Omul este o fiinta sociala?

Vad ca ati ocolit cu eleganta punctul de vedere al lui Aristotel.. de parca nu de la el ar fi pornit subiectul asta..

buleala a scris:

zilele trecute,in compania unor prieteni,am ridicat problema "omul-fiinta sociala",indoindu-ma de aceasta calitate.

se pare ca ne folosim de societate,cautam compania semenilor nostri pentru nevoile primare;omul-in fond-nu este decat o fiinta solitara care-si descopera si redescopera adevarata fire si maximul de potential in singuratate si in concurs cu sine insusi.

notiuni de genul "omul-fiinta sociala" devenite axiome deja,ar trebui privite cu mai multa atentie si mai multa indoiala.

omul este o fiinta sociala chiar si atunci cand sta singur si cand se izoleaza. face asta din motive care tin de societate, de oamenii din jur, de nevoi ne-satisfacute... si asculta muzica, citeste, vede filme, se gandeste sau fantazeaza tot la lucruri care tin de latura lui sociala.

lynxul_negru a scris:

...face asta din motive care tin de societate, de oamenii din jur, de nevoi ne-satisfacute... si asculta muzica, citeste, vede filme, se gandeste sau fantazeaza tot la lucruri care tin de latura lui sociala.

Pustnicii nu se incadreaza in categoria asta. In plus, ei nu cred ca se plictisesc.

Sheeva a scris:

Pustnicii nu se incadreaza in categoria asta. In plus, ei nu cred ca se plictisesc.

cred ca pana si pustnicii se izoleaza din motive care tin de social - insasi credinta lor care poate ii mana la izolare este un produs al societatii si contine valori, atitudini, idei si norme de natura sociala.

lynxul_negru a scris:

cred ca pana si pustnicii se izoleaza din motive care tin de social - insasi credinta lor care poate ii mana la izolare este un produs al societatii si contine valori, atitudini, idei si norme de natura sociala.

Nu stiu, aici am intra pe un teren sensibil si destul de putin cunoscut pentru mine, acela al congruentei dintre religie si psihologie. Imi place sa cred ca au existat sau exista si asceti veritabili. Poate ca pana a urma este doar diferenta dintre a crede si a nu crede.

Sheeva a scris:

Nu stiu, aici am intra pe un teren sensibil si destul de putin cunoscut pentru mine, acela al congruentei dintre religie si psihologie. Imi place sa cred ca au existat sau exista si asceti veritabili. Poate ca pana a urma este doar diferenta dintre a crede si a nu crede.

sunt sigur ca exista asceti veritabili, cum zici tu. singura mea adaugire este ca imi imaginez ca pana si acei asceti veritabili mai au amintiti, mai au (chiar si ingropate adanc in minte) ceva reflexe ale lumii si sociaetatii. cred ca doar cei intrati in coma sunt in afara socialului. de fapt, poate ca nici aia.

Sheeva a scris:

Pustnicii nu se incadreaza in categoria asta. In plus, ei nu cred ca se plictisesc. :)

Ii incadram totusi intr-o categorie sociala... Cam asta a vrut sa spuna Aristotel, e imposibil ca omul sa nu fie o fiinta sociala. Atata timp cat prin asta nu intelegem strict capacitatea de a socializa cu ceilalti. Pentru a intelege si accepta teoria trebuie doar sa stapanim conceptul de "fiinta sociala"... Mai mult, el introduce si ideea cum ca omul nu devine fiinta sociala in timp ci asa se naste. Este subordonat statului de la natura, este prin esenta sa membru unei societati organizate...fie ca e pustic sau presedinte de stat.

sa presupunem ca un copil creste izolat de oameni(i se dă m

Acum vorbim deja de comportamente iar asta tine mai mult de psihologie..

Conceptul "omul ca fiinta sociala" - topicul fiind incadrat aici presupun ca la asta se refera - are cu totul alt inteles..

Taquito a scris:

sa presupunem ca un copil creste izolat de oameni(i se dă m