Naeema,
Te respect foarte mult si de aceea vreau sa inchei aceasta dezbatere intr-un mod ecumenic:
Important este să ne dedicam asemănării cu Hristos. Este usor să aratam spre greselile unor oameni sau ale unor biserici pentru a ne justifica refuzul de a ne schimba. Aceasta atitudine nu este crestinism, ci credinta celor încăpătânati, mândri si aroganti. Este credinta Iadului, căci judeca si acuza conform unei legi pe care noi însine nu o tinem.
Dacă dedicarea noastra lui Hristos este aspectul cel mai important al vietii, nu e oare timpul să ne rugam si să-L întrebam cum putem deveni o binecuvântare, nu un blestem?
În loc să căutăm greselile altora, bine cunoscute de ei însisi, ce-ar fi să ne debarasăm de propria noastră arogantă teologică?
Acesta este un început. Unii dintre noi vor trebui să meargă mai adânc, să înceapă a citi scrierile Părintilor si a urma cu credinciosie credinta crestină istorică.
Poate vom avea de învătat de la unii pe care până acum îi ignoram. Poate trebuie să trecem printr-un proces de convertire.