Ninja2 a scris:Sperantele te pot distruge.
dar in acelasi timp sperantele iti dau putere sa mergi mai departe, depinde doar ce parte a paharului alegi sa o vezi :airkiss:
Relatia parinte-copil
Început de PourMoi, Vin 8 oct 2010 · 114 răspunsuri · 13.747 vizualizări
A zis bine Steinbrenner :"Cel mai bine e sa nu-ti faci sperante. ".
Daca iti faci sperante ajungi sa crezi un anumit lucru, daca se dovedeste sa fie fals? cazi, daca e adevarat? e bine, dar nu te-a ajutat ca ai sperat la acel lucru.
Iei lucrurile asa cum sunt, nu incepi cu prejudecati(speranta dupa mine e o prejudecata).
Ninja2 a scris:Iei lucrurile asa cum sunt, nu incepi cu prejudecati(speranta dupa mine e o prejudecata).
imi place ca ai subliniat foarte frumos "pentru mine este o prejudecata" :airkiss:
speranta din punctul meu de vedere exista pentru a-ti usura drumul pana la atingerea scoplui sau pt a-ti lumina viata
Dar speranta nu trebuie sa fie ireala. Avem asteptari si sperante normale de la noi, de la copii nostri, e nefiresc sa spunem ca nu le avem
Un mod de a repara o astfel de relatie si in general orice tip de relatie este sa recunosti fata de tine si fata de el ca ai gresit. Comunicarea faptului ca stii unde si de ce ai gresit poate valora mai mult decat un cadou care sa vina ca un fel de compensare.
A fi capabil sa recunosti ca ai gresit este important pentru amebele persoane din relatie, copilul se poate raporta altfel la tine, va stii ca esti constient de raul pe care i l-ai provocat, iar tu vei fi multumit de faptul ca ti se ofera sansa de a incerca sa reiei relatia.
Baiiii fratilor! Cum se cheama atunci cand te suna taica-tu sau maica-ta de 2-3 ori pe zi sa te intrebe unde esti, daca ai mancat, ce ai mancat, cand ai mancat, cu cine esti, cand vii, cat mai stai, unde esti, ce faci si alte intrebari de genu', iar tie incepe sa ti se ridice sangele in cap si sa se intunece totu' inaintea ochilor? Cine p' mea e de vina ? :)
N-au incredere in fiul/fiica lor, in mintea lor tot un copil mic e.
Methala a scris:Baiiii fratilor! Cum se cheama atunci cand te suna taica-tu sau maica-ta de 2-3 ori pe zi sa te intrebe unde esti, daca ai mancat, ce ai mancat, cand ai mancat, cu cine esti, cand vii, cat mai stai, unde esti, ce faci si alte intrebari de genu', iar tie incepe sa ti se ridice sangele in cap si sa se intunece totu' inaintea ochilor? Cine p' mea e de vina ? :)
daca nu ai avea o pereche de parinti...ai fi postat ca nu are cine sa-si faca griji pentru tine? ce e asa rau ca parintii te iubesc si isi fac griji...gandeste-te ca nu sunt vesnici si candva o sa-ti lipseasca aceste telefoane
Suna frumos cum o zic unii, totusi nu e asa, nu e ceva normal sa-l controlezi asa, asta arata ca n-ai incredere in el, ca crezi ca-i inca un copil, ca nu stie sa gandeasca etc. .
bydy a scris:Nu cred ca putem trai fara asteptari. Copii sau parinti.
Din pacate asteptarile parintelui de sex opus creaza scriptul.
KimHyunRim a scris:daca nu ai avea o pereche de parinti...ai fi postat ca nu are cine sa-si faca griji pentru tine? ce e asa rau ca parintii te iubesc si isi fac griji...gandeste-te ca nu sunt vesnici si candva o sa-ti lipseasca aceste telefoane
bai daca n-as fi avut "o pereche de parinti" , cred ca as fi fost mai pe picioarele mele la ora actuala.
in fine! ma bucur ca am niste parinti care ma iubesc and shit, dar mie mi se pare ca exagereaza. ar trebui sa se mai abtina, din doua motive: primul si cel mai important, imi cad nervii la pamant si tot stau sa ii adun cu matura si farasu', iar al doilea si la fel de important, nu reusesc sa invat sa ma descurc singura.
Am zis!!!