Iubirea nu inseamna si iertare?

PasaJe

:)

Daca pruncii 'omorati' se duc intr-un loc mai bun ca acesta, de ce i-as cere socoteala lui D-zeu. Si apoi toti murim, si moartea e pentru fiecare inspaimantatoare. Cui sa-i cerem socoteala?

uneori ma uit crucis de ce pot citi

Conceptul de Dumnezeu e cea mai mare minciuna de sine pe care a inventat-o omul vreodata, concept dupa care isi ascunde teama de necunoscut, de viata si iresponsabilitatea ( celebrul "Domnul a dat, asta e" ). Prea multe mizerii s-au justificat prin asta, si prea multe neintelegeri/neacceptari tot din acelasi motiv.

Habotnicia e confundata cu intelepciunea, ceea ce e o tulburare de perceptie grava.

Typhon a scris:

Conceptul de Dumnezeu e cea mai mare minciuna de sine pe care a inventat-o omul vreodata

Prin urmare, eşti şi tu dintre cei care sunt...atoatecunoscători şi ştiu sigur că e o minciună.

Black velvet a scris:

unii nu pot nici macar sa conceapa ideea precum ca un zeu ca dumne-zeu ar putea fi vinovat de ceva!

Cum poate cineva care nu există, să fie vinovat de ceva ? Mă tot străduiesc să pricep acest aspect, pentru că îl văd foarte des: cei care neagă Creatorul, dau vina pe Creator. Din punct devedere psihologic, eu consider asta o exprimare a frustrărilor.

lupini a scris:

Cum poate cineva care nu există, să fie vinovat de ceva ?

Pentru credinciosi, EXISTA, chiar daca numai in imaginatia lor!

Mă tot străduiesc să pricep acest aspect, pentru că

Black velvet a scris:

Cei ce observa ca nu exista nicio astfel de divinitate, incearca sa inteleaga modul in care credinciosii percep si accepta un astfel de zeu. Asta nu este o exprimare a frustrarilor, ci doar o incercare de a intelege ilogica.

La fel pot spune şi cei care cred în Creator. Ei te pot întreba: "pe ce te bazezi când spui că nu există un Creator ?" Şi îţi cer să dai legi, concepte, ipoteze pe care te bazezi. Cum le răspunzi unora care te întreabă asta ?

lupini a scris:

Prin urmare, eşti şi tu dintre cei care sunt...atoatecunoscători şi ştiu sigur că e o minciună.

Nu sunt atotateucunoscator, poate doar ateu. Dumnezeu nu e vreo entitate care se ocupa cu listatul pacatelor oamenilor, si nu are vreo treaba cu morala. Morala, dragostea, sinceritatea, cinstea sunt atribute pe care trebuie sa ti le dezvolti pentru tine, din intelegerea ta proprie ca acestea sunt caile pe care poti fi implinit, si nu pentru ca asa iti spune Dumnezeu. :roll:

Cei care beneficiaza de credinta sunt cei care cred intr-un Dumnezeu mai metafizic, mai personal. Cei care urmeaza pe Dumnezeu din biblie... sunt niste oameni tare fericiti, care chiar stiu sa se accepte pe ei insisi. (sau nu, eram sarcastic ). :roll:

Intre religie si psihoza diferenta e foarte mica. In ambele cazuri iti pui viata si credinta intr-un lucru care nu poate fi palpat, si care nu depinde de puterile tale. Pentru ce asta ? Din frica. Unora le e frica atat de viata ca nu se simt bine daca nu urmeaza ghidu' "spiritual" pas cu pas, si considera ca Dumnezeu cere de la om mai mult decat poate da.

Dumnezeul biblic nu are nimic de-a face cu Creatorul in care as putea eu sa cred, un Creator mai degraba abstract, impersonal, fara moralitati de-astea frustrate si misogine.

lupini a scris:

La fel pot spune şi cei care cred

Typhon a scris:

Nu sunt atotateucunoscator, poate doar ateu.

Era odată, în urmă cu ceva ani, pe Antena 1, o emisiune cu grupul Divertis. La un moment dat, apare Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, ultimii doi preşedinţi ai României de dinainte de Băsescu.

Între Emil Constantinescu şi Ion Iliescu e următorul dialog:

-Măi Ioane, de ce eşti tu ateu măi ?

-Măi Emile, sunt ateu, pentru că aşa a vrut Dumnezeu, să fiu ateu...măi dragă !

:)