nightwish a scris:Fie ca suntem singuri sau implicati intr-o relatie.. vine un moment in care ne simtim singuri, indiferent cati oameni sunt in jurul nostru.Ma gandeam zilele trecute la singuratate si la cate se petrec in viata unui om.. incat sa-l faca sa simta ca viata lui este plina, mai ales cand se simte singur destul de des.
Cel mai mult ma uimeste cat de multe lucruri fac oamenii intr-o zi, ca sa-si ocupe mintea.
Singuratatea nu este un sentiment foarte placut. Toti am fost acolo la un moment dat in viata noastra. Si facem tot ce putem pentru a inceta sa ne mai simtim singuri.
Singuratatea...
... e intunecata
... e deprimanta
... e fara speranta
... e sumbra
... e o tristete care pare, uneori, a fi permanenta, omniprezenta si inevitabila
Dar ce ne aduce in acest abis, aparent fara sfarsit? Ce ne face sa ne umplem zilele atat de mult incat sa uitam de cum ne simtim?
Aceasta este o intrebare care inca isi asteapta raspunsul pentru multi dintre noi.
Cred ca trebuie sa acceptam si sa ne asumam singuratatea ca pe ceva firesc,asa cum o facem cu nasterea si cu moartea,care ne implineste calatoria in lumea asta.Solutia e tot intoarcerea spre ceilalti.Sa ajuti atunci cande cazul si cand ti se cere ajutorul(pentru a evita "accidentele") si sa nu razi de ceilalti.Batjocura fata de ceilalti,minciuna,excesele etc te arunca mai tarziu ,cu siguranta, in cea mai neagra singuratate,o singuratate negativa.Pentru ca singuratatea,ca orice lucru din lumea asta are doua fatete:una negativa si una pozitiva.Toul depinde de noi si de alegerile pe care le facem.
Sa iti placa sa traiesti doar cu tine insuti,suna putin a egoism.