O iubire imposibila

sa emigram "

ideal insa mi-ar parea sa "gasim" si alte motive, ca sa nu riscam dezamagiri si depresii majore

ON: Iubirea imposibila trebuie sa fie senzationala.

Morticia_ a scris:

Nici in clipa asta nu cred ca omul s-a nascut sa fie monogam...

Omul este monogam, dar nu pe durata intregii vieti.

Atunci cand o relatie chiar merge, monogamia vine de la sine. Si dureaza atat timp cat relatia merge bine: 4 ani, 7 ani, 10 ani etc. Dar in momentul cand acea relatie nu mai merge, monogamia nu poate fi introdusa ca regula sau ca scop in sine, iar legislatia si religia tocmai asta au facut. Monogamia este un rezultat al unei relatii fericite, nu un obiectiv in sine.

Responsabilitatile asumate impreuna cu partenerul legal (locuinta comuna, copiii etc.) sunt absolut paralele cu monogamia, exact cum responsabilitatile asumate impreuna cu asociatul de sex diferit dintr-o firma sunt la fel de paralele cu monogamia. Exista momente cand din casnicie nu mai ramane decat o relatie de tip firma, iar cei aflati in situatia respectiva ar trebui sa inceteze sa se mai minta. E mai cinstit (si mai sanatos dpdv psihic) sa ai o relatie extraconjugala, decat sa faci pe martirul, pe altarul monogamiei

ce fain le-ai zis, uite asa se mai spala din sentimentul de vinovatie ce-i purtat p-aici

Morticia_ a scris:

serios acum, oare rata divorturilor n-ar fi mai scazuta daca am avea casnicia de luni pana vineri cu free in week-end? :huggles: am vazut eu propunerea asta intr-un film...

daca s-ar face alegeri la 4 ani macar.

YasmiSL a scris:

daca s-ar face alegeri la 4 ani macar.

:huggles:

not bad, not bad .... :P

harald a scris:

Omul este monogam, dar nu pe durata intregii vieti.

Atunci cand o relatie chiar merge, monogamia vine de la sine. Si dureaza atat timp cat relatia merge bine: 4 ani, 7 ani, 10 ani etc. Dar in momentul cand acea relatie nu mai merge, monogamia nu poate fi introdusa ca regula sau ca scop in sine, iar legislatia si religia tocmai asta au facut. Monogamia este un rezultat al unei relatii fericite, nu un obiectiv in sine.

Tu ai dreptate, doar ca intrebarea care s-ar pune, este de ce nu pot dura frumos relatiile peste 10 ani.

De obicei asta e motivul pt care monogamia devine controlata de niste principii si nu mai vine natural.

Dar de ce nu suntem in stare sa prelungim acel bine mai mult ??

Asa cum a mers fff bine 4, 7,10 ani, se presupune ca ar mai putea merge...daca....nu ne-am plictisi.

Intr-o relatie/legatura care merge foarte bine, monogamia este liber asumata, vine de la sine, fiecaruia fiindu-i suficient celalalt, simtindu-se completat de acesta pe deplin, cuplul devenind un monolit. In momentul in care apar fisuri in aceasta completare/complementare, monogamia nu mai este perceputa ca venind natural, sentiment care se acutizeaza cu constientizarea faptului ca nevoia care nu mai e indeplinita in interiorul cuplului are solutia in afara acestuia.

In momentul acela monogamia incepe sa capete caracter constient - asa trebuie, asa se cade, asa e bine (conform traditiei, moralei, religiei - factori extinseci cuplului), iar asumarea devine impusa, devine o alegere rationala, nemaifiind dublata in, cel putin, aceeasi proportie de catre afect/subconstient, si , prin urmare, cu atit mai generatoare de frustrari pentru cel care a ales sa fie monogam din ratiune si preconditionari cu cit celalalt nu isi asuma in acelasi grad monogamia (cel putin tot asa de rational).

Altfel spus, intr-un pat unde nu ar trebui sa fie decit 2 (partenerii) - rational, sufleteste, psiho-afectiv, ca un ansamblu integrat armonios monolitic - sunt de fapt cel putin 3 - cei 2+statul, religia, morala si alte conditionari exterioare celor 2. Ori asta implica limitare de actiune si manifestare a celor 2, presupune autocenzura constienta, care afecteaza incet si sigur relatia.

Iar ca aceasta sa nu se lase cu distrugere totala, trebuie mare discernamint si motivatie reciproca si similara din partea celor 2 pentru recuperare, reconstructie. Din pacate, nu toata lumea are puterea sa reziste inclusiv frustrarilor proprii, darmite celor care atenteaza la integritatea monolitica a unui cuplu ca atare, nemavorbind de gestionarea acestora.

Si astfel se rup povesti chiar si mai devreme de 10 ani sau mult dupa 10 ani....in floarea senectutii.

YasmiSL a scris:

Tu ai dreptate, doar ca intrebarea care s-ar pune, este de ce nu pot dura frumos relatiile peste 10 ani.

De obicei asta e motivul pt care monogamia devine controlata de niste principii si nu mai vine natural.

Dar de ce nu suntem in stare sa prelungim acel bine mai mult ??

Asa cum a mers fff bine 4, 7,10 ani, se presupune ca ar mai putea merge...daca....nu ne-am plictisi.

Eu nu cred ca e vorba de plictiseala, ci de lucruri prost facute.

A dormi in acelasi pat, fara sa faci dragoste cu partenerul / partenera, e ucigator pentru orice relatie. A incepe sa faci concesii la capitolul igiena personala, concesii pe care in urma cu 8-10 ani nu le faceai, e ucigator pentru orice relatie. A avea 15-20 kg. in plus, care te fac sa sforai noaptea ca un hipopotam iesind din mlastina, e ucigator pentru orice relatie. Sa mai continui ? As putea umple doua pagini.

In esenta, obisnuinta este cea care ucide relatia. Dar nu obisnuinta per se, ci obisnuinta de a fi nesimtit in compania partenerului de viata, ceea ce nu se intampla pe vremea cand relatia era noua.

Cassandra a scris:

intr-un pat unde nu ar trebui sa fie decit 2 (partenerii) - rational, sufleteste, psiho-afectiv, ca un ansamblu integrat armonios monolitic - sunt de fapt cel putin 3 - cei 2+statul, religia, morala si alte conditionari exterioare celor 2. Ori asta implica limitare de actiune si manifestare a celor 2, presupune autocenzura constienta, care afecteaza incet si sigur relatia.

A too much philosophical approach, I might say. No offense. :huggles:

harald a scris:

Eu nu cred ca e vorba de plictiseala, ci de lucruri prost facute.

A dormi in acelasi pat, fara sa faci dragoste cu partenerul / partenera, e ucigator pentru orice relatie. A incepe sa faci concesii la capitolul igiena personala, concesii pe care in urma cu 8-10 ani nu le faceai, e ucigator pentru orice relatie. A avea 15-20 kg. in plus, care te fac sa sforai noaptea ca un hipopotam iesind din mlastina, e ucigator pentru orice relatie. Sa mai continui ? As putea umple doua pagini.

In principiu da, ai dreptate, asta e valabil de ambele parti.

Insa sunt si situatii in care nu e vorba de nesimtire, nici de fisuri ci pur si simplu de ispite si nerezistenta la ispite.

Ca sa nu mai zic, ca timpul trece peste fiecare din noi, oricit ai vrea nu mai arati la fel dupa 20 de ani.

Si atunci care-i solutia, tot timpul altul/alta ?? Oare nu trebuie sa fim pregatiti psihic pt aceasta schimbare mai bine ??

Doar fizicul de top model sa conteze ??