Ce inseamna a fi parinte?

Numai ca lucrurile se schimba si cantitatea aia va scadea oricum. Depinde de voi, de noroc....Un copil e o sursa de bucurie continua si iti va oferi tie o iubire neconditionata. Pana la o anumita varsta vei fi realmente soarele lui. Mai apoi si asta se mai schimba dar depinde mult de voi in ce fel.

Un copil este un prilej de bucurie zilnica si o sursa de iubire care vine spre tine neconditionat.

Asta cred eu dupa 10 ani de copilarit alaturi de fiul meu.

**Alex** a scris:

Vreau si eu in viata asta un copil. Insa cand ne gandim la copil, cand vorbim despre, mie imi sta o idee undeva ascunsa, cum ca nu as vrea sa impart dragostea lui, a iubitului, cu nimeni.

Este o altfel de iubire cea pentru un copil ( indiferent de sotul care o manifesta) si cea dintre soti.

N-aai ce sa imparti.

teoria o stiu, dar cum a zis ama, cred ca practica o sa-mi dea cu bocancii in gura. e normal sa am teama asta? sau sunt eu ''pe langa''?

**Alex** a scris:

e normal sa am teama asta? sau sunt eu ''pe langa''?

Teama este , in limitele rezonabilului, normala .Oricum , in mod cert, un copil schimba prioritatile intr-un cuplu dar n-am auzit sa se moara din asa ceva.

Pe mine copiii m-au apropriat mai mult de sotie desi , recunosc , am trecut in plan secund...

VEMANS a scris:

Teama este , in limitele rezonabilului, normala .Oricum , in mod cert, un copil schimba prioritatile intr-un cuplu dar n-am auzit sa se moara din asa ceva.

Pe mine copiii m-au apropriat mai mult de sotie desi , recunosc , am trecut in plan secund...

de asta imi e frica

Ai si ramas in plan secund pana in momentul de fata? Eu vad asa lucrurile.. daca responsabilitatea cade doar pe mama si pe tata il cam doare la basca, atunci mama ii va pune pe primul plan pe copii, pentru ca sunt neajutorati si cineva trebuie sa stea dupa ei toata ziua. E nesimtire din partea unui barbat, ca sa nu zic si inconstienta, sa ceara unei femei sa i se dedice in egala masura sau mai mult, din moment ce pe el nu il intereseaza de copii.

Daca, in schimb, sarcinile sunt impartite si copiii au parte de atentie de la ambii parinti, atunci cred ca mama ar trebui sa caute un echilibru intre timpul si atentia pe care le ofera membrilor familiei. Atunci nu mai are nici o scuza si e vina ei daca sotul se simte neglijat.

Legat de ce zici tu, Ampera.. Eu cred ca frica ta e oarecum nejustificata, sunt doua feluri de dragoste, care nu prea se intalnesc, pot fi oferite in egala masura, fara sa scada din intensitate dragostea lui pentru tine. Daca ti-ai dori cu adevarat un copil, nu te-ai mai gandi la asta. Eu zic ca ai timp sa mai astepti..

Depinde si de fire, de mai multe. Eu prefer dragostea fiului meu fata de a oricarui barbat, desi nu se compara cele doua sentimente. Ca gen de iubire, imi place mai mult asta care e intre noi. Plus ca dureaza de atata vreme... :)

**Alex** a scris:

de asta imi e frica

Am acceptat "sacrificiul" pentru ca implinirea adusa de copii a fost mult mai mare decat pierderea prim-planului

Rodica` a scris:

Plus ca dureaza de atata vreme... :)

Si cand te gandesti ca o sa mai durezeeee

Uneori ma simt nevrednica, chiar aseara m-am simtit coplesita, in momentul de fata nici nu merit ca ei sa ma iubeasca atat. Nu sunt atat de prezenta pe cat ar avea ei nevoie.

In fine..

Rodica` a scris:

Eu prefer dragostea fiului meu fata de a oricarui barbat

Nu se pot suplini una pe alta, din pacate.

Amarena a scris:

Ai si ramas in plan secund pana in momentul de fata?

da, dar si sotia a trecut in planul doi pentru mine dupa nasterea copiilor. si da, am fost implicat destul de mult in cresterea copiilor , sa zicem cel putin jumatate din cat s-a implicat ea

Amarena a scris:

Legat de ce zici tu, Ampera.. Eu cred ca frica ta e oarecum nejustificata, sunt doua feluri de dragoste, care nu prea se intalnesc, pot fi oferite in egala masura, fara sa scada din intensitate dragostea lui pentru tine.