Început de Pixelut, Sâm 7 ian 2006 · 410 răspunsuri · 46.722 vizualizări
Nu pot sa nu constat, MariaB, ca maniera la care raspunzi la mesaje este tocmai una cerebrala, nu si neaparat intelectuala, si specifica nu dialogului ci recenziei jurnalistice.
Cred, mai degraba, ca tu esti cea care veri sa distrugi ceva.
Si ca sa te parafrazez, nu crezi ca e timpul sa te intrebi "Oare chiar exista Mos Craciun?"
E clar ca nu exista. Insa Mos Craciun nu este nici Dumnezeu, nu are cult propriu, nu are teologie, nu are lacase de cult inchinate lui Mos Craciun s.a.m.d. Rezulta deci ca Mos Craciun este un simplu obicei. Acest obicei nu este canonic, adica nu face parte din teologia crestina. El este doar practicat, si nu de catre Biserica, ci de catre credinciosi. Nu mi se pare insa unul nociv. Este chiar simpatic.
Intrebarile pertinente si justificate impreuna cu studiul si mult discernamant duc la convingeri religioase, la credinta.
Si intrebarile si studiul apar tocmai sub imboldul sentimentului religios, al unui dor tainic ce te indeamna sa nu mai zabovesti in locul in care te afli ci sa cauti pe Dumnezeu.
Cand bati campii, fara a avea acest sentiment, atunci poti rataci, te poti pierde in sirul speculatiilor, al sofismelor care creeaza o autosuficienta mentala a carei goliciune de continut se autodenunta intotdeauna.
Este lumea inauntrul sau inafara lui Dumnezeu?
Editat Mie 11 ian 2006 16:42
N-as zice. Credinta ca exista Dumnezeu - caci despre o credinta este vorba - e un dat. O regula clara si fara drept de apel: nu poti fi credincios daca esti convins ca exista Dumnezeu. In fapt adevarurile de credinta nu prea se pot explica, cel putin nu in partea axiomatica. Ele pot aprofundate, dar in sine raman imuabile.
Iau ca exemplu jocul de sah. Exista o literatura imensa, exista strategii, exista metode, exista scoli de sah. Insa baza axiomatica a sahului e clara si imuabila. Daca o schimbi nu mai poti vorbi de sah, ci de cu totul altceva.
====================
Parerea mea este ca trebuie sa cunosti macar o baza a credintei tale. Poti accede si la un nivel de high theology, in care poti lega diferitele curente filosofice cu teologia, dar nu este necesar. Totusi, credinta fara cunoastere e periculoasa. E primul pas spre bigotism.
Editat Mie 11 ian 2006 16:48
Pixelut a scris:N-as zice. Credinta ca exista Dumnezeu - caci despre o credinta este vorba - e un dat. O regula clara si fara drept de apel: nu poti fi credincios daca esti convins ca exista Dumnezeu. In fapt adevarurile de credinta nu prea se pot explica, cel putin nu in partea axiomatica. Ele pot aprofundate, dar in sine raman imuabile.Iau ca exemplu jocul de sah. Exista o literatura imensa, exista strategii, exista metode, exista scoli de sah. Insa baza axiomatica a sahului e clara si imuabila. Daca o schimbi nu mai poti vorbi de sah, ci de cu totul altceva.
====================
Parerea mea este ca trebuie sa cunosti macar o baza a credintei tale. Poti accede si la un nivel de high theology, in care poti lega diferitele curente filosofice cu teologia, dar nu este necesar. Totusi, credinta fara cunoastere e periculoasa. E primul pas spre bigotism.
Credinta in Dumnezeu nu este un dat. Macar de s-ar imparti lumea in credintiosi si in atei. Sunt oameni care au un amalgam de opinii al caror liant nu este decat cutuma si confuzia, si pe care il iau drept credinta.
Credinta in Dumnezeu nu apare in lipsa unui exercitiu intelectual oricat de redus. Sentimentul religios este necesar dar nu suficient pentru a avea o credinta.
Credinta in Dumnezeu este una, dorinta de a accede la desavarsire este alta.
Eu nu caut sa imi "probez" credinta, ci sa imi definesc propriul drum. Si nici macar despre asta nu este vorba in acest topic.
Intrebarea pe care o pun eu este una cu implicatii profunde atat asupra religiei cat si asupra atitudinii religioase a omului.
Credinta in Dumnezeu este in primul rand un dat al societatii. E clar ca ori ti-l dau parintii, ori vezi oameni credinciosi langa tine. Asta e clar.
Editat Mie 11 ian 2006 17:11
Acum aproximativ o ora, un foarte bun prieten, care si-a petrecut timp din viata lui invatandu-ma,
a murit.
Drum bun, Iris!
Editat Mie 11 ian 2006 17:24
dann a scris:Acum aproximativ o ora, un foarte bun prieten, care si-a petrecut timp din viata lui invatandu-ma,a murit.
Drum bun, Iris!
Imi pare rau pentru pierderea pe care ai suferit-o.
Din pacate drumul prietenului tau s-a sfarsit. Urarile nu le mai poate auzi, pentru ca doarme pana la inviere.
Apropo desavarsire! Cum crezi ca se obtine?
Crezi ca este o diferenta intre desavarsire si perfectiune?
Elia a scris:Imi pare rau pentru pierderea pe care ai suferit-o.Din pacate drumul prietenului tau s-a sfarsit. Urarile nu le mai poate auzi, pentru ca doarme pana la inviere.
Apropo desavarsire! Cum crezi ca se obtine?
Crezi ca este o diferenta intre desavarsire si perfectiune?
Credintele tale nu sunt mai presus de credintele oricui altcuiva.
Drumul prietenului meu nu s-a sfarsit. Este credinta mea.
Eu respect si accept ca atare credintele celorlalti, din respect si spirit de toleranta.
Nu am suficienta fatarnicie sa declar ca detin cea mai buna, sau justa, sau adevarata credinta.
dann a scris:Credintele tale nu sunt mai presus de credintele oricui altcuiva.
Nici n-am afirmat asa ceva. Am vrut doar sa sondez terenul, ca sa aflu pe unde te afli cu credinta ta.
Cum ramane cu desavarsirea? Nu mi-ai spus nimic.