O iubire imposibila

flori de camp a scris:

Societatea? Ma hraneste sau ma face pe mine fericita societatea? Ha!

Oh, nu! In mod sigur iti cresti singura vaca din care ai sa-ti faci pantofi, iti cultivi singura graul din care ai sa-ti faci paine la iarna viitoare, tai singura copacii pentru hartia igienica pe care o folosesti etc. etc.

Chiar asa, ce treaba avem noi cu societatea?

O mai judecati mult pe fata asta? Nu o omorati cu pietre?

Jassmynne a scris:

Nici nu stiu cu ce sa incep ... O sa fac o poveste lunga scurta. Ca sa ma descarc. Si ... poate va fi de folos unora. Sau poate nu. Si o sa va rog sa va abtineti de la comentarii rautacioase, este ultimul lucru de care am nevoie.

Stiu ca sunt rautacios, dar ce ar fi sa-ti bagi mintile in cap si sa fi rationala !

Alergi dupa o himera cand deja tu ai cunoscut himera ... Totul e bine si frumos de la distanta, mai mult, e palpitant, si cand faci fuziunea ... boooooooooooooooooom ...! Intelegi ce vreau sa spun ? :)

flori de camp a scris:

Am vazut o chestie intr-un studiu, care din pacate vad ca e cam reala : Femeile accepta orice numai sa nu fie singure. Si din pacate multe femei fac asa.

Si barbatii trecuti de 30 de ani procedeaza la fel ... :)

Cassandra a scris:

....De unde rezulta ca iesirea din aceasta dilema este poliamorul sau multiple loving (conceptul prin care ar fi cunoscuta dragostea complementara).

(just kidding )

Totusi, inainte de a da cu pietre, se poate studia cel putin ca punct de plecare http://en.wikipedia.org/wiki/Polyamory....

Sine ira et studio :roll:

N-are legatura cu poliamorul, are legatura cu superficialitatea su egoismul nostru.

Si cu amantul/amanta daca ai sta zilnic si ar trebui sa imparti responsabilitatile , te-ai satura poate chiar mai repede decit de sot/sotie.

daca s-ar schimba rolurile, lucrurile ar functiona la fel, inseamna ca nu persoana conteaza asa mult ci rolul pe care noi il atribuim.

bydy a scris:

De acord cu ceea ce spui.

Dar este ceva maret in a sta si a suferi langa un partener care, consideri tu, nu te merita?

Care ar fi solutia ideala, ce te face sa iesi dintr-o situatie de compromis?

Daca ai coloana vertebrala nu amesteci lucrurile, nu te mai intelegi cu partenerul, vrei pe altcineva, asta e.

Se pune punct unei relatii daca vrei alta, nu profiti de naivitatea, sentimentele sau timpul ocupat al partenerului si tu te distrezi in alta parte. Ba te mai simti si deosebit pt asta.

Ah, ca nu intotdeauna se poate, ca mai sunt si alti factori care te tin acolo in relatia oficiala, de acord.

Dar atunci, ciocul mic si joc de glezna, nu ne laudam cu idila ca n-avem cu ce, parerea mea.

bydy a scris:

Usor de spus.

Insa, cand ai copii, bunuri adunate, societatea pe cap... parca nu mai este atat de usor de facut. Iar daca partenerul mai are si el ceva bun...

Mie, inselatul nu mi se pare o solutie. Nici onorabila, nici echitabila, nici... in niciun fel. Dar daca ptr altii este, cine sunt eu sa ii judec? Fiecare om isi asuma rezultatul acctiunilor sale.

Ei vezi, si bunurile alea si copiii sa nu-mi spui ca-s facute cu cineva pe care nu l-ai iubit, nu l-ai dorit, nu ai considerat ca ti se potriveste.

Inseamna ca acel partener cu care ai evoluat defapt are multe calitati, nu e de aruncat si in subconstient stii asta.

Doar ca intre timp, sentimentele amortesc, pasiunea se duce , rutina e mare si omul are nevoie de atentie, afectiune, distractie, etc. Atunci intervine rolul secund al amantului/amantei.

Dar sa fim seriosi, practic acest rol , intregeste o nevoie.

Daca ar fi sa-l lasam singur, nu e mai capabil ca titularul de ar avea toate pe cap. De acolo si toate belele.

Idealizam relatia extra pt relaxarea si starea de bine care ne-o aduce si infieram relatia stabila pt ca ne aminteste de toate responsabilitatile.

Lucast a scris:

O mai judecati mult pe fata asta? Nu o omorati cu pietre?

Se discuta ideea nu persoana.

Nici in clipa asta nu cred ca omul s-a nascut sa fie monogam...

Morticia_ a scris:

Nici in clipa asta nu cred ca omul s-a nascut sa fie monogam...

nu s-a nascut monogam, dar tinde spre asta...

ironic a scris:

nu s-a nascut monogam, dar tinde spre asta...

Care om? Sau care oameni? Unde? Zi, ca poate fac si eu o vizita in locul ala.

Eu am observat ca oamenii tind sa fie monogami atunci cand vine vorba despre asteptarile de la partenerii lor, nu insa si atunci cand vine vorba despre ei insisi. In general , evident.

Sheeva a scris:

acest fapt pleaca din instinctul egoist al lacomiei. toti vor sa acapareze cat mai mult, fie bani, fie persoane...in viitor poate scapam de anumite instincte animalice si tindem spre perfectiune.

perfectule

serios acum, oare rata divorturilor n-ar fi mai scazuta daca am avea casnicia de luni pana vineri cu free in week-end? am vazut eu propunerea asta intr-un film...

Poate ca ar avea, insa nu cred ca este posibil asa ceva cu un partener (adica el, barbatul) nascut si crescut in Romania.

De fapt, monogamie din asta pur sange poate aparea acolo unde alte preocupari trec deasupra interesului si nevoilor pentru dragoste din asta... lumeasca. Desi cred ca si aia au tentatii, atata timp cat sunt facuti din carne.