Si eu ma enervam de chestiile astea, pana am inceput sa le percep ca pe agresiuni la adresa mea si am ripostat. Acum avem armistitiu, ei stiu ca voi face ceea ce doresc indiferent de consecinte si ca in caz de nevoie renunt instant la ei. Ma rog, asta e explicatia printre randuri.
In fapt, in capul lor ei sunt niste martiri care s-au ratat din cauza ca progeniturile nu au ajuns asa cum s-au gandit ei, cel putin progenitura mai varstnica dp lor dv e un ratat. Acel ratat s-a facut al dracu' si peste vointa lor a facut cam tot ce a dorit in limita in care a putut. Si continua sa faca. Acel ratat considera ca parinti nu mai are de ceva vreme, are alaturi doar niste oameni care din motivele lor se considera datori sa il sprijine material, restul fiind comunicari de tip "ratatule etc." De asemenea acel ratat se straduieste sa repare pagubele produse de acest tip de "educatie".
Cam asta cu Valea Plangerii.
Unii pur si simplu nu ar trebui sa devina parinti, sau macar sa faca ceva cursuri intai. Asa au fost si ei crescuti si asa considera ca ar trebui sa isi creasca odraslele, ignorand ca acele odrasle mai cresc si mari. Cand cresc mari constata cu stupoare ca dupa ce ca trebuie sa lupte cu restul de adulti, mai sunt obligati sa lupte si cu dorintele si aspiratiile propriilor parinti, in loc sa primeasca sprijin si consiliere, nu niste idei plate emise cu ochelarii de cal ferm incastrati in placa craniana. Multi parinti nu isi dau seama ca "tatucul", adica RSR nu mai exista, ICRAL nu mai exista, statul pe care il stiau ei nu mai exista - vorba lui Andrei Gheorghe - "m-am nascut intr-un stat care nu mai exista" (URSS).
Personal ii felicit pe cei care reusesc sa faca ceva cu ei insisi, in ciuda lumii din jur si in ciuda obstacolelor puse si de cei "apropiati".
Ca idee personala: cand creste fiu-tu sau fie-ta mare, la 18 ani il/o trimiti sa isi ia permisul de conducere, si ii cumperi si o masina, plus ca incepi sa te preocupi de un spatiu locativ pentru respectiva progenitura, concomitent cu a o trimite la munca, benevol sau cu japca. Iti va multumi mai tarziu. Insa unii simt nevoia sa fie mereu, pana la moarte, parintii mogaldetei mici si inapte pe care au cunoscut-o pana la varsta adolescentei, cand a aparut rebeliunea adolescentului care isi cauta propriul drum, nu sa i-l impuna altii.
Nu am copii, la un moment dat probabil voi avea, sunt curios cum ma voi descurca.
Stiu perfect dintr-o experieta anterioara ca am tendinta sa ma transform in tatal meu si incerc sa ma deprogramez. Nu vreau sa se repete.
Cine nu-si cunoaste istoria e condamnat sa o repete.
Aia cu just be, traieste si atat si alte c...turi sunt vrajeli - d-aia am ajuns asa bine, ca multi doar traiesc, fara sa mai gandeasca, isi urmeaza cu indarjire programarea, fara sa-si dea seama ce fac, fara sa-si puna intrebari, mergand inainte cam ca un tanc fara mecanic si strivind tot ce se afla in calea lor.
