Kosmotro a scris:Trebuie sa iti faci cont pe gigapedia, apoi linkul va merge.
Dar cum se cheama cartea ; poate o gasim si in alta parte ?
Conformismul=conditionarea pedeapsa/rasplata
Început de Arcangelo, Mar 31 aug 2010 · 197 răspunsuri · 18.506 vizualizări
ruudflo a scris:Dar cum se cheama cartea ; poate o gasim si in alta parte ?
Alex Pattakos, Prisoners of Our Thoughts: Viktor Frankl's Principles for Discovering Meaning in Life and Work
Tocmai am inteles -in sfarsit- in ce consta "complexul salvatorului" de fapt: e vorba despre "sinele optimist" care cauta sa-i "mantuiasca" pe parinti...sa-i schimbe potrivit cu nevoile reale si nesatisfacute ale copilului.
Ulterior in viata,acelasi "sine optimist" va cauta sa-i salveze si pe alti agresori...apare un fel de inconstienta in alegerea partenerilor,prietenilor,etc,in numele dorintei sau chiar nevoii de a-i ajuta... 
Evident,ajutorul nu este binevenit...victimizatorii cautand de fapt noi victime,nu salvatori..."bunele" intentii transformandu-se in ocazii de reinoire a abuzurilor initiele... :idea:
In mod bizar poate,unii agresori chiar invata sa profite de ajutorul care li se ofera...sa speculeze bunavointa victimelor lor,devenint ceea ce numim "excroci".(mie chiar mi s-a intamplat ca un asemenea individ,sa imi ceara,citez <<sa il ajut sa fie un om mai bun>> (!) -am fost fraier,si in ciuda considerentelor rationale si a intuitiei care ma avertizau sa nu ma bag,am cedat,lucru care s-a dovedit fireste o mare gresala.)
Acest complex,doar garanteaza persistenta rolului de victima,care "se sacrifica" in mod mesianic incercand sa-si salveze agresorii. 
Arcangelo a scris:
Stai asa. Nu te atac, omule. Niciodata nu te-am atacat, doar mi-am exprimat opinii contra atunci cand a fost cazul. Uite, vezi? Victimizezi si nici macar nu realizezi asta.
Si atunci ma intreb eu...la ce ajuta atata teorie daca nu iei aminte si o pui si in practica?
Nu am observat ca nu m-ai bagat deloc in seama in ultima vreme. Nici nu am inteles de ce te-ai suparat pe mine. Nu ti-am dat in cap cu absolut nimic, doar am avut 'tupeul' sa nu fiu de acord cu tine.
Si daca nu s-au sesizat, inseamna ca nu au avut de ce. Trezeste-te, nimeni nu are nimic personal cu tine atunci cand nu iti da dreptate. Deci, e on topic..ca unul din motivele acestui topic este 'victimizarea' si cauzele ei.
ps: eu nu m-am simtit niciodata persecutat de tine, daca asta ai vrut sa spui.
Editat Lun 6 sep 2010 11:12
Daca aveti ceva de rezolvat intre voi va rog sa o faceti prin PM dar cu mare atentie la Regulament si acolo. Este valabil pentru toti userii .
Noua mea conceptie despre rostul vietii,e ca traim experientele astea ca sa dobandim intelegere si avem nevoie de perspective diferite pentru asta(asta ne schimba credintele despre tot), asa ca traim intr-o lume unde perspectivele,situatiile se schimba mereu,si unde si ceilalti sunt aici tot pentru asta,ca sa ne schimbe perspectiva.
Oamenii in general,cred ca a iubi pe cineva,inseamna sa te pui de acord cu acea persoana;asta decurge din educatia supunerii,cand copilul este "educat" ca iubirea inseamna supunere si cedarea individualitatii,vointei sale
in favoarea parintelui
Ulterior,oamenii isi inchipuie ca in orice relatie,iubirea inseamna asa ceva;acest asa-zis altruism,trece drept iubire,iar a fi pur si simplu diferit,trece ca neiubire.
La fel,orice dezacord,trece drept dovada a neiubirii...orice diferenta chiar.
Incerc sa spun,ca fara toleranta,iubirea adevarata e imposibila;singurul fel de iubire autentica,este atunci cand il iubesti pe celalalt PENTRU CA e diferit,nu in ciuda acestui lucru,si singurul mod in care te iubesti pe tine insuti,e sa te iubesti pentru ca esti diferit de ceilalti.
Arcangelo a scris:Noua mea conceptie despre rostul vietii,e ca traim experientele astea ca sa dobandim intelegere si avem nevoie de perspective diferite pentru asta(asta ne schimba credintele despre tot), asa ca traim intr-o lume unde perspectivele,situatiile se schimba mereu,si unde si ceilalti sunt aici tot pentru asta,ca sa ne schimbe perspectiva.Oamenii in general,cred ca a iubi pe cineva,inseamna sa te pui de acord cu acea persoana;asta decurge din educatia supunerii,cand copilul este "educat" ca iubirea inseamna supunere si cedarea individualitatii,vointei sale
in favoarea parintelui
Ulterior,oamenii isi inchipuie ca in orice relatie,iubirea inseamna asa ceva;acest asa-zis altruism,trece drept iubire,iar a fi pur si simplu diferit,trece ca neiubire.
La fel,orice dezacord,trece drept dovada a neiubirii...orice diferenta chiar.
Incerc sa spun,ca fara toleranta,iubirea adevarata e imposibila;singurul fel de iubire autentica,este atunci cand il iubesti pe celalalt PENTRU CA e diferit,nu in ciuda acestui lucru,si singurul mod in care te iubesti pe tine insuti,e sa te iubesti pentru ca esti diferit de ceilalti.
Pana la urma ajungem la conceptul de iubire neconditionata, sau tolerare neconditionata, sau acceptare neconditionata.
Recomand pentru asta cartea
http://www.humanitas.ro/humanitas/bucura-te-de-ceea-ce-ai-0
Foarte faina.
Arcangelo a scris:1.Noua mea conceptie despre rostul vietii,e ca traim experientele astea ca sa dobandim intelegere si avem nevoie de perspective diferite pentru asta(asta ne schimba credintele despre tot), asa ca traim intr-o lume unde perspectivele,situatiile se schimba mereu,si unde si ceilalti sunt aici tot pentru asta,ca sa ne schimbe perspectiva.2.Oamenii in general,cred ca a iubi pe cineva,inseamna sa te pui de acord cu acea persoana;asta decurge din educatia supunerii,cand copilul este "educat" ca iubirea inseamna supunere si cedarea individualitatii,vointei sale
in favoarea parintelui
Ulterior,oamenii isi inchipuie ca in orice relatie,iubirea inseamna asa ceva;acest asa-zis altruism,trece drept iubire,iar a fi pur si simplu diferit,trece ca neiubire.
La fel,orice dezacord,trece drept dovada a neiubirii...orice diferenta chiar.
3.Incerc sa spun,ca fara toleranta,iubirea adevarata e imposibila;singurul fel de iubire autentica,este atunci cand il iubesti pe celalalt PENTRU CA e diferit,nu in ciuda acestui lucru,si singurul mod in care te iubesti pe tine insuti,e sa te iubesti pentru ca esti diferit de ceilalti.
1.Asta e adevarat. Ne schimbam individual si ne schimbam reciproc; suntem intr-o continua schimbare pana murim. Anumite lucruri se mentin totusi, daca simti ca ai gasit adevarul.
2. Poti iubi pe oricine, daca ai capacitatea, nu poti insa convietui cu oricine. Poti sa iubesti de la distanta, dar nu sa fii nas in nas intruna cu un om pe care nu il suporti, oricare ar fi relatia dintre voi, pentru ca pur si simplu nu merge. Acest altruism este adevarat. Poate exact asta te face sa te simti fericit, si anume daruirea. Asta e exact esenta crestinismului si daca ajungi sa o simti cu adevarat, esti mai fericit decat ai crezut ca poti fi vreodata.
Un preot povestea la ora de religie in liceu ceea ce ii spunea o femeie, un lucru simplu dar care m-a marcat si pe care l-am dorit, ca filozofie de viata, de atunci si pana cand am avut ocazia sa il pun in practica. Acea femeie spunea ca il simte pe Hristos in spalatul vaselor, pe care ea le spala pentru ca sotul ei era obosit, chiar daca si ea era la fel de obosita. Unii ar spune ca asta e blasfemie si coborarea lui Dumnezeu intr-un registru prea jos, unde nu e cazul. Altii insa ar spune ca Dumnezeu e o prezenta continua, iubirea si daruirea inseamna si sacrificii, fie ele cat de mici.
3. Este diferit pentru ca toti suntem, unul fata de altul. Iubesti anumite lucruri speciale in acel om, nu doar faptul ca e diferit. Diferiti suntem cu totii, dar nu iti poti alege ca partener pe oricine. Trebuie sa fiti pe aceeasi lungime de unda.
Propovaduieste sacrificiul ca masura a iubirii, altcuiva.
Eu am crescut cu "m-am sacrificat pentru tine",si detest sacrificiile omenesti.Asa ceva isi doresta Moloh si Iehova,si Hristosul tau.
Eu interzic oricui sa se sacrifice pentru mine,ma revolta pana si ideea.
Nu exista sacrificiu,atunci cand actionezi din iubire -ceea ce faci faci mereu de buna voie si nesilit de nimeni! -nu iti incalci cu nimic intentiile.Nu treci peste tine si cadavrul tau...
Iubirea nu inseamna o reglare de conturi,cu un debit si un credit.
Arcangelo a scris:Propovaduieste sacrificiul ca masura a iubirii, altcuiva.Eu am crescut cu "m-am sacrificat pentru tine",si detest sacrificiile omenesti.Asa ceva isi doresta Moloh si Iehova,si Hristosul tau.
Eu interzic oricui sa se sacrifice pentru mine,ma revolta pana si ideea.
Nu exista sacrificiu,atunci cand actionezi din iubire -ceea ce faci faci mereu de buna voie si nesilit de nimeni! -nu iti incalci cu nimic intentiile.Nu treci peste tine si cadavrul tau...
Iubirea nu inseamna o reglare de conturi,cu un debit si un credit.
Eu am inteles si ce voia sa spuna Finnian,si ce vrea sa spuna Arcangelo.
Par a fi doua perspective complementare, nu excluzive.
Sa dam deci dovada de acceptare reciproca,a diferentelor...
:huggles: