Va pedepsiti copiii? Cum?

Arcangelo a scris:

Vad ca savurezi perspectiva unor noi pedepse pentru copii...

lol...

da...

sunt trista...

Subscriu Arcangelo .Totusi mi se pare halucinanta si totodata absurda gandirea pe care poate sa o aiba un om cu studii de pedagogie si care activeaza intr-o slujba care presupune educarea copiilor . Daca ai tarie de caracter in tine, te rog sa abordezi discutia asta cu colegii de catedra . O sa fii surprinsa de reactia lor la adevarata ta intelegere a actului educational .

Nu prea obisnuiesc sa raspund pe forumuri tocmai pentru ca ceea ce spun sa nu fie "interpretat" de unii dintre utilizatori. Observ ca de fiecare data fircare topic "degenereaza" in altceva decat ceea ce a fost initial sa fie. Observ ca sunt foarte multi care devin destul de "agresivi" in momentul in care observa ca altcineva de pe topic au o parere diferita de a lor cu toate ca cealalta parte este foarte pasnica si impaciuitoare si dornica sa explica in cele mai mici detalii ceea ce de fapt doresc sa transmita. Din pacate, sunt unele persoane care se pare ca doresc sa impuna o idee ori o gandire ori o atitudine cu tot dinandinsul. Sunt acele "atotstiutoare" persoane. N-am sa intru mai mult in detalii.

Si mie tatal meu mi-a "administrat" cateva batai cand eram destul de mica, insa fara sa ma omoare sau sa-mi lase semne la fel si fratilor mei. Si crede-ti-ma ca exact ca si Itsi Bitsi, mi-am iubit tatal pentru asta, pentru ca mi-a administrat acele usoare lovituri la momentul potrivit si fara rautate si m-a ajutat sa realizez greseala de moment care era sa ma coste viata. este usor sa dai cu pietre si este usor sa judeci. Fiecare v-a realiza la un moment dat ca ceea ce Itsi Bitsi incearca cu disperare sa explice aici este corect si just. Nu sunt avocatul ei, dar sunt realista si realizez ca ceea ce incearca ea sa explice cu calm si foarte mult tact este aplicat in situatii extreme asa cum a fost si cazul meu si al ei si al multor altor copii. Sunt momente in viata care iti pun rabdarea si curajul la incercare. Sunt momente in care disperarea si frica ca copilul pe care il iubesti cel mai mult in viata sa nu sufere si sa nu se raneasca depasesc alte rationamente de moment. Sunt sigura ca toti parintii isi iubesc enorm copii (fetita mea este lumina ochilor mei) si nu vor ca ei sa sufere in viata si fiecare incearca diferite metode care spera ei sa-i ajute. Nu intra in discutie aici cei care brutalizeaza cu bestialitate copii, sau care ii bat pana ii omoara. Cred ca toti cei de aici suntem suficienti de educati sa intelegem acest lucru si sa nu cream acea senzatie ca altcineva de pe acest forum este o bruta. Mai ales cand anumite persoane chiar din tonul pe care il au in discutii nu incearca nimic altceva decat sa explice.

Stiu ca fiecare are dreptul la o opinie si fiecare poate sa-si exprime opinia pe un forum. Frumos ar fi sa nu mai incercam sa interpretam si sa nu ne mai jigneasca direct comentariile celorlati. Incercam sa invatam unii de la altii nu sa luam suturi in fund. Hai sa incercam sa mentinem un ton calm si ponderat si sa stam pe subiect fara sa trecem la jigniri si la comentarii inutile.

Multumesc tuturor celor care reusesc sa ramana civilizati si balansati. Un pupic si flori multe de la mine

Esti revoltata de presupusa violenta verbala de pe forum,la adresa unor adulti necunoscuti...dar deloc revoltata de violenta fizica,la adresa unor copii,a propriilor copii,mai exact.

Mai mult,te faci avocatul parintilor agresori...

Asta ai inteles tu??? Citeste mai bine raspunsul meu si nu mai incerca sa arati cu degetul spre altii . Hai sa incercam sa fim putin mai intelepti si mai ingaduitori. Cer prea mult??? Cand o sa fii parinte o sa descoperi singurel ca una este teoria si alta aplicatia. Iubirea este singura care este trimfatoare. Dar nu iubirea pe care o intelegeti si o propovaduiti voi.

ruudflo a scris:

Copilul e la fel de inteligent ca si tine, nu este un animal prost incapabil de a gandi. Intelege, rolul tau este DOAR acela de a-i prezenta obiectiv deciziile pe care le poate lua si respectiv consecintele acestora. Deciziile sunt in totalitate ale lui si nu ale tale. Si aici ma refer la cele care survin dupa varsta de 4-5 ani. Tu esti parintele care vrea sa joace rolul gardianului, partea trista e aceea ca, copilul tau o sa se simta ca un puscarias fata de tine cand de fapt tu ar trebui sa fii refugiul sau . O singura bataie sa ii dai si este de ajuns sa ii inhibi complet tendinta de a se destainui fata de tine.

..

Un singur stimul puternic al fricii declansat de parinte fata de copil este suficient pentru copil sa inteleaga ca de fapt parintele respectiv ii este dusman si nu prieten si il va trata asucunzandu-i toate greselile pe care le face de frica bataii . Copilul unui parinte agresiv ii va oferi acestuia ceea ce vrea sa vada , ceea ce vrea sa auda nu ceea ce este cu adevarat in sufletelul sau. Parintele agresiv nu este un parinte ci un proprietar de copil si cu asta basta.

Daca ne-am naste direct rationali si maturi de ce ar mai fi nevoie de educatie?

Daca-i spui copilului ca soba arde crezi ca intelege? Pana nu simte el ca arde nu stie ce-i durerea.

Cand copilul se protapeste in fata ta si isi pune mainile in solduri si spune "nu vreau", ce poti sa-i explici?

Nu cred ca ai educat la viata ta un copil, si vorbesti din ce ai auzit la televizor?

Pentru tine nu exista nuante.

Parintii sunt ca bitii alb si negru, agresivi sau pedagogii.

@ Arcangelo

Probabil in singura chestiune, dar sunt complet de acord cu tine.

Este gretos apelul asta la "a fi civilizati"si a fi "moderati"cand vine vorba de asa ceva.

Imi iubesc parintii in ciuda a ceea ce au facut, nicidecum pentru. A gresi este uman, insa a vrea sa vopsesti greseala in culori vesele si sa vrei sa o faci sa treaca drept un lucru bun, asta e ceea ce revolta.

Asta e solutia celor care nu pot trai cu faptul ca mai au si defecte, pentru ca asta ar insemna sa incerce sa le indrepte. Este solutia celor care vor cu atata disperare sa aiba o parrere buna despre sine incat justifica si suferinta provocata propriilor copii, pentru a nu se simti vinovati.

Poti spune "am gresit, imi pare rau, voi incerca sa ma controlez pe viitor, imi dau seama ca nu ajuta cu nimic ce am facut". Nimeni nu te poate judeca pentru asta. Oamenii au rabdarea limitata si trec prin multe stari in fiecare zi.

Am avut impulsul asta cateodata in anumite situatii (in care copilul facea anumite lucruri cu insistenta, stiind ca nu trebuie sa le faca - are firea sfidatoare a lui taica-su, ceea ce va fi un lucru bun pe viitor) insa si reflexul imediat de a constata ca e lamentabil ca o femeie in toata firea sa se comporte ca animalul. Nu numai ca e daunator pentru copil, pentru ca deja intervine distanta, insa e umilitor si pentru conditia ta ca fiinta umana, daca numai de atata esti in stare, sa ridici mana.

Cat despre pedepsele "calculate", am mai spus-o si o repet, este o dovada de sadism, sa vrei sa bagi frica in cineva si sa o faci in mod calm, calculand cam cat de multa suferinta sa ii provoci incat sa fie acceptabil.

ethel a scris:

"Te bat pentru ca te iubesc". Asta e iubirea pe care o propovaduiesti tu? Eu din batai nu am simtit iubire niciodata. Dimpotriva, m-au impiedicat sa simt acea iubire pentru parinti extrem de mult timp, pana la maturitate.

Sa fim ingaduitori cu noi insine, ca adulti, si sa nu fim ingaduitori cu un copil? Cum vine asta?

Noi suntem ingaduitori cu noi insine.

Cand intarziem la serviciu, cand lucram prost, cand ne e lene, cand suntem mahmuri pentru ca ne-am distrat prea tare, ne bate cineva?

Adultii cer perfectiune si supunere completa, cand ei insisi nu ar fi capabili de asa ceva fata de nimeni.

Adultii o dau si ei in bara des, dar nu au pe cineva care sa ii traga la raspundere.

Finnian a scris:

"Te bat pentru ca te iubesc". Asta e iubirea pe care o propovaduiesti tu? Eu din batai nu am simtit iubire niciodata. Dimpotriva, m-au impiedicat sa simt acea iubire pentru parinti extrem de mult timp, pana la maturitate.

Sa fim ingaduitori cu noi insine, ca adulti, si sa nu fim ingaduitori cu un copil? Cum vine asta?

Noi suntem ingaduitori cu noi insine.

Cand intarziem la serviciu, cand lucram prost, cand ne e lene, cand suntem mahmuri pentru ca ne-am distrat prea tare, ne bate cineva?

Adultii cer perfectiune si supunere completa, cand ei insisi nu ar fi capabili de asa ceva fata de nimeni.

Adultii o dau si ei in bara des, dar nu au pe cineva care sa ii traga la raspundere.

Erorile se pltesc in diverse forme si de adulti si de copii, si mai ales de parintii care sunt foarte toleranti.

"Ceea ce nu se pedepseste la inceput, sporeste mereu." spunea Esop

iar proverbul romanesc "cine fura azi un ou maine va fura un bou", sugereaza acelasi lucru.

Nu ai cum sa-l faci responsabil pe un copil fara sanctiuni.

Bineinteles ca sanctiunile trebuie sa fie graduale si dependente de gravitatea faptei si de repetabilitatea ei.

@Moftangiu

Evident, nu am spus fara sanctiuni. Am spus fara bataie, care nu il face sa inteleaga ceva.

De exemplu, daca pentru a urma gasca, se poarta urat cu niste copii cu handicap, il poti inscrie ca voluntar la un centru pentru ajutarea lor, ca sa vada cate dificultati implica sa traiesti asa. Din asta ar putea invata - dintr-o palma peste gura, nu.

Ceea ce vreau sa spun e ca adultii nu sunt perfecti, dar fac scandal la fiecare greseala a copilului.

Unui adult i se poate intampla sa nu incuie usa, si spune "phiu! ce bine ca nu s-a intamplat nimic" si atat, dar daca un copil face asta - ca si cand ar face-o intentionat - iese scandalul dracului.