Relatia parinte-copil

Amarena a scris:

pai tre sa fie si criminali pe lumea asta.. si violatori si borfasi si sinucigasi.. nu? Altfel ce-am mai vedea noi la stiri.

Nu te certa cu mine....cearta te cu mother nature....

Daca virgula convietuirea putea fi facuta vreodata perfecta, am fi reusit in ultimii 30 000 de ani. pesemne ca nu se poate.

Pe de alta parte, daca natura selecteaza pe anumite criterii, insemana ca alea conteaza. Gradul de evolutie spirituala nu e relevant cand vine vorba de parenting. Punct. Si stii de ce? Pentru ca il poti atinge individual. Poti avea o copilarie cumplita, pentru ca apoi sa devii un adult magnific....si pana la urma asta conteaza cu adevarat...nu cat de fericit ai fost in copilarie, ci cat de performant esti ca adult.

Si nu va mai incapatanati sa credeti ca parintii performanti au copii perofrmanti....sunt miliarde de cazuri care va contrazic.

Amarena a scris:

EVIDENT ca poti sa fii sudor pe un santier si sa fii un parinte fantastic si poti sa fii pedagog, profesor universitar, doctor docent si habar sa nu ai cum sa-ti educi propriii copii.

Cine zice ca studiile inalte iti dau si calitati de om si de parinte?

Eu nu am contrazis nimic din ce ai zis tu.

Ma refer la performantele in parenting. Sunt de foarte multe ori irelevante. De mai multe ori irelevante, decat altfel.

EVIDENT ca poti sa fii sudor pe un santier si sa fii un parinte fantastic si poti sa fii pedagog, profesor universitar, doctor docent si habar sa nu ai cum sa-ti educi propriii copii.

Cine zice ca studiile inalte iti dau si calitati de om si de parinte?

Eu nu am contrazis nimic din ce ai zis tu.

Desi au capacitata sa o faca, parintii nu inteleg ca proprii copii (ca sa evit cacofonia) nu sunt simple anexe sau prelungiri ale propriilor dorinte, frustrari si personalitati.

Dupa ani de munca in domeniu dezvoltarii copilului si n cursuri de psihologie privind dezvoltarea timpurie a copilului, am ajuns la concluzia ca nu ai nevoie de n+1 cursuri, carti sa te specializezi ca parinte. Se aplica principiul "ce tie nu iti place altuia nu ii face", tradus in "ce nu ti-a placut tie ca si copil nu ii fa copilului tau" si "inainte de a-i face/spune ceva copilului, imagineaza-ti cum ai reactiona tu daca ti s-ar spune/face tie acel ceva" si dupa aia ia masura.

Din pacate, oamenii (extind parintii) nu prea au onestitatea sa fie sinceri nici macar cu ei insisi cind sunt doar cu ei insisi, fiindu-le mai usor sa preia un model deja stabilit, agreat de societate, si, prin urmare, mai comod. Ma doare dar ma si face sa rid amar ipocrizia oamenilor/parintilor cind incep sa se plinga de ce soarta trista au, intotdeauna scotindu-i pe altii vinovati, si niciodata pe ei insisi. Daca totusi o fac, reduc la minimum mininorum responsabilitatea proprie.

Mai jos e un extras din unul din autorii mei preferati, care reuseste sa spuna mai bine decit mine ce inseamna Copiii.

Despre Copii

"Profetul" - de Khalil Gibran

minunat

Poate de aceea parintii rudimentar dpdv intelectual au adesea copii fericiti si impliniti: e foarte simplu sa fii un parinte bun, cu cat complici mai mult povestea, cu atat e mai greu. Nu trebuie nici o instuire, trebuie doar iubire din aceea curata si daca vrem sa invatam ceva aia sa invatam: cum sa iubim copii asa cum o iubeste mama Elenei pe Elena - Elena e o pritena buna, cu o mama senzationala, toata numai iubire.

Ninja2 a scris:

Ai satisfactie mare cand vezi asa ceva pe la stiri nu? e ceva tipic prin Ro.

Da, traiesc ca sa ma uit la stirile de la ora 5. Imi fac floricele si imi chem vecinii, sa comentam impreuna. Imi pare rau cand unul injunghiat sau batut mar, scapa cu viata. Vreau sa vad sange.

Amarena a scris:

pai tre sa fie si criminali pe lumea asta.. si violatori si borfasi si sinucigasi.. nu? Altfel ce-am mai vedea noi la stiri.

Ai satisfactie mare cand vezi asa ceva pe la stiri nu? e ceva tipic prin Ro.

another_kind a scris:

Nu te certa cu mine....cearta te cu mother nature....

Daca virgula convietuirea putea fi facuta vreodata perfecta, am fi reusit in ultimii 30 000 de ani. pesemne ca nu se poate.

Pe de alta parte, daca natura selecteaza pe anumite criterii, insemana ca alea conteaza. Gradul de evolutie spirituala nu e relevant cand vine vorba de parenting. Punct. Si stii de ce? Pentru ca il poti atinge individual. Poti avea o copilarie cumplita, pentru ca apoi sa devii un adult magnific....si pana la urma asta conteaza cu adevarat...nu cat de fericit ai fost in copilarie, ci cat de performant esti ca adult.

Si nu va mai incapatanati sa credeti ca parintii performanti au copii perofrmanti....sunt miliarde de cazuri care va contrazic.

Omul a evoluat de la stadiul de maimuta despre care vorbiti voi doua, chiar daca nu cu mult.

Copilarie cumplita si adult magnific? habar n-ai ce e aia copliarie cumplita, uita-te putin la cum a trait Hitler cand era mic, nimeni nu ajunge magnific cand traieste ca el, astea-s basme.

Poti ajunge magnific doar daca ai anumite lucruri in copilarie care sa-ti permita asta.

Ninja2 a scris:

Ai satisfactie mare cand vezi asa ceva pe la stiri nu? e ceva tipic prin Ro.

Omul a evoluat de la stadiul de maimuta despre care vorbiti voi doua, chiar daca nu cu mult.

Copilarie cumplita si adult magnific? habar n-ai ce e aia copliarie cumplita, uita-te putin la cum a trait Hitler cand era mic, nimeni nu ajunge magnific cand traieste ca el, astea-s basme.

Poti ajunge magnific doar daca ai anumite lucruri in copilarie care sa-ti permita asta.

Nu este adevarat. Citeste despre viata lui Beethoven. De viata lui Eminescu nu mai zic. Da hai sa nu batem doar poteca asta cu suprdotatii, pentru ca pana la urma nu genul asta de performanta ne intereseaza.

De Mandela ce zici? De o generatie intreaga de copii europeni crescuti in razboi, printre abuzuri, violuri, bombardamente, si care a crescut perfect normala si capabila sa recladeasca lumea, ce mai zici?

Nu aveau alta solutie, decit sa recladeasca lumea. Si au inceput in primul rind cu ei insisi. Numai ca as avea dubii cit a fost de perfect normala generatia asta. Teoretic, din aceasta generatie fac parte bunicii nostri

another_kind a scris:

Eu nu stiu din ce resurse as mai putea fi o mama buna pentru un copil...chiar nu le identific...la sfarsitul zilei sunt absolut franta acuma...nu mi dau seama cum am sa fac...

Vezi, exigentele astea..sa fii un parinte bun, sa fii un parinte bun...dar daca nU poti? Daca pur si simplu nu poti? Energia pana la urma aia e, alta nu ai, alta nu se poate....rabdarea aia e... pana la urma suntem cat de buni parinti putem fi...

sunt mai multe tipuri de oameni: cei care isi doresc un copil si ii ofera atat cat pot si afectiunea necesara pentru o dezvoltare armonioasa.

-cei care fac un copil dar care nici nu se sinchisesesc de ceea ce se intampla cu el.

In general ar trebui sa decidem sa concepem un copil atunci cand ne simtim disponibili pentru a fi parinti, sa fim siguri caq avem un anumit grad de maturitate emotionale si un statut destul de ok pentru a-i permite copilului sa se dezvolte.

Stiu ca energia este doar una, doar ca trebuie sa ai grija de tine in asa fel incat la finalul zilei sau al saptamanii sa ii poti acorda atentia si afectiunea de care are nevoie.