Violenta domestica

E foarte usor sa dai "sfaturi " gen: " sa citeasca o carte despre... si sa vada cum e fara". Violenta domestica nu se manifesta doar intre adulti. Ce faci cu un copil maltratat? II dai sa citeasca ca sa vada cum e fara? Si daca-i dai , ce? E minor si nu prea poate sa faca nimic. Aici , teoretic, intervin autoritatile. Dar ce te faci cu impactul psihologic? Unii isi revin, altii raman cu traume, altii preiau comportamentul. Din pacate avem o adevarata traditie referitor la violenta. "Bataia e rupta din rai" va suna cunoscut? Ati citit Ion de Rebreanu? Replica data de mama lui Ion dupa ce acesta o bate crunt pe Ana e definitorie pentru realitatea rurala, si nu numai. E vorba de mentalitate, aceasta trebuie schimbata. Trebuie tratata cauza bolii nu doar simptomele.

Jocul Agresor - Victima

In triunghiul dramei al lui Carpman, Victima este cel mai important personaj. Fara victima, nu ar exista nici Agresor, nici Salvator. Daca victima nu-si mai acccepta rolul, dispar si celelalte roluri.

Nu exista agresor pur si victima pura, de aceea voi descrie jocul agresor - victima (un joc de putere) folosind ghilimele pentru termenii de victima si agresor.

In relaţia agresor - victima, "agresorul" este si el o fosta victima dar in relatia cu "victima" el se simte tot o victima, de aceea agreseaza, tocmai pentru a nu se mai simti o victima (iar scurtele momente de triumf asupra victimei

eu nu ma refeream la copil

Ci la adult.

Daca si copilul este abuzat, indiferent ca mama imi e vecina, prietena, colega de servici, ruda apropiata etc...anunt autoritatile.

Am si facut-o.

Insa daca femeia nu are copii, are dreptul la alegere. Tu ai dreptul doar sa ii areti o alta perspectiva..insa daca insisti prea mult, o agasezi in iluzia ei si o pierzi inainte de a incepe marea discutie.

Cine stie cunoaste. Cine nu, viseaza ca poate salva lumea , uite asa.

E o lupta crancena. Omul trebuie schimbat pe interior ca sa poata constientiza in ce e bagat. Apoi trebuie sa accepte si abia dupa toate acestea..sa controleze. Curajul de a o lua efectiv pe alta cale, de multe ori, daca nu e sustinut de oameni apropiati...lipseste cu desavarsire.

Pana la urma, e vorba de supravietuire aici. Nu poti cu de-a sila sa schimbi viata cuiva.

Si cu ce ajuta faptul ca ai copiat un articol de pe net?

Toti avem acces la resurse, nu cred ca asta este problema reala.

Steinbrenner a scris:

Jocul Agresor - Victima

Vad ca te pricepi ceva la inteles psihologia.Cel putin asa lasi impresia.Bun.Daca poti spune ceva tu insuti sau ai cunostinte despre subiect,te-as ruga ceva.

Imi poti explica si mie care este "jocul psihologic" intre agresor si victima cand vine vorba de parinti/parinte si copil,copilul fiind victima ? Dar explica-mi psihologia parintelui ca cea a copilului se stie cum va fi datorita traumei.

Si cand ma refer la abuz sau traume,ma refer in adevaratul sens al cuvantului nu la doua palme la fund din an in pasti si un tras de ureche.Ma refer la cei care isi bat copii pana ii lesina.Si inca ceva,nu e neaparat ca agresorii sa provina ei insisi din familii zdruncinate,problematice,sa fi avut parte de aceiasi crestere si nu e neaparat ca agresorii sa fie niste ratati sociali,drogati,alcoolici.Deci lasand deoparte toate clisheele acestea,hai sa discutam si despre persoane care in toate aspectele sociale si individuale intocmesc sablonul de normalitate.Ce ii imping sa faca asa ceva? Care este rationamentul lor,justificarea,logica?Mai pe babeste zis...ce e in capul lor?

Ma poti lamuri? Serios intreb.Dar ca raspuns nu-mi da te rog alt articol de 5 km de pe net.

Naeema a scris:

Nu trebuie musai ca un copil sa fi fost batut pana lesina ca sa devina la randul lui un bataus de copii. Agresiunea verbala si non verbala, e suficienta. Poti foarte bine sa transmiti unui copil din priviri mesajul "Daca tu nu ai exista, ce bine ar fi" iar copilul sa devina extrem de rau, sa-si bata tovarasii de joaca, sa-i agreseze verbal si fizic.

Eu nu cred ca intr-un mediu sanatos dpdv psihologic, un copil poate deveni rau. Totusi, Erik Erikson spune ca exista si copii care asa se nasc, foarte rai. Alti terapeuti ii numesc copii sensibili (senzitivi), care sunt foarte slabi la respingerea adultilor.

Iti dau un exemplu. Maicamea se duce in vizita la niste rude care aveau un copil de 6-7 ani. Bunicasa o serveste pe maicamea cu cafea. Copilul cere si el cafea. Maicamea ii spune ca: "Cafeaua nu e pentru copii". Copilul percepe mesajul "Tu nu faci parte din grupul nostru, nu apartii, nu esti de-al nostru". Si incepe sa se tavaleasca pe jos de necaz, sa urle cat poate. La ora actuala, acel copil e la liceu. Isi bate colegii de-i snopeste, in vacanta de vara nu s-a dezlipit din fata calculatorului. Deci iata cum a devenit lent un schizoid. Nu-l cunosc in detaliu ca sa spun ce are sau exact cum e. Dar cred ca e bun de dat exemplu. Bunicasa a murit de infarct, de curand. O batea cu pumnii si picioarele. Nimeni nu indrazneste sa-l miste din fata calculatorului. E un caz de terapie.

nu inteleg acest fenomen din prisma faptului ca de ce o persoana care a jurat in fata preotului si a lui Dumnezeu: la bine si la greu...are tupeul sa-si bata nevasta deoarece este inapt de a se scoate din starea in care este si trebuie sa se descarce pe cineva si pe cine altcineva decat persoana iubita Ce exemplu ofera celor din jur si ce beneficii are in urma acestui gest, chiar nu inteleg. Si ca sa-si inece necazurile care ii cuprind mintea incetosata consuma alcool peste masura rasfrangandu-si neajunsurile si neputintele firii asupra sotiei si copiilor fiind nevinovati. Acesti oameni sunt mai rai decat animalele, cum era vorba intr-o melodie si anume: caini betivi.

Adica afirmi ca e gresit sa spui unui copil ca "cafeaua nu e pentru copii"?

O, holly shit!

Tu ce vrei, sa ne trasformam in roboti? Sa ne gandim la urmatoarea afirmatie si stand pe buda ca sa nu ranim pe cineva mai sensibil in jur?

Acum sa o luam si altfel. Daca copilul ala are un material genetic bun, poate sa intrebe de ce nu e pentru copii, nu sa muteasca si sa se arunce pe jos

Am vazut si eu destui copii carora li s-a spus ca anumite lucruri nu li se cuvin si nu au patit mari tragedii nici nu au devenit niste depresati marginalizati

Steinbrenner a scris:

...

Asta nu este raspuns la intrebarile mele.

Steinbrenner a scris:

Copilul cere si el cafea. Maicamea ii spune ca: "Cafeaua nu e pentru copii". Copilul percepe mesajul "Tu nu faci parte din grupul nostru, nu apartii, nu esti de-al nostru". Si incepe sa se tavaleasca pe jos de necaz, sa urle cat poate.

Sincer, ma indoiesc ca ala era mesajul preceput de copil. Mai plauzibil este ca acelui copil i s-au facut intotdeauna poftele, fie de la prima exprimare, fie dupa astfel de manifestari exterioare. Iar el a percutat la ideea asta, urlu si ma tavalesc pe jos, primesc ce vreau.