O iubire imposibila

Jassmynne a scris:

uneori aveam impresia ca ar putea sa-mi produca un orgasm numai privindu-ma intens.

Cred ca aici este smecheria, secretul.Dai o casnicie cu un om ireprosabil pentru cateva partide pe cinste cu fructul interzi-fruct interzis care cu siguranta nu ar mai fi la fel de apetisant daca ar fi in totalitate al tau (iti dai seama ce tremura inima in el, gandindu-se la tine, cat timp sta pe vreo plaja exotica cu nevasta? ;) ). In rest, toata vrajeala cu sufletul pereche si iubirea lui Papura Voda nu este decat o inventie a mintii tale pentru a-ti scuza viciul si pentru a-ti alimenta nevoia de drama.

flori de camp a scris:

Da, exista lucruri mai grave. Stii cum e sa-ti moara un copil? Sau sa fie foarte bolnav si tu sa nu-l poti ajuta? Sau sa ai o situatie materiala care sa nu-ti permita sa pui mare lucru pe masa sa dai la copii? Necazurile astea din indragosteala sunt nimicuri pe langa alte grave probleme ce pot exista in viata. Ai copii?

Nu trebuie sa treci prin asa ceva sa intelegi ce stari ai. Doar ca totul e acum dulce din cauza faptului ca e interzis. Daca el ar fi liber si tu la fel, dupa ce s-ar consuma putin dragostea dintre voi, poate ca intr-un trai comun lucrurile nu ar mai fi atat de placute si roz.

Da, m-am gandit si ca si eu, ca tot omu', imi doresc ce nu pot avea, iar asta face ca totul sa capete alte proportii in mintea mea. Este posibil. Presupun ca nu vom sti niciodata cum ar arata traiul in comun, daca m-as plictisi sau indragosti de altul ... sunt atat de curioasa incat as vrea sa incerc. Dar pentru anumite lucruri e nevoie de 2.

Mi-ai adus aminte insa cat de adevarat este ca ca din sentimentele umane nu ramane mare lucru dupa un timp ... poate ca nu trebuie decat sa stau linistita intr-un colt si sa astept sa-mi treaca. SI ca intre datorie si sentiment ar trebui sa primeze datoria. Pentru ca aici exista un reper. In dragoste totul este atat de subiectiv. Cum repari insa o incredere facuta bucati? Sau cum readuci inapoi un sentiment pierdut? Hmz ... pana la urma sentimentul asta e destul de important, nu-i asa? Si chiar daca el nu miroase, nu se vede si nu se percepe cu nici un alt simt iti poate determina destul de usor toate actiunile, energia, tonusul, vitalitatea ... Si atunci de ce sa pretindem ca el nu exista sau sa-l ignoram?

Am ales deja datoria ... mai greu e de trait cu aceasta alegere ...

Ai ales datoria, dar nu ca ai avea un spirit de sacrificiu nemaipomenit, nu-i asa?

Nu mi-ai raspuns la ce te-am intrebat mai inainte... dar si tacerea-i un raspuns.

Amarena a scris:

Ai ales datoria, dar nu ca ai avea un spirit de sacrificiu nemaipomenit, nu-i asa?

Nu mi-ai raspuns la ce te-am intrebat mai inainte... dar si tacerea-i un raspuns.

Am ales datoria pentru ca ... nu prea am avut de ales. Nu stiu cat de departe ar merge spiritul meu de sacrificiu pentru el ... probabil insa ca destul de departe. Nu stiu cum este sa-ti moara un copil, pentru ca nu am trecut niciodata prin asa ceva. Asa, ca si tine, pot sa-mi imaginez ... probabil insa ca adevarata masura a tragediei nu o ai decat cand esti pus efectiv in acea situatie.

La ce anume nu ti-am raspuns? Daca am copii? Nu am. Pentru ca nu mi-am dorit. Asa cum nu cred nici ca m-am imaginat vreodata cu-adevarat sotia cuiva. Majoritatea vietii adulte mi-am petrecut-o cautand fara rost consolare in oameni, care, in majoritate, nu au inteles nimic din personalitatea mea contrastanta, caracterul prea dur, verticalitatea extrema si tendinta voluntara de a imbratisa si arunca adevarul in fata, indiferent de pret. Pret pe alocuri maricel ...

Se cheama asta sacrificiu? Imi place sa cred ca suntem toti parte a unui plan magistral, menit sa salveze pe cat mai multi. Si daca am condus pe unii mai aproape de acea salvare s-a meritat, indiferent cat a costat ...

Din cauza asta sunt atat de bulversata, pentru ca, pentru prima data, m-am trezit ca-mi doresc lucruri care mi se pareau in esenta povesti de adomit copiii - adica, sa fim seriosi, relatiile sunt un schimb de servicii, casniciile la fel, oamenii fac plozi din varii motive, mai putin cele care ar trebui si exista tot felul de anomalii: transsexuali, travestiti, gay, lesbiene, casatorii intre ei, manage a trois, a quatre, a sept si alte variatiuni pe aceeasi tema, cine mai crede in sentiment, familie, etc.? - si totul din cauza ...lui. Ti-am raspuns?

Da, da, life sucks, da...

Jassmynne a scris:

Ti-am raspuns?

nu. nu am intrebat de copii eu.

Amarena a scris:

Nu inteleg de ce repeti intruna ca vrei sa ti se stearga amintirile cu el, sa-l uiti, sa ti-l alungi din minte.

Realizezi ca asa ceva e imposibil, deocamdata, daca tu il vezi ca pe sufletul tau pereche.

Insa.. chiar sa-l uiti..asta iti va aduce inapoi dragostea pentru sotul tau? Sau va va repara relatia, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

Sotul tau e si el penticostal?

Probabil sta in continuare cu tine pentru ca un scandal v-ar alunga din biserica.

Si? Oricum relatia cu Dumnezeu e compromisa. Care-i problema?

Tu te rogi? Faci ceva in sensul asta?

Asta te intrebasem.

Amarena a scris:

Nu inteleg de ce repeti intruna ca vrei sa ti se stearga amintirile cu el, sa-l uiti, sa ti-l alungi din minte.

Realizezi ca asa ceva e imposibil, deocamdata, daca tu il vezi ca pe sufletul tau pereche.

Insa.. chiar sa-l uiti..asta iti va aduce inapoi dragostea pentru sotul tau? Sau va va repara relatia, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

Sotul tau e si el penticostal?

Probabil sta in continuare cu tine pentru ca un scandal v-ar alunga din biserica.

Si? Oricum relatia cu Dumnezeu e compromisa. Care-i problema?

Tu te rogi? Faci ceva in sensul asta?

Pe ce te bazezi cand spui ca relatia cu Dumnezeu e compromisa? Adica trebuia sa-l tin in ceata? Sau sa-mi pun capat zilelor? Sau ... ce crezi mai exact ca as fi putut face sa simt altfel? Ca, din cate inteleg, asta e vina cea mai mare pe care mi-o gasesti ...

@Amarena: scuze, te-am confundat cu flori de camp.

Nu te invinuiesc de nimic, vroiam doar sa inteleg niste lucruri.

Nu lua ceea ce spun ca pe niste acuzatii, nu sunt in masura sa ridic piatra, stai linistita.

Sicily a scris:

Cred ca aici este smecheria, secretul.Dai o casnicie cu un om ireprosabil pentru cateva partide pe cinste cu fructul interzi-fruct interzis care cu siguranta nu ar mai fi la fel de apetisant daca ar fi in totalitate al tau (iti dai seama ce tremura inima in el, gandindu-se la tine, cat timp sta pe vreo plaja exotica cu nevasta? ). In rest, toata vrajeala cu sufletul pereche si iubirea lui Papura Voda nu este decat o inventie a mintii tale pentru a-ti scuza viciul si pentru a-ti alimenta nevoia de drama.

Cele cateva "partide" au fost de fapt cateva saruturi furate prin masini, birouri si parcuri ... si nu e nici un troc la mijloc. Daca fructul interzis ar fi in totalitate al meu i-as arata lumea asa cum o vad eu, cum este sa-ti fie cineva alaturi care sa vrea sa imparta cu tine totul, inclusiv partile din tine despre care nici nu ai curaj sa recunosti ca exista, i-as demonstra ca totul e goana dupa vant si nu trebuie sa muncesti ca un apucat pentru ca "jumatatea" sa se plimbe cu Infiniti, cand cerul e gratis si nu ai nevoie oricum decat de un colt, care e mult mai albastru in doi daca il imparti cu persoana potrivita ...

Dar da, cred ca vacanta asta a lui dovedeste destul de clar ceea ce simte, sau, mai bine zis, nu simte pentru mine. Desi in acea seara a tot incercat sa-mi spuna ca e numai pentru cateva zile, apoi toata lumea va reveni din vacanta si va avea mai mult timp si apoi ... "Si apoi?!" ... am intrebat eu, stiind ca nu mi-a promis niciodata nimic si nici nu mi-ar promite daca nu ar sti ca e capabil sa se tina de cuvant ... tacere. Mi-a respirat cateva zeci de secunde greu in ureche, in timp ce rimelul meu se intindea cu lacrimi pe obrajii nostri lipiti ... inca simt acea respiratie. Si tot acel zbucium interior ... intre datorie si sentiment ce ai alege? Sunt doar un om, care greseste, nu un monument de ignoranta si insensibilitate ...

Daca tu, Sicily, crezi ca sa fii tot timpul sufocat de absenta unei persoane, sa plangi aproape continuu, sa fii bantuit cand visezi si cand esti treaz sa visezi cu ochii deschisi, sa te gandesti in fiecare secunda cum ar fi sa faci ce faci in acel moment cu cineva anume, cum i-ar placea salata pe care o prepari sau rochia pe care o imbraci, ce ar zice el, ce ar gandi, ce i-ai raspunde, sa traiesti pentru un anume numar pe ecranul telefonului si intre 2 intalniri furate pe ascuns si marcate de vini si remuscari, sa nu poti sa mananci, sa dormi, sa gandesti, sa lucrezi, pana in punctul in care toata lumea din jur isi da seama ca ai sufletul frant este o alegere sau ca cineva si-ar putea alimenta vreo "nevoie" in felul asta ... eu zic sa te mai gandesti.

Jasmyne daca celelalte intalniri s-au soldat cu doar cateva sarutari , atunci ce ai pus suflet atata ?

Si nu inteleg de unde atata frica de singuratate ? Esti schioapa ? oarba , sau mai stie stie cum ? Sa ma scuzi dar cred ca toata problema e in mintea ta si incearca sa gasesti momentele bune din viata ta impreuna cu sotul tau si sa pui in balanta ceea ce ai construit cu el , si ceea ce ai trait cu seful tau . In acele momente de balanta nu exista sentimente , ci doar ratiune , si gandul sinuciderii sa nu ti mai treaca prin capul tau ca nu e ok sa renunti la acest dar care se numeste viata data de Cel de Sus . Daca tu vrei sa o comiti , vei ajunge fara indoiala in iad si probabil ca nu o sa ai parte de un super tratament . Incearca sa lupti impreuna cu sotul si gaseste partile bune , momentele cand va plimbati intr-un parc si asa mai departe .

Ciuss