România
Roportal.ro

Dumnezeu ca intelegere personala sau intelegere comuna?

Început de Pixelut, Sâm 7 ian 2006 · 410 răspunsuri · 46.722 vizualizări

MariaB2.940 mesaje#41
dann a scris:
este lumea inauntrul sau inafara lui Dumnezeu? .

inauntru, in afara, inainte, inapoi, in trecut, in viitor... sunt concepte care apartin lumii materiale cunoscute de om - daca timpul si spatiul nu exista, nu exista nici aceste concepte

este ca si cand ne-am intreba cati ochi are trandafirul...

sau

daca un pepene, care este 90 la suta apa, este aruncat intr-o balta, unde este cam 90 la suta apa, ce putem spune despre apa: este inauntrul sau in afara pepenelui?!?

dann24 mesaje#42
MariaB a scris:
inauntru, in afara, inainte, inapoi, in trecut, in viitor... sunt concepte care apartin lumii materiale cunoscute de om - daca timpul si spatiul nu exista, nu exista nici aceste concepte

este ca si cand ne-am intreba cati ochi are trandafirul...

sau

daca un pepene, care este 90 la suta apa, este aruncat intr-o balta, unde este cam 90 la suta apa, ce putem spune despre apa: este inauntrul sau in afara pepenelui?!?

Conceptele apartin lumii materiale?! Este adevarat ca spatiul-timp este efemer, ca dualitatea este efemera, ca insasi lumea ideilor este efemera.

Si ce incerci sa imi spui? Sa incetez a-mi pune intrebari?

Credinta fara cunoastere este atributul sectelor religioase nu al omului rational, cu dor de Dumnezeu, de Desavarsire. Credinta oarba nu este nici macar credinta! Este credulitate, naivitate, manipulare specifica sectelor.

Vorbim de concepte care sunt valabile pentru noi. Cum altfel?!

Ne putem raporta la Dumnezeu altfel decat dinspre om spre Dumnezeu?

Asadar intebarile sunt legitime, pertinente si in primul rand rationale.

Dumnezeu mi-a dat liber arbitru si libertate in gandire si credinta!

Prin urmare mi-o exercit.

Crezi tu ca ar trebui sa nu?

MariaB2.940 mesaje#43
dann a scris:
ce incerci sa imi spui? Sa incetez a-mi pune intrebari?
NU
dann a scris:
Vorbim de concepte care sunt valabile pentru noi. Cum altfel?!

Ne putem raporta la Dumnezeu altfel decat dinspre om spre Dumnezeu?

Asadar intebarile sunt legitime, pertinente si in primul rand rationale.

si cati ochi are trandafirul...

sau

daca un pepene, care este 90 la suta apa, este aruncat intr-o balta, unde este cam 90 la suta apa, ce putem spune despre apa este inauntrul sau in afara pepenelui?!?

intrelegi ce vreau sa spun?

dann24 mesaje#44
MariaB a scris:
NU

si cati ochi are trandafirul...

sau

daca un pepene, care este 90 la suta apa, este aruncat intr-o balta, unde este cam 90 la suta apa, ce putem spune despre apa este inauntrul sau in afara pepenelui?!?

intrelegi ce vreau sa spun?

Apa si pepenele sunt doi termeni situati pe trepte oarecare intr-o clasificare logica.

Lumea este intregul ansamblu de clase, specii, categorii, etc. logice.

Dumnezeu, toata lumea face referire la el ca fiind deasupra tuturor acestora.

Ontologic, lumea nu poate decat sa fie cuprinsa in/de notiunea de Dumnezeu.

Altfel, Dumnezeu nu este decat o forma a manifestarii spatiu-timp, nu un principiu transcendent. Cu alte cuvinte, nu mi-am dat eu seama ca vorbiti de nu dumnezeu care nu se regaseste in intreaga vastitate a acestui univers?

Chiar asa! Vorbiti cumva de un dumnezeu care exista si el la randul lui IN interiorul acestui univers? Ce fel de dumnezeu ar fi acesta?!

MariaB2.940 mesaje#45
dann a scris:
Dumnezeu, toata lumea face referire la el ca fiind deasupra tuturor acestora.

Ontologic, lumea nu poate decat sa fie cuprinsa in/de notiunea de Dumnezeu.

Vorbiti cumva de un dumnezeu care exista si el la randul lui IN interiorul acestui univers? Ce fel de dumnezeu ar fi acesta?!

prietene, nu ai inteles!

ne ceri sa vorbim despre Dumenzeul pe care unii il vedem deasupra/in interiorul materiei, dar "logica" ta ce urmareste de fapt? ce scopuri ai?

Pixelut997 mesaje#46

Dann are cumva dreptate. Subiectul nu ofera un raspuns clar nici in teologie si nici in stiinta. In stiinta cu atat mai putin.

Consider ca Dumnezeu nu apartine materiei, dar daca vrem sa acceptam existenta Lui atunci El ar trebui sa se traduca intr-o forma. Altfel se subtiaza pana devine un concept, nu o entitate.

Necazul e ca perceptia noastra se extinde doar asupra materiei. Simturile noastre sunt limitate, si atunci o intrebare se naste firesc: tot ce nu percepem inseamna ca nu exista?

Cineva spunea: "Ca sa ne vedem apropele avem nevoie de 5 simturi. Ca sa-L vedem pe Dumnezeu am avea nevoie de 5 milioane de simturi". Este o metafora, desigur - sa nu-si inchipuie nimeni ca respectivul teolog a calculat cantitatea de simturi de care am avea nevoie ca sa-L percepem pe Dumenzeu - dar e o metafora care vrea sa arate ca realitatea pe care o percepem este mult mai vasta.

dann24 mesaje#47

Nu fac decat sa ridic o intrebare. Una pe cat de fundamentala pe atat de neglijata.

Si cum am spus la inceput, o intrebare care afecteaza, cauzal, un intreg lant de rationamente pe care se bazeaza nu o singura dogma, ci credinte intregi.

Ridic o intrebare al carei raspuns, cel putin speculativ, poate distruge cateva mituri de care unuii tin cu dintii nepasandu-le de cat de fundamentate sau, macar, credibile sunt.

Personal, aspir la desavarsire. Iar primul punct de plecare este sa tatonez cu varful piciorului eventualul drum pe care-l voi urma. In ciuda dimensiunii si profunzimii intrebarii pe care o pun, va spun cu certitudine ca nu ma intereseaza decat urmatorul pas, pentru ca mai apoi sa imi pese de urmatorul, si tot asa, lucru care nu ma impiedica ca la inceput de cale sa ridic un pic privirea pentru a "tatona" orizontul.

Si, nu in ultimul rand, ridic intrebarea pentru cei care vor sa cunoasca nu pentru cei care vor sa creada cu ochii inchisi. Drumul spiritual parcurs cu ochii inchisi nu duce nicaieri.

Iar cei ce condamna judecata doar in ideea ca ea te poate duce la pura speculatie, nu realizeaza ca adevarata credinta este sentimentul religios insotit de discernamant.

MariaB2.940 mesaje#48
dann a scris:
Nu fac decat sa ridic o intrebare. Una pe cat de fundamentala pe atat de neglijata.

Si cum am spus la inceput, o intrebare care afecteaza, cauzal, un intreg lant de rationamente pe care se bazeaza nu o singura dogma, ci credinte intregi.

doar ca credinta nu se bazeaza pe rationamente...

cand sotul isi iubeste sotia consideri ca o face pe baza unui rationament daca iubirea este adevarata?!?

dann a scris:
Ridic o intrebare al carei raspuns, cel putin speculativ, poate distruge cateva mituri de care unuii tin cu dintii nepasandu-le de cat de fundamentate sau, macar, credibile sunt.
acum este clar: scopul tau este distrugi mituri

cand ai aflat tu ca nu exista Mos Craciun?

dann a scris:
ridic intrebarea pentru cei care vor sa cunoasca nu pentru cei care vor sa creada cu ochii inchisi. Drumul spiritual parcurs cu ochii inchisi nu duce nicaieri.
nici drumul spiritual parcurs cu inimile inchise nu duce nicaieri!
dann a scris:
Iar cei ce condamna judecata doar in ideea ca ea te poate duce la pura speculatie, nu realizeaza ca adevarata credinta este sentimentul religios insotit de discernamant.
iti dai seama ce nu "realizezi" tu condamnand credinta practicata de altii?!?
dann24 mesaje#49

Nu condamn nimic! Doar pun intrebari.

Scopul mi l-am declarat mai devreme, si nu este acela de a distruge ceva.

Daca a existat o epoca intunecata in istoria omenirii este pentru ca au fost unii care au spus sa nu gandesti sau ca daca gandesti inseamna ca nu simti. Ca daca iti pui intrebari inseamna ca vrei sa distrugi credinta cuiva. Oare asa a aparut inchizitia? Oare asa apare intoleranta?

Discernamantul este parte din fundamentul credintei.

Pixelut997 mesaje#50

Ce coincidenta! Si Ap. Pavel are exact aceeasi opinie ("Feriti-va de cei cu mintile ratacite" "Ieri gandeam ca un copil").

Necazul e ca multi atei confunda credinta cu deviatiile ei: bigotismul, fanatismul etc. Bigotul si fanaticul reprezinta o problema, cel are are convingeri religioase o cu totul alta problema.

← Înapoi la Arhiva