harald a scris:
Dacă fetiţa aceea are doar o relaţie de supravieţuire cu mama ei,
Eu tin minte ca am repetat de mai multe ori ideea conform careia relatia unui copil( fetitza sau baietzel) cam pana la varsta de 3 ani cu mama ESTE O RELATIE DE SUPRAVIETUIRE.
Ei isi simt conditionata supravietuirea de grija acordata de mama sau persoana care ii creste. Am zis mama pentru ca de cele mai multe ori copilul creste in familie si are o mama, care are in atributiuni aceste necesitati....alaptare/hranire cu biberonul, schimbat/imbaiat/dus la aer curat/vorbit cu copilul/integrat in societate.
Dupa un timp multe vor fi preluate si de alti actori. Dar initial este exclusiv facut de mama.
Asa imi explic eu gelozia posesiva a celui mic pentru mama. Ca ii asigura supravietuirea,simte conditionata bunastarea sa fizica de prezenta ei. Copilul mic, se simte total neajutorat in prezenta mamei.
Hints............
1, ajuta sa fi stat in preajma unui prichindel de vreo 1- 2 ani.
2, ai observat crizele de plans in caz ca pleaca mama? Daca imi spui ca este frica de abandon, atunci este ca nu vrei sa fii abandonat de catre cineva care iti asigura bunastarea?
Nu am facut nici o diferentiere pe sexe. Daca am facut-o pls underline, ca nu recitesc postarile-mi proprii, I bore the crap out of me.
harald a scris:
Iar faza cu "monitorizează progresul" e antologică
. Probabil o deformare profesională de cadru didactic :P
Faza cu monitorizeaza progresul se refera prin extensie la ceea ce face fiecare mama.
NOTA: nu ma refer la cazuri patologice, exceptii...vreau sa vorbesc doar de GENERAL.
Ok, o mama oarecare ar putea sa iti spuna cam la ce varsta cate culori tre sa cunoasca, ce ar trebui sa stie sa numeasca, il compara poate inconstient cu copilul vecinei - bine sau nu - , stie daca poate manui obiecte cum trebuie,daca recunoaste grupe de mare,mic, culori, daca poate generaliza/particulariza, se informeaza cam ce tre sa stie in momentul in care il/o inscrie la gradi, cate cuvinte are vocabularul unui kinder de vreo 3 anisori si tot asa..... In cazul in care , Doamne fer, este vorba de vreo boala, problema in dezvoltarea copilului,mama este cea care in majoritatea cazurilor il va duce prima la un cadru medical, pentru investigatii.
Repet, generalizez.....
Am numit tot acest proces de observatie a dezvoltarii propriului copil, faptul ca ii explica lucruri, ca petrece foarte mult timp cu el (LUCRU CE VINE NATURAL MAJORITATII FEMEISTI, NU FACUT COPIL PT ..... SI ALTE ABRAMBURELI AT-IESTI SI PISOLOGICE, EXCLUZAND CAZURILE CARE CHIAR FAC ASTA), am numit acest proces monitorizarea progresului. Sure, nu o sa-ti recite stadiile dezvoltarii ale lui Piaget, nu iti vor vorbi de Freud si Jung si mama dreaq. Ele observa ce e in jur si ajuta copilul sa se integreze in lumea asta noua. MEA CULPA.
Dar, asta este probabil o deformare acumulata in ani de stat cu vreun copil, are la baza observatii common sense din postura de tata. 
harald a scris:
Asta e o înţelegere total greşită. Nu e luată nici măcar de pe Wikipedia, e producţie proprie.
Punctul 1 e singura afirmaţie care are legătură cu realitatea.
Amu, ideea sta ase:
1. propozitiei "aceasta este o intelegere total gresita" ii lipseste DUPA PAREREA MEA. Sa recapitulam, eu am expus motivele pentru care EU nu cred ca identificarea cu propriul sex are la baza vreo trauma. Am zis doar ca relatia initiala cu mama este de supravietuire, apoi se largeste cadrul si intra si tatal. (ia intreaba 100 de copii de 3 ani, balanta intre sexe, pe cine ar alege/iubi/vrea.....vezi daca e mama sau tata, dar asta se schimba pe la 4 ani- cand restul lumii castiga teren in fata relatiei de gelozie excesiva fata de mama/ care provider)
Asa....si asa imi explic eu,repet,identificarea cu propriul sex.....odata ce oamenii se impart pe sexe, exista o diferenta, iar prin imitare - PROCES DE INVATARE PANA LA URMA- se invata un comportament adecvat propriului sex.
O fetitza nu isi va reorienta preferinta pentru tata, de la o relatie exclusivista cu mama/ pe care o "poseda", pentru ca inconstient depinde de ea pentru a trai si a-i fi bine FIZIC. Parerea mea este ca , pur si simplu, sfera de atentie se largeste, ea intra in grupuri sociale - fata blocului, la gradi - invata sa aiba incredere in mai multi, in aceasta perioada invata mult mai mult de la tata si tocmai asa accepta si parintele de sex opus.
Vazand ca lumea se grupeaza in perechi fata/baiat,odata definita propria-i identitate, restul ii clar.
Noh, in capatzana mea,asta nu vine in contradictie cu multe situatii ce pot fi variatiuni ale perechii el/ea.
EU CRED CA IDENTIFICAREA CU PROPRIUL SEX SE INVATA.....DACA FREUD O ZIS ALTFEL, TREABA LUI FREUD.
2. Sa mai zic de faptul ca eu imi argumentez tot ce "imi fata mintea", asa ca de mine.....pt ca nu consider ca tre sa pun vreo idee a altuia, link de carte,link de site sau orice altceva pentru a-mi legitima opinia?
3. Daca punctul 1 este singura afirmatie ce are legatura cu realitatea, te rog sa desfiintezi cu argumente fiecare punct. Eu mi-am spus parerea, conform careia, identificarea cu propriul sex nu este trauma/castrare. Posesia tine de supravietuire si am mai zis multe alte aiureli.
4. Sa reiau faptul ca daca says you Sir ca e nu are legatura cu realitatea, it doesn`t make it true?