România
Roportal.ro

Va pedepsiti copiii? Cum?

Început de black-mamba, Mar 24 aug 2010 · 135 răspunsuri · 21.282 vizualizări

ethel18 mesaje#91

Pe cine urasti tu asa de tare draga Finnian??? :lol: Simt o oarecare ura in tot tonul tau :lol: :doh: . 8) Te rog nu mai fi atat de inversunata. :cheer: Stiu ca ti se face greata :doh: , dar nici nu ma cunosti, nu stii cine sunt. Nu toata lumea este pornita impotriva lumii. Ce rau ti-au facut unii din acest forum sa vorbesti asa revoltator la adresa lor? daca tu ai fost poate batuta crunt de parintii tai care poate nu au reusit sa balanseze intotdeauna nu te gandi ca toti vor face la fel. Nici macar nu incerci sa percepi tonul prietenos cu care iti vorbesc :cheer: :bye: . Vezi ca viata are o lege destul de bine pusa la punct. Nu arunca cu noroi ca sa nu te improsti singur cu el. Si crede-ma ca nu-ti mai raspund la atacuri si la insinuari. Nu ti-am facut nici un rau si am incercat doar sa-mi expun un punct de vedere. Nu cu rautate. Dar vad ca ma ataci, iar aici unde locuiesc eu, bully sunt pedepsiti :bye: .

Si altceva, sunt sigura ca esti o mama buna si intelegatoare asa cum de altfel si Itzi Bitzi va fi intr-o buna zi, si va felicit sincer din suflet pentru asta.

Abbie M.9.599 mesaje#92

Cred ca nu m-ai inteles.

Nu am spus ca atitudinea ta este una deosebita de a multora. Sunt multi, extrem de multi care din aceasta dorinta de a nu isi accepta si corecta defectele, vor sa treaca orice actiune gresita de-a lor drept un lucru bun,

Nu exista nici un fel de ura, desi a existat, si lipsa tratamentelor ... mai putin elevate, ca sa zic asa, din partea parintilor au fost cauza acestui sentiment. Ei aveau, desigur, un comportament care imita ceea ce vedeau in jur, ceea ce ei insisi vazusera ca si copii, si nu era un lucru definitoriu pentru personalitatea lor ca indivizi.

Ura pe care crezi tu ca o vezi nu exista.

Dar vad foarte clar, asa cum am vazut propriile mele justificari pentru alte lucruri, cum e cu incercarea asta de a justifica bataia. Care, fie vorba intre noi, nu se poate justifica decat prin am gresit si voi incerca sa nu mai gresesc. Altceva, din punctul meu de vedere, este inacceptabil. Acum 20-30 de ani, da, asta se facea, asta vedeau si faceau toti.

Acum insa exista destula educatie cu privire la impactul pe care il are asa ceva asupra psihicului unui copil, incat parintii sa isi dea seama ca asa ceva este contraindicat si cauzeaza numai probleme.

PourMoi2.461 mesaje#93

dar daca ar fi sa ne raportam doar la sanctiuni aplicate copiilor? la sanctiuni sanatoase ?

va trebui sa ii spui copilului care sunt regulile, ce i se intampla daca nu asculta, daca raspunde urat, daca fuge de acasa etc. In momentul in care calca stramb tu ca parinte il sanctionezi conform grilei stabilite de tine, fara a da inapoi pentru ca altfel el se va invata si va crede ca merge sa te mai pacaleasca si alta data.

Tu ca parinte trebuie sa te mentii ferm pe pozitie in momentul in care aplici o sanctiune si sa nu ii modifici forma decat daca este necesar. Modificare sanctiunii (fara tv, iesit afara, facut curat, scos catelul la plimbare sau mai stiu eu ce) poate deruta copilul si ii poate creea sentimentul de nesiguranta, incertitudine.

ethel18 mesaje#94

Am impresia ca raspunsul meu, destul de bine intentionat si cu nici o aluzie a fost rastalmacit. Si ca sa fiu clara eu incerc pe cat posibil sa aplic principiile pe care le expun mai jos + sursa lor. Daca nu va descurcati cu engleza in timpul disponibil pe care o sa-l am, am sa incerc sa fac o traducere. Cred ca ceea ce este scris in articolul respectiv este foarte viabil si o excelenta sursa pentru toti parintii:

]"]"This type of punishment, if used at all, is best and most safely administered by you.

Be sure your expectations are reasonable. It's easy for parents to expect too much from their children, especially from their first children. No one would expect a nine-month-old baby to show self-control about what goes into her mouth; a child that young obviously needs total and constant protection from the environment. But you may be tempted to treat your bright toddler, who walks well, understands what you say, and speaks in sentences, as a sort of miniature adult. You don't understand why she rebels and defiantly tests every limit you set.

The truth is, nature is pushing this child to separate from you, to become independent, and the child is fulfilling that drive in the only ways she knows. Her defiance means she is growing up. For the time being, give as few commands as possible, offer two choices whenever you can, and use diplomacy instead of pressure to get the child to behave acceptably.

Reward good behavior, not misbehavior. Give a well-behaved child more attention than one who misbehaves. When your toddler pats the dog gently, reward with praise and a hug. When he throws a tantrum because you save the dog from mistreatment by letting it go outside, step over the screaming child and pay no attention. For a small child, love and praise are better than material rewards of food, toys, or money.

Be careful, however, not to spoil a compliment, even to a toddler, by partially invalidating it -- congratulating your toddler on picking up toys, for example, and then pointing out they have not been arranged neatly on the shelves. Remember: The most thrilling compliment of all is the overheard one, especially when it is related to the child's other parent.

Don't overreact to misbehavior. It's easy to get into the habit of scolding and punishing with the same intensity for a minor offense as for a serious one to get your child's instant attention and obedience. But save your sharpest tone of voice for real emergencies and your most severe punishments for actions dangerous to your child or someone else.

Be brief, be clear. Keep your rules simple and repeat them often. Speak plainly in words of one syllable. Look into your child's eyes, and hold her hands as you give a command. Be sure not to make rules that can't be enforced because they're based on actions that can't be regimented or on emotions. You can't make a child sleep, for example, or force her to love someone. When your child breaks a rule, tell her briefly and succinctly what she has done wrong and why it was wrong. Holding your child's hands or touching her on the shoulder as you reprimand shows your love and may also get closer attention.

It's important to recognize that there are difficult, hyperactive children who would pose problems for any parent. Don't give up, and don't get frustrated. Take solace in the fact that difficult children are often unusually intelligent. Read about how to deal with a difficult child next.[/code][/color]

:bye:

sursa: http://tlc.howstuffworks.com/family/how-to...ne-a-child1.htm

Abbie M.9.599 mesaje#95
ethel a scris:
Am impresia ca raspunsul meu, destul de bine intentionat si cu nici o aluzie a fost rastalmacit. Si ca sa fiu clara eu incerc pe cat posibil sa aplic principiile pe care le expun mai jos + sursa lor. Daca nu va descurcati cu engleza in timpul disponibil pe care o sa-l am, am sa incerc sa fac o traducere. Cred ca ceea ce este scris in articolul respectiv este foarte viabil si o excelenta sursa pentru toti parintii:

Data viitoare cand referirile directe, ori la o problema ori la un user, vor insemna "fara nici o aluzie", sa ma anunti si pe mine.

Articolul respectiv nu pomeneste pedepsele fizice deci nu stiu de ce il citezi ca intarire a lucrurilor spuse de tine mai devreme.

Diela14.533 mesaje#96
ethel a scris:
Am impresia ca raspunsul meu, destul de bine intentionat si cu nici o aluzie a fost rastalmacit. Si ca sa fiu clara eu incerc pe cat posibil sa aplic principiile pe care le expun mai jos + sursa lor. Daca nu va descurcati cu engleza in timpul disponibil pe care o sa-l am, am sa incerc sa fac o traducere. Cred ca ceea ce este scris in articolul respectiv este foarte viabil si o excelenta sursa pentru toti parintii:

am impresia că n-ai citit regulamentul:

Limba folosita pe forum este romana.

- Pe acest forum este permisa doar folosirea limbii romane. Va rugam sa limitati folosirea altor limbi la citate sau fraze bine cunoscute (sau traduse) si doar cand acest lucru este in concordanta cu situatia respectiva. Exceptie fac teme cuprinse in sectiunea "International Area".

ethel18 mesaje#98

O.k., Finian am impresia ca ori nu citesti toate raspunsurile ori incerci sa ignori anumite lucruri. Nu am facut in nici unul din mesajele mele nici o referire directa la tine. Tu te-ai luat de mine si m-ai atacat. Oricum, credeam ca forumul asta poate fi unul civilizat si nu cu atacuri directe. Iti doresc sa reusesti in ceea ce-ti propui cu toate ca am impresia ca, cu un caracter ca al tau o sa ai mari probleme in viata. Fii atenta cum iti educi copilul ca am impresia ca tot ceea ce faci si spui este doar de "fatada"

Delia, am vazut ca esti unul dintre moderatori. te rog sa-mi stergi toate comentariile de pe forum in special cel in engleza care te-a deranjat asa de tare. Asta este ultima mea vizita oficiala aici pe forumul vostru. Degeaba o sa-mi raspundeti la acest mesaj pentru ca de astazi, nu mai deschid forumul vostru. O sa va pierdeti din pretiosul timp daca o sa va obositi sa-mi raspundeti asa cum mi l-am pierdut si eu. Va doresc tot binele din lume dar eu personal nu am nici timpul nici energia sa ma mai lupt cu voi. Este prea mult venin pe aici :)

Dismissive8.742 mesaje#99
Itsi Bitsi a scris:

Parintelui care o pedepsea si lovea ii spune "tati" pe cand celuilalt doar "mama" si nu "mami".Asadar il alinta pe cel dur si nu pe cel caruia i se rupea inima de mila ei.E limpede ca a pedepsi copilul cu cureaua etc,a baga spaima in el , reprezinta un act de o gravitate extrema,cu un impact urias asupra psihicului.Unul din efectele dezastruoase si imediate este ca victima se pune in acord cu calaul copiindu-l.Evident ca motivul este incercarea de a-i intra in gratii acestuia.Pe termen lung efectele pot capata accente dramatice.

Chiar daca raman iubiti de copii nu inseamna ca parintii sunt si buni.Pentru copil ,a-si iubi parintele este la nivel subconstient o conditie a supravietuirii.

Ninja21.153 mesaje#100

Majoritatea copiilor care au fost abuzati cand erau mici ajung, atunci cand au crescut, sa creada ca comportamentul parintilor a fost normal si potrivit situatie ba mai si dau explicatii(care evident nu au sens) pentru asta, cam asa faceti multi pe aici, dar va pot zice eu adevarul: violenta fizica nu ajuta cu nimic in dezvoltarea copilului, in cele mai multe cazuri doar ii face un clivaj, apare un "sine ranit" cum a zis si Arcangelo.

Puteti sa ziceti ce vreti la asta, chiar ca unii psihologi(mai limitati de fel) sustin ideea ca in unele cazuri e necesara, dar datele arata ca nu e adevarat si ca face doar rau violenta fizica, in orice forma.

Sa zic mai clar, cei care sustin violenta fizica(si agresiunea psihica) fac asa doar ca nu pot accepta ca parintii lor au gresit si vor doar sa-si mentina in cap o imagine ideala in legatura cu parintii lor, asta pentru ca omul e dominat de autoritate(in cazul asta al parintilor) nu de ratiune.

← Înapoi la Copii