Iubirea nu inseamna si iertare?

lupini a scris:

Exact asta e scris şi

Typhon a scris:

Cum sa nu ! Sa vezi cati oameni buni pleaca capul la icoane in biserici

Buni oameni, buni

E scris limpede în cartea Apocalipsei: "credinţa multora se va răci", adică vor fi tot mai puţini cei cu credinţă.

Typhon, faci o confuzie între credinţă şi închinare la icoane.

lupini a scris:

E scris limpede

Nu, inteleg ca e o distinctie clara intre credinta si supunere din frica. Inteleg. Eu nu am nimic cu nimeni, singurele conflicte pe care le mai duc sunt cele cu ideile. In cazul asta nu sunt de-acord cu felul in care e zugravit Dumnezeul biblic pentru ca nu e posibila o religie a iubirii, ce are la baza un zeu tiran sau grandoman. Iubirea si loialitatea sunt valori sincere, nu se ofera din teama. Nu exista iubire cu forta, la fel cum nici un asemenea Dumnezeu prin care oamenii isi explica nenorocirile nu poate fi iubit. Omul trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru viata lui. Cand ai tendinta sa-ti plasezi responsabilitatea asta, sau liberul arbitru unei deitati care se ocupa cu etichetarea comportamentelor umane, e clar ca esti indemnat de o teama intensa de viata, teama de-a actiona pentru tine, imaturitate, atitudine gresita. Crestinismul cere credinciosilor sa creada si atat, nu sa si gandeasca. Si asta e pacatul capital, daca pot sa spun asa al religiei, "crede si nu cerceta".

Sunt constient ca exista si credinta profunda, si fiecare om e liber sa se increada in perceptiile sale. Eu ma incred in ale mele, si normal mi se pare ca toti sa faca la fel cu ale lor. Asa ca nu judec eu pe cineva pentru credinta lui, ci mi-e doar greu de inteles faptul ca oamenii aleg sa se schingiuiasca psihic urmand orbeste niste dogme de pe vremea lu' Ceasca. Faptul ca fac din divinitate ceva ce mie imi pare repugnant. Asta e singura mea neintelegere, dar pana la urma traieste fiecare cum isi asterne.

In cazul in care ar exista Dumnezeu asta biblic, imi asum necredinta mea de pacatos, pentru ca eu respect si dragoste din frica si conditionare, nu voi da niciodata, nimanui. E orgoliul meu, peste care nu trec.

Sper ca nu am deranjant pe nimeni cu parerile mele, nu asta a fost intentia mea. :)

Joss a scris:

Pana la urma credinta,implica si inchinatul la icoane,statui relicve ..in functie de orientarea religioasa.Nu-i asa?

Nu. Credinţa înseamnă să pui în aplicare dorinţele celui în care crezi. Iar una dintre dorinţele lui Dumnezeu e următoarea: "Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor". E una dintre cele zece porunci date de Dumnezeu.

E uşor de observat că cei care se închină la icoane încalcă grav această poruncă dată de Dumnezeu, spunând că asta înseamnă credinţă, şi amăgindu-i pe unii oameni (şi vedem că sunt destui care cred că a fi credincios înseamnă a te închina la icoane). Aşa a făcut diavolul dintotdeauna: a luat o minciună, a învelit-o în adevăr, şi i-a făcut pe cei creduli să-l creadă. Minciuna este arma principală a diavolului, şi mulţi, cei mai mulţi îi cad în plasă.

Typhon a scris:

Sper ca nu am deranjant pe nimeni cu parerile mele, nu asta a fost intentia mea.

Când spui că un concept pe care cineva îl iubeşte, şi care e unul dintre fundamentele veţii lui....e o minciună sau un lucru oribil...să nu te aştepţi să fii felicitat sau măcar tolerat, de cei care au ca valori, ceea ce tu spui că e minciună sau ceva urât.

Nu ma astept sa fiu felicitat, si nici nu caut asta. Ci doar sa nu ramana vreun resentiment. Ideile sunt idei, noi suntem oameni, si suntem mult mai asemanatori decat credem, in ciuda credintelor diferite.

Sa nu fiu inteles gresit : Minciuna cu noi insine facem toti, in diferite grade. Nu ma refeream la ipocrizie, ci la modul in care ne amagim. Amagire = Minciuna , nu altceva.

Typhon a scris:

Ideile sunt idei, noi suntem oameni, si suntem mult mai asemanatori decat credem, in ciudat credintelor diferite.

E adevărat. Ai spus un adevăr, mai sus.

E frumos să cunoşti oameni care ştiu să vorbească cu înţelepciune.

lupini a scris:

C

Una e religia la nivel de masa, care ca orice alta ideologie capata caracter politic, si manipulator, si alta e religia ca mijloc spiritual de autocunoastere. Crestinismului i se pot reprosa foarte multe, dar sunt si oameni care cred sincer si dezinteresat ( nu pentru recompense, dragostea lui D-zeu, etc )

Black velvet a scris:

Oare de ce, cei care au spus ca sunt adeptii religiei iubirii, au comis atatea crime in numele acestei religii? Sa fie ea, chiar asa, o religie a iubirii aproapelui?

Despre asta spuneam eu mai sus, când ziceam că cea mai puternică armă a diavolului, e minciuna. Adică, îi face pe oameni să creadă că credinţa înseamnă a omorî, la fel cum au făcut cei din inchiziţie.

Aduc un exemplu în acest sens:

"Crede şi nu cerceta" o sintagmă des invocată de cei care combat învăţăturile creştine. Aceştia se şi străduiesc să explice sensul acestor cuvinte, care, zic ei, se găsesc în Biblie. Evident, sensul acestei expresii este ca omul să creadă ce aude şi să nu caute să afle originea unui fenomen sau acţiuni. Însă, cei care folosesc această sintagmă pentru a blama credinţa creştină, sunt la fel de ignoranţi ca şi cei care o pun în practică.

Nu găsim nicăieri în Biblie scris "Crede şi nu cerceta", ci din contră, scrie limpede: "Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun !" Aşa e scris în cartea 1 Timotei 5:21.

Sintagma în cauză – "Crede şi nu cerceta" – aparţine unui filosof grec din secolul II, pe nume Celsus, care era un fervent opozant al creştinismului şi dorea să blameze prin toate metodele această credinţă, şi să inducă în conştiinţa oamenilor că vorba asta stă la baza acestei credinţe. Pentru mulţi, Celsus a reuşit. Chiar şi acum, după 1800 de ani, foarte mulţi, cei mai mulţi, cred că această vorbă, care e o înşelare a omului, e scrisă în Biblie.

Că veni vorba de înşelăciuni, se poate aminti aici că, tot prin înşelăciune a fost făcută şi Eva să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Dumnezeu le spusese celor doi oameni să nu mănânce, pentru că vor muri, însă Satan a venit şi a întors vorba spunând omului că de fapt, Dumnezeu nu a vrut să zică omului că va muri, ci din contră, că va fi şi mai puternic.

Mă gândesc acum la o vorbă a lui Hitler care zicea în felul următor: Pentru ca o minciună să aibă efect, ea trebuie să fie înfăşurată într-un ambalaj adevărat.

Biblia nu conţine expresia "Crede şi nu cerceta", ci ne îndeamnă pe fiecare "să credem" şi "să cercetăm". Asta a făcut ca civilizaţia creştină europeano-americană, să fie cea care a dat lumii cele mai mari descoperi din domeniul cunoaşterii ştiinţifice, tehnologice, sociale, artistice, filosofice, economice sau politice.

Typhon a scris:

Crestinismului i se pot reprosa foarte multe,

Dă un exemplu ! Ce se poate reproşa creştinismului ca filosofie ?