Am ajuns sa prefer tristetea singuratatii decat durerea vesnicelor dezamagiri venite de la oameni incapabili sa iubeasca...
Singuratatea
Început de nightwish, Joi 28 oct 2010 · 87 răspunsuri · 12.460 vizualizări
sunt si oameni capabili sa iubeasca dar poate ar fi mai bine sa nu te atasezi de la inceput
singuratatea
exista multe feluri de singuratate
daca e sa vorbim de cea mai crasa singuratate...atunci e aceea in care te resemnezi si traiesti tu, in lumea ta.
E dureroasa si cred..e un fel de sentinta ...ptr ca accepti sa fii un mort viu.
apoi...
mai exista singuratate
exista acea in care o traiesti in doi..desi nu vrei asta.
si alta??
alta este aceea in care doar tu depui efort..iar celalat primeste.
Editat Lun 1 nov 2010 18:40
Doctor F a scris:sunt si oameni capabili sa iubeasca dar poate ar fi mai bine sa nu te atasezi de la inceput
Daca-mi place cineva imi place de la inceput... mai tarziu nu mai are nicio sansa.
singuratatea-perioada cind omului i se da posibilitatea de a examina viata in care traieste.Acum sunt intr-o astfel de perioada desi parca nu demult vreo o luna am iesit din aceasta perioada eu ma simt comod in singuratate dintr-o parte insa din alta parte sufletul meu plinge deoareca eu nu poti aimi gasi persoana potrivita cu care as putea sa ma deschid complet...mi-e greu pe suflet din aceasta cauza sunt nevoita sa stau pe net si sa chieltui timpul fara folos, desi stiu ca am de facut multe lucruri insa pentru mine acum nu este aceasta principal vreau singuratate pace armonie interioara numai ca cu oamenii care ma inconjoara in viata aceasta armone dispare, ea se transforma intr-un haus. Stau si ma gindesc oare viata noastra este ceva pentru Dumnezeu, doar in fiecare secund in lume moare un om pe pamint,pentru EL viata oastra nu este decit o secunda ,EL stie cu ce scop traim pentru ce si ce v-om face desi daca sa ma gindescu putin mai insistent imi dau seama ca fiecare om are un scop in viata insa cealalta parte a vietii in afara de scop sta pe umerii nostri.
Observ ca din ce in ce mai multi considera singuratatea ceva benefic, o stare binevenita in care se simt foarte bine pt ca sunt ei cu ei. Ma intreb daca ei stiu cu adevarat ce este singuratatea si cu ce se mananca, ma intreb daca braveaza sau daca pur si simplu restul, care se pare ca suntem minoritari si pe care singuratatea pur si simplu ne devoreaza din interior, nu suntem cumva niste... monstri.
Singuratatea e oribila, dar exista prieteni care s-o mai atenueze... mai groaznica e singuratatea in urma abandonului.
Nimfaa a scris:singuratateaexista multe feluri de singuratate
daca e sa vorbim de cea mai crasa singuratate...atunci e aceea in care te resemnezi si traiesti tu, in lumea ta.
E dureroasa si cred..e un fel de sentinta ...ptr ca accepti sa fii un mort viu.
apoi...
mai exista singuratate
exista acea in care o traiesti in doi..desi nu vrei asta.
si alta??
alta este aceea in care doar tu depui efort..iar celalat primeste.
Adevarat ca exista mai multe tipuri.
Dar atunci cand te resemnezi, nu are cum sa fie dureros, pentru ca te-ai impacat cu soarta si ti-o accepti.
Mai rau este cand "nu" te resemnezi, si te chinui sa iesi din ea, asa cum spune Aroundlove.
Cu toate acestea, singuratatea este foarte dura si grea, iar prietenii uneori cu toate ca iti doresc bine, ti-o pot adanci.
Adevarat ca depinde si de varsta pe care o ai, dar nu poti sa nu privesti pe strada sa vezi numai cupluri si tu sa te gandesti ca esti singur.
Apoi, mai este si singuratatea autoimpusa, uneori, poate nu constient. Si aceasta datorita propriilor principii sau, de ce nu, tabieturi.
Cu cat inaintezi in varsta, cresc oarecum pretentiile pe care le ai, si ti se inmultesc obiceiurile la care nu mai poti renunta.
Si astfel, e posibil ca pana si intr-un cuplu, sa fii de fapt singur si neconsolat.
De aceea e bine sa fii oarecum optimist si sa te bucuri de orice poti. Timpul scurs nu se mai intoarce niciodata.
Aroundlove a scris:Observ ca din ce in ce mai multi considera singuratatea ceva benefic, o stare binevenita in care se simt foarte bine pt ca sunt ei cu ei. Ma intreb daca ei stiu cu adevarat ce este singuratatea si cu ce se mananca, ma intreb daca braveaza sau daca pur si simplu restul, care se pare ca suntem minoritari si pe care singuratatea pur si simplu ne devoreaza din interior, nu suntem cumva niste... monstri.
Nu esti un monstru. Ci, mai repede o persoana speciala.
Pentru ca refuzi sa vezi cinismul cu care trateaza ceilalti existenta, chiar daca nu o constientizeza si e perceputa prin prisma pragmatismului, de unde se trage si toata acesta graba in tot si toate.
Banuiesc ca acum vei spune, ca nu te incalzeste cu nimic, ca esti o persoana speciala, daca nu vede nimeni asta si esti in continuare singura.
Dar nu este asa. Pentru ca sigur nu ti-ai dori sa fi cu cineva si de fapt sa fii singura.
Compromisul este calea sigura catre nefericire!
Iar ce iti este menit, nu te ocoleste. Asadar, mai bine zambeste, si bucura-te de micile placeri ale existentei. :roll:
Aroundlove a scris:Observ ca din ce in ce mai multi considera singuratatea ceva benefic, o stare binevenita in care se simt foarte bine pt ca sunt ei cu ei. Ma intreb daca ei stiu cu adevarat ce este singuratatea si cu ce se mananca, ma intreb daca braveaza sau daca pur si simplu restul, care se pare ca suntem minoritari si pe care singuratatea pur si simplu ne devoreaza din interior, nu suntem cumva niste... monstri.
Ninja2 a scris:Abc2009ro, stilul asta al tau de a vorbi a aparut asa, fara motiv? nu cred asta.
A aparut pentru ca am de a face cu stiintele exacte. Si acolo daca nu ai dreptate 100%, nu merge treaba. Si astfel am invatat ca atunci cand spun ceva, sa stiu ce spun. Nu sa o dau in filosofeli amarate.
Cred ca o sa urmeze si pentru mine o perioada de singuratate...