Comunicarea emotionala

Hypathia a scris:

Ba e foarte usor de obtinut recompensa morala! Oricine poate face un gest filantropic, cum ar fi sa ajute un copil la teme, sa ajute o batrana sa care o plasa (un exemplu clasic :)) sau pur si simplu sa dea o foaie de hartie colegului de banca. Fericirea de a-ti pune in slujba calitatile e mult mai mare decat fericirea simtita dupa ce experimentezi una din "micile placeri ale vietii".

Oamenii in prezent gandesc - ce obtin daca... Foarte putini cauta recompense morale. La moda sunt cele materiale sau fiziologice (mancare, sex, altele). Cat despre a ajuta pe cineva folosindu-ti calitatile... cei care nu prea au calitati ce pot face ? Pot bea o bere si asculta o manea.

Foarte putini oameni realizeaza ca au uitat si putini oameni isi mai (re)amintesc "Legile Sufletului Curat" (Legi nescrise, Cosmice).

LuciaD a scris:

Foarte putini oameni realizeaza ca au uitat si putini oameni isi mai (re)amintesc "Legile Sufletului Curat" (Legi nescrise, Cosmice).

Multi nu au uitat, le incalca, cu buna stiinta. Pentru ca nu au crescut in spiritul aprecierii respectivelor valori.

Hypathia a scris:

Nu ai de unde sti cat de marunte sau cat de marete sunt emotiile manelistilor, nu?

Seligman spune ca recompensa morala provoaca o fericire mai mare decat "micile placeri", cum ar fi o manea sau o bere sau un film sau o inghetata etc. Poate ca aici e diferenta, intre emotia resimtita dupa un gest filantropic si emotia resimtita dupa o "mica distractie".

Emotia nu e masurabila ca intensitate.Cred ca emotiile marunte sunt doar cele pe care le simtim in viata de zi cu zi, iar cele "marete", cele pe care le simti pentru prima data, sau le simti oricum rar.Nu stiu daca una e mai sus ca cealalta.Prea multa relativitate in psihologia asta.Totusi Seligman gandeste pe gustul meu observ :)

S.R. a scris:

Multi nu au uitat, le incalca, cu buna stiinta. Pentru ca nu au crescut in spiritul aprecierii respectivelor valori.

Nu cred ca toti le incalca cu buna stiinta.Cred ca pur si simplu sunt ignoranti, nu-si dau seama de valoarea acestor chestii.Ignoranta si proasta cunoastere de sine sunt cauzele principale pentru tot ce se intampla cu omul modern.Cred ca de-aia nu mai respecta "legile cosmice nescrise" sau cum le numea Lucia.

Acei oameni care le incalca cu buna stiinta desi le cunosc si le simt, sunt personaje capabile de acte malefice, parerea mea.

Cati dintre noi am fost educati in spiritul aprecierii "adevaratelor" valori ? Eu unul nu am fost si probabil nici majoritatea celor de pe acest forum.Cred ca omul mai e si singur responsabil de calea pe care o alege in viata.In fond asta face diferenta intre un om inteligent si un prost.Prostul imita ce vede,pe cand inteligentul gandeste inainte sa decida daca imita sau nu.In alte teorii ale inteligentei nu cred.Mi se pare ca asta e singurul aspect comun la toti oamenii cultivati si autentici.Nu cred ca aia care fac doctorate peste doctorate sunt neaparat inteligenti, doar memoreaza ce vad in niste manuale...Cred ca aia sunt doar studiosi.

Eu recunosc ca sunt mai inclinata sa observ decat sa comunic.

Cat importa emotiile, ele sunt constructive si bune. Este necesar insa un control asupra lor, control ce tine de alegeri in ultima instanta.

haydn91 a scris:

Emotia nu e masurabila ca intensitate.Cred ca emotiile marunte sunt doar cele pe care le simtim in viata de zi cu zi, iar cele "marete", cele pe care le simti pentru prima data, sau le simti oricum rar.Nu stiu daca una e mai sus ca cealalta.Prea multa relativitate in psihologia asta.Totusi Seligman gandeste pe gustul meu observ :)

Subiectii experimentului lui Seligman si-au putut masura intensitatea emotiilor foarte usor. Rezultatele le-am expus mai inainte.

Concluzia? Nu ne dorim doar sa avem sentimente pozitive, ci sa ni se cuvina acele sentimente, sa fie pe merit. Satisfactia e mai mare atunci.

Hypathia a scris:

Totusi Seligman spune ca daca intre caracter si emotii pozitive traite nu este nicio legatura, acest lucru provoaca un vid, o lipsa de sens, o senzatie de inautenticitate.

Asa s-ar explica insatisfactia oamenilor considerati impliniti pe toate planurile sau pe aproape toate.