Ce inseamna a fi parinte?

VEMANS a scris:

da, dar si sotia a trecut in planul doi pentru mine dupa nasterea copiilor.

A, pai atunci a fost o situatie de egalitate. Nici o problema.

Amarena a scris:

Nu se pot suplini una pe alta, din pacate.

Asa e !

VEMANS a scris:

Am acceptat "sacrificiul" pentru ca implinirea adusa de copii a fost mult mai mare decat pierderea prim-planului

Nu toti barbatii "sacrificati" simt asta. Exista destui care nu-si mai gasesc locul in cuplu dupa venirea copiilor.

Rodica` a scris:

Nu toti barbatii "sacrificati" simt asta. Exista destui care nu-si mai gasesc locul in cuplu dupa venirea copiilor.

Depinde mult si de sotie . Si de egoismul sotilor , de ce inteleg ei prin sotie , partener egal in drepturi sau "femeie de servici " in casa...

pentru mine ideea de a avea un copil era total nerealista pana acum 2 ani. de-a dreptul imposibila. ca atare, undeva in subconstient am zis ca eu nu o sa am si nici nu imi doresc. pentru mine ca nu puteam sa am a ajuns sa insemne ca nu imi doresc, era mai usor de acceptat. insa am o relatie buna cu un tip care intr-o buna zi o sa vrea copil, nu ne grabim deloc, cred ca la numai 1 an jumatate de relatie nu este inca momentul, mai asteptam. cred ca par tare egoista, insa atat de mult am asteptat si visat la asa o relatie, incat ...pf, e grele

Amarena a scris:

Nu se pot suplini una pe alta, din pacate.

Asa credeam si eu cand eram mai tanara...

Pur si simplu ajungi intr-o etapa a vietii in care nu mai ai atata nevoie de o iubire inflacarata fata de un barbat. Si constati ca esti implinit cu iubirea primita neconditionat de la fiinta ce i-ai dat viata.

Inainte de a pleca mai fac o adaugire : din punct de vedere juridic sotul si sotia nu sunt rude . Dupa ani buni de casnicie incep totusi sa se comporte mai mult ca rude decat ca si cuplu. De-ale vietii....

**Alex** a scris:

nu as vrea sa impart dragostea lui, a iubitului, cu nimeni.

Ca sa ai un copil, o porti in tine 9 luni si treci prin multe schimbari pana-l nasti.

De aici se schimba toate, iubesti sotul pana se naste copilul, pe urma iti faci timp si pentru el ca ai deja si alte preocupari ca nu poti sa treci peste plansetul bebelusului ca vrei sa faci altceva si-l lasi sa planga. Asa se schimba prioritatile, plus ca esti obosita deja de nu stii de tine si dormi cu copilasul deodata ca sa tii pasul la schimbat, alaptat/hranit, spalat, baita, preparat mancare, etc. Trebuie sa te programezi ca un ceas elvetian sa-ti iasa totul perfect dar deja te imparti intre copil si sot. Crede-ma ca si tu cazi pe plan secundar ca te absoarbe copilul 100% la un moment dat. Insa totul este trecator si timpul trece repede, abia ai timp sa realizezi ca deja este mare si te-ai descurcat perfect fara carti de instructie desi credeai ca nu vei fi in stare!!! Nici din iubire nu ti-a lipsit. 8)

**Alex** a scris:

Insa cand ne gandim la copil, cand vorbim despre, mie imi sta o idee undeva ascunsa, cum ca nu as vrea sa impart dragostea lui, a iubitului, cu nimeni. Eu vreau sa fiu eu pe primul loc, vreau sa fiu iubita in aceeasi masura si imi e teama ca un copil o sa scada din cantitatea de iubire pe care mi-o ofera el la ora asta.

Fosta mea soţie mi-a explicat exact chestia asta încă dinainte de căsătorie. Şi în primii 10 ani n-a fost nicio problemă, ne căsătorisem fiindcă ne doream amândoi să fim împreună, suficient de mult încât să nu mai fie loc şi de copii :P

The Unknown a scris:

esti obosita deja de nu stii de tine si dormi cu copilasul deodata ca sa tii pasul la schimbat, alaptat/hranit, spalat, baita, preparat mancare, etc. Trebuie sa te programezi ca un ceas elvetian sa-ti iasa totul perfect dar deja te imparti intre copil si sot. Crede-ma ca si tu cazi pe plan secundar

Nu e dracul chiar aşa negru, s-au inventat bonele şi menajerele. Există într-adevăr lucruri pe care doar mama trebuie să le facă, dar acelea sunt destul de puţine. Fosta mea soţie avea tot timpul menajeră, chiar şi fără copii. Majoritatea treburilor casnice sunt absolut prozaice, chiar şi dacă ar fi avut timp pentru ele. Dar preferam să ieşim în oraş mai des, în timp ce menajera se ocupa nemaipomenit de bine de vase, perdele şi covoare :P

Singura regulă pe care o stabilisem era că îşi alege singură menajerele, dar când mie nu-mi place de prea multe ori cum ies chestiile făcute de menajeră, îşi caută alta. Şi regula asta a funcţionat excelent .

Pot să fac orice treburi casnice, dar nu găsesc nicio plăcere în ele, aşa că am o "filozofie" extrem de simplă: dacă eu n-am chef de ele, de ce aş presupune că soţia are?

Harald, cati mp are casa aia unde ai menajera?

foarte rasfatata sotia matale, o invidiez. vreau si eu pe cineva sa imi faca patul, sa ma ajute sa spal geamurile, sa tin ordine in casa. oh..stai, am, iubitul

si ma Costa..hm, un sarut si multumesc .