datorate anturajului, fie chiar si de la scoala. Citez "daca nu ai bani, esti fraier". :huggles:

PourMoi a scris:

De exemplu autismul.

Nu este un defect major, doar ca la un moment dat e posibil sa fii judecat sau neinteles de cei din jur. Plus ca o singura litera pronuntata gresit sa spunem ca se incadreaza ok, dar ce faci cand ai 5 litere pronuntate gresit si grupuri de sunete?

tu vorbesti de BOLI, nu de mici deficiente in vorbire (cum am perceput eu tema topicului).

autismul e mai mult decat o problema in vorbire (e drept ca in topic ai pomenit de tulburare psihica, dar nu poti asocia tulburare psihica cu furt, plecat de acasa, etc - sau nu vad eu o corelare corecta intre enumerarea ta si tulburare psihica)

PourMoi a scris:

cam asta este unul din motivele pentru care este de dorit ca vorbirea sa fie corectata

depinde de caz.

dupa cum spuneam, mama a dorit sa ma corecteze

eu nu simt ca este o problema daca nu-mi corectez copilul 9vorbe corect, pronunta cuvintele corect, are un vocabulat destul de vas pentru varsta lui, se incadreaza cat se poate in normalitate, numai ca litera R nu o pronunta clar).

flori de camp a scris:

Scuzati de offtopic, insa .... am impresia ca nu ai vorbit deloc cu niste ardeleni adevarati :huggles: E pur si simplu chestiune de dialect.

evident ca e chestiune de dialect

daca s-a interpretat altfel, imi pare rau

Walpurgisnacht a scris:

numai ca litera R nu o pronunta clar.

Nu cred ca e aceeasi problema, dar mi-ai amintit de situatia noastra.

Unul din baietii mei, pana la 6 ani nu l-a zis pe R, spunea i in loc de R, sau pur si simplu il sarea, dupa cum ii venea lui mai bine.

Cand a mers la scoala, pentru ca i-am dat de 6 ani, dupa maxim o luna (acum nu mai retin exact cat timp trecuse de la inceperea anului scolar), a inceput sa-l zica pe R curat, fara probleme, BRUSC. A fost foarte entuziasmat, a fost o mare victorie pentru el.

Ravl a scris:

Acum, nu mai este nimic de facut , intrebarea este : De ce apar, astfel de copii ?

Daca vrei sa pricepi, citeste Mintea absorbanta de Maria Montessori. Ar fi bine s-o studieze si PourMoi ca da sfaturi prostesti.

ce scrie in acea carte? asa un mic rezumat

Walpurgisnacht a scris:

tu vorbesti de BOLI, nu de mici deficiente in vorbire (cum am perceput eu tema topicului).

autismul e mai mult decat o problema in vorbire (e drept ca in topic ai pomenit de tulburare psihica, dar nu poti asocia tulburare psihica cu furt, plecat de acasa, etc - sau nu vad eu o corelare corecta intre enumerarea ta si tulburare psihica)

Of mai... vorbesc si de unele si de altele, nu le amestec doar ca voiam sa le abordez in acelasi topic

E o mentalitate gresita sa le amesteci, e cea mai mare prostie, ti-o zice o persoana ce s-a dus la logoped 1 an. Cu dislexia nu e de gluma, dar nici nu trebuie sa o amesteci cu boli psihice.