Atunci de ce te simti singura? explica si mie, ca eu nu inteleg, nu e prima data cand va vad pe amandoi ca scrieti dintr-o postura de superioritate, asta primesc cei care se raporteaza la lume in modul asta, am fost si eu in situatia asta si m-am simtit la fel, am citit despre asta si mi s-a confirmat parerea, e asa de neplacut sa recunosti asta?
Singuratatea
Început de nightwish, Joi 28 oct 2010 · 87 răspunsuri · 12.460 vizualizări
Ti-am zis, nu ma cunosti, nu stii cum sunt ca om. Si totusi faci afirmatii in ceea ce ma priveste. Ti se pare corect?
Nu cred ca mi-am permis pana acum asa ceva si nici n-o voi face nici de acum inainte pentru ca nu se cade. Si mai ales pentru ca nu este treaba mea sa ii cataloghez in vreun fel pe ceilalti.
Am scris din ce am citit, ce am vazut la altii si, cel mai important, din ce am trecut eu insumi, ok?
Din NLP am invatat ca modul in care vorbeste un om ii arata structura interioara, cum gandeste, motiv pentru care presupun ca voi priviti lumea in modul asta.
Din analiza tranzactionala am invatat ca orice sentiment nepotrivit situatiei este un sentiment parazit, da, chiar si singuratatea pe care o simtiti care e "intunecata, deprimanta, fara speranta, sumbra o tristete care pare, uneori, a fi permanenta, omniprezenta si inevitabila" sau ceva in genul asta e un sentiment parazit pentru ca orice sentiment care nu ajuta la rezolvarea situatiei prezente e parazit, nu e autentic(chiar daca il simiti ca ceva real), iar asta se intampla cand te afli in script(scenariu de viata facut in ~ primii 6-7 ani de viata), iar scriptul e ca o regresie in trecut, in copilarie, cand ai simtit singuratatea asta deprimanta ca te-a enervat mama/tata sau ca ti-a transmis mesajul verbal sau non-verbal sa nu existi(exista destule posibilitati, nu e neaparat vina parintilor).
Scriptul e ca un elastic spre trecut, pentru ca omul cauta inconstient sa isi creeze conditiile de a retrai niste sentimente din copilarie, asa ajung unii sa caute(inconstient) situatii mizerabile , ca vor sa se simta la fel ca atunci cand erau mici, trisiti, depresivi, abandonati, singuri etc, nu conteaza daca au fost bune sau rele acele momente pentru ca oamenii devin dependenti emotionali de ele si le vor cauta toata viata, iar titlul si textul topicului imi denota ca nu vrei(nightwish) sa iesi din situatia asta, ca intr-un fel iti place situatia ta, ok?
Am presupus(tine tot de AT) ca voi va pozitionati in viata asa: Eu sunt ok, tu nu esti ok(pozitia fricosului sau a paranoicului) datorita modului in care vorbiti, de asta am zis ca orgoliul si trufia se platesc, ca la asta duce si de la asta pornesc paranoia si altele.
Uite ce ai scris: "Dar ce ne aduce in acest abis, aparent fara sfarsit? Ce ne face sa ne umplem zilele atat de mult incat sa uitam de cum ne simtim?"
Sa-ti raspund, elasticul spre trecut, intelegi? :roll:
Mai trebuie sa explic altceva?
P.s.:Daca va simtiti jigniti imi ce scuze, am obiceiul sa scriu asa, incerc de ceva timp sa schimb asta.
Abc2009ro, stilul asta al tau de a vorbi a aparut asa, fara motiv? nu cred asta.
Pana la urma, in AT sunt 4 pozitii posibile in care orice om se afla, singura buna e: Eu sunt ok, tu esti ok, n-am citit de vreun om care are probleme de relationare cu ceilalti sa se afle in pozitia asta, dar cine stie..
Editat Vin 29 oct 2010 22:31
Am inteles. :)
Dar crede-ma pe cuvant cand iti zic ca m-ai interpretat gresit. :)
Mda :) , pai ce sa-ti zic asa, sa te simti asa fara o explicatie, fara o cauza, nu stiu ce sa zic :) .
Oricum e bine de stiut de ce unii cauta raul, se drogheaza, beau exagerat, muncesc exagerat si alte lucruri daunatoare pentru ei si altii(din privinta unei ramuri a psihologiei), adica scriptul(care reprezinta de fapt niste credinte care n-au baza in realitate)., e mai mult de zis dar pe care il intereseaza poate sa citeasca si singur.
Eu chiar mi-am dorit si imi doresc de multe ori singuratate :) Problema cred ca este atunci cand esti mereu singur...insa nu vad de ce cineva ar fi mereu singur...iti poti gasi pe cineva...trebuie doar sa nu ai pretentii prea mari :)
nightwish a scris:Dar ce ne aduce in acest abis, aparent fara sfarsit? Ce ne face sa ne umplem zilele atat de mult incat sa uitam de cum ne simtim?
Snguratatea ... .
Nu cred ca singuratatea ne determina sa bagam capul in nisip si sa ne umplem ziua cu tot felul de cacaturi , ci frica .
Frica de a privi in sufletul nostru ,de a vedea cine suntem cu adevarat, teama de adevar. :)
Tu, indiferent care esti acel tu, vrei ceva. Cineva iti poate da acel ceva. Dar nu vrea sau nu l-ai intalnit (desi putin probabil sa nu-l fi intalnit). Atunci iti faci o cazemata si stai acolo. E frig si intuneric in cazemata si pe langa tine umbla demoni. Normal sa te simti singur.
Rezolvare... Nu cunosc decat una. Suferinta. Pana cand gasesti ceea ce cauti, atunci dispare si singuratatea.
Singuratatea poate fi suplinita prin egocentrism. Orice poate fi suplinit prin egocentrism, dar numai daca te mentii ocupat. D-aia singuraticii se ingroapa in munci de tot felul.
Mai exista o rezolvare. Dar e mai greu de aplicat. Sinuciderea afectiva. Atunci ai scapat de orice. Atunci totul in jur devine o curiozitate, orice sarcina devine o activitate pe care incerci sa o executi perfect. Dar nimic nu te mai poate bucura si nimic nu te mai poate intrista. Atunci EQ e mort, iar IQ guverneaza. IQ nu cunoaste ce este singuratatea, mai exact efectele sale in plan afectiv. IQ nu are emotii. IQ doar cauta probleme (curiozitatea), le analizeaza, formuleaza solutii, selecteaza solutia optima din cele formulate si o aplica. Daca o solutie da gres, nu te superi, ci cauti sa rezolvi problema din nou. Si tot asa. Nu mai exista tristete, dar nici bucurie. Ci doar curiozitate si utilitate, probleme si rezolvari.
nightwish a scris:Singuratatea...... e intunecata
... e deprimanta
... e fara speranta
... e sumbra
... e o tristete care pare, uneori, a fi permanenta, omniprezenta si inevitabila
e posibil ca asta sa fie perceptia ta foarte subiectiva si incorecta, zic io, despre singuratate.
eu una n-o vad asa, pentru ca chiar nu este asa.
Spunea cineva ca te nasti singur si mori singur. Nici asta nu e adevarat. Nu esti niciodata singur.....
Acea singuratate iluzorie este de fapt o incarcare energetica. Unii nu se pot incarca in prezenta altora. Ci numai singuri. Dar nu sint singuri nici atunci....intelege fiecare ce vrea.
Acea singuratate resimtita acut se rezolva f simplu. Se numeste socializare. In orice situatie. Daca incercati disperat sa incropiti o discutie si respectivul sau respectiva fug, altul la rind. E imposibil sa nu gasiti un/o persoana dornica de socializare.
Daca e in procesul muncii e imposibil sa nu gasiti ceva de care sa aveti nevoie de altul/a. Simplu. Nici nu va plictisiti si iesiti cu neuronii pe moate la sfirsitul zilei. 