Finnian a scris:Idem. Pe mine nu ma duci, atata tot. Vorbesti despre sublimul relatiei cu amanta, despre suflete pereche, ca si cand ai putea masura valoarea acelei relatii cu ocaua. Va sa zica, vorbesti cu infinita caldura si descrii in termeni de adulare relatia dintre aceste "suflete pereche", pe cand sotia si copiii sunt "daune colaterale" pe care barbatul are tot dreptul sa le faca in goana lui spre propria fericire. Ba chiar ai o anume aversiune fata de familia care il considera o proprietate. Deci unghiul din care scrii e clar. But then again... not my problem.
Barbatul in goana lui spre fericire trebuia, inainte sa isi gaseasca amanta (sufletul pereche cum vrei tu sa ii spui, nu il spun eu ca nu folosesc sintagma in contextul asta), sa rascoleasca impreuna cu sotia, mai ales, in ograda proprie, daca cea din urma nu a fost pe faza sa isi dea seama ca ceva nu merge. Daca el a observat primul, trebuia sa o traga si pe ea de atentie. Altfel, el poarta vina, inclusiv pentru amanta si sotie, care la rindul lor isi au fiecare propria vina.
Relatia nu e sublima intre un el/a adulterin/a si amant/a. Nici cind sunt suflete-pereche (iar definitia sufletelor pereche nu cred ca e necesar sa o dau aici, intrucit doar cineva de reacredinta ar folosi in derizoriu aceasta notiune). Desi simt asta, impartasind acelasi sistem de valori, se retrag ei insisi din ecuatie, chiar daca isi lasa pe drum bucati din ei, tocmai pentru ca tin la acele "daune colaterale" si nu vor sa isi cladeasca fericirea pe nefericirea acestora.
Si da, am aversiune pentru familia care se ascunde in spatele unui act oficial, sprijinit de societate, morala si religie, pentru ca nu e in stare sa isi rezolve problemele prin ea insasi, clamindu-si dreptul asupra barbatului/femeii ratacite, in lipsa de alte argumente, apelind la factorii exteriori, in loc sa isi caute in ea solutiile.
Am aversiune pentru ipocrizia si fatarnicia celor care dau cu piatra primii, inainte sa isi faca o anamneza daca sunt sau nu fara de pacat, prin urmare demni sa dea cu ea.
Sunt impotriva celor care nu sunt in stare sa isi caute in suflet si sa se confrunte cu ei insisi chiar daca ies sifonati din aceasta confruntare si care folosesc orice ocazie sa arunce vina propriilor frustrari pe altii din afara (nu numai amati/amante), a celor care nu fac nimic sa se puna in ordine cu ei insisi si care se cocoata pe inalte catalige morale pentru a-si ascunde incapacitatea proprie de asumare a raspunderii.
Si daca pentru toate astea imi sare lumea in cap, voi incepe sa ma simt mindra si sa tinjesc dupa postura de amanta (chiar si fara partenerul adiacent)!
Nu de alta, dar amant/a isi are radacina in "amo, amare, amavi, amatum" - a iubi! :roll:
Ninja2 a scris:Treaba fiecaruia daca sta cu sotia/ul sau nu, daca insala sau nu, omul e responsabil de copii lui si e normal sa aibe grija de ei, in rest e neinteresant.
Ai tras cea mai pertinenta concluzie dupa 25+ pagini de topic 