Ce inseamna a fi parinte?

harald a scris:

Melissa Rebecca a scris:

Concluzia e ca cei mai buni parinti sunt cei care n-au copii.

Nu, concluzia e că există o parte "tehnică"

Eu nu inteleg de ce se tot aduce Romania in discutie, de parca constant cineva iti scoate ochii ca te-ai nascut si traiesti in Romania. Si asta venind de la un roman, seamana a auto-publicitate.

Si on topic, un parinte isi educa astfel copilul in functie de nivelul sau educativ si posibilitatile lui intelectuale si emotionale. Nici un parinte nu face rau cu buna-stiinta (decat daca este denaturat cumva), dar nici intentiile bune nu sunt de ajuns. Este vorba si de limitarile pe care le resimtim cu totii in anumite roluri pe care ni le insusim in societate, nu ne-am nascut parinti dar putem sa ne perfectionam cu buna-stiinta aceasta "arta".

Sa stii ca aici eu nu cuget chiar asa. Uite de exemplu sportul. Citesc despre sport tot ce exista pe lume, stiu teoria, sunt full, dar practica nu fac. Adesea teoria nu se pupa cu practica, pentru ca intervine neprevazutul. Nu poti planifica viata in cele mai mici amanunte, nu ai cum. Asa sunt si copiii.

Teoria are valoarea ei, nu am contestat asta, insa atunci cand aplici teoria vezi exact ce se pupa. Plus ca nu poti aplica aceeasi teorie pe toti copiii, sut mult prea diferiti, prea imprevizibili, cu personalitati colorate.

harald a scris:

Nu, concluzia e că există o parte "tehnică"

Athmy a scris:

dar evident nu esti informat.

Hai să nu revenim la adresări personale, ca să nu repetăm incidentele de ieri. Nu am nicio obligaţie de a demonstra c

harald a scris:

Exact asta explică şi Marcel Căpraru, că adulţii cresc copiii cum vor ei, cum li se pare lor mai comod! Ai citit articolul?

Doar pe jumatate ca e cam plictisitor ca apasa tare ca chestiunea Eu cred ca ... nici el nu accepta ideea alteia deci daca nu el educa, nimenea!!!

Adultii, mamele in majoritatea cazurilor incepe sa explice copilului ce se poate face si cum in casa, adica regulile la care si ea se supune, insa copilului nu-i convine cate ceva si protesteaza ca el nu vrea anumite parti si te si ameninta ca o sa fuga prin casa si va face si galagie daca nu accept si conditiile puse de el. Copiii de azi nu sint vitelusi la poarta noua, dupa ce a vazut 5 desene/cartoons deja e destept si stie ce vrea.

Practic negociem cu ei la educare sa inteleaga bine ce inseamna o regula de conduita sau o lege de respectat inafara casei mai mult, sa nu dea de probleme la care nu cunoaste solutionarea. Noi ne repetam doar sa tina minte copilul care e calea buna de urmarit!!!

Cateodata o sa-l vezi ca a dezvoltat si un plan B fara sa-ti spuna nimic, ca sa vrea!!!

Si uite ca asa se educa reciproc mama si copilul pana cresc mare amindoi!!! si dezvolta programe si reguli care le avantajeaza sau sint aproape de o intelegere.

Se intreaba cineva de ce oare, dintr-o familie cu mai multi copii, desi primesc aproximativ aceeasi educatie, devin adulti cu crezuri si perspective diferite ?

Poti fi cel mai bun sau cel mai rau parinte din lume, depinde si de copil, ceea ce iese din el.

The Unknown, ai perfecta dreptate, nu numai copiii primesc educatie de la parinti, ci si parintii sunt educati de copiii proprii.

Lizbeth a scris:

Se intreaba cineva de ce oare, dintr-o familie cu mai multi copii, desi primesc aproximativ aceeasi educatie, devin adulti cu crezuri si perspective diferite ?

Simplu. Pentru ca, de fapt, nu primesc aceeasi educatie.

Educatia nu se face numai prin cuvinte.

Educatia inseamna TOT CEEA CE ACEL COPIL TRAIESTE.

Si aici sunt incluse mesajele nonverbale, orice forma de stimul ( auditiv, vizual, olfactiv, tactil, etc), intr-un cuvant, mediul inconjurator cu tot ceea ce presupune acest mediu..

In nicio familie cu mai multi copii, acesti factori nu se intrunesc NICIODATA, identic, pentru toti copiii. Ca atare, nici ceea ce traiesc ei ( deci educatia), nu este identica.

Deci, rezultatele difera.

De ex., mama mea provine dintr-o familie cu 3 copii ( 2 fete, 1 baiat). Primul copil ( fata, respectiv matusa mea, a fost acceptata si rasfatata, fiind primul copil). Al doilea copil ( mama mea) nu a mai fost acceptat ( era fata si se dorea un baiat). Al treilea, respectiv unchiul meu, a fost baiatul mult visat si ca tare, si cel mai acceptat si rasfatat.

Educatia lor a fost asa : mama mea a incasat o sumedenie de batai in copilarie si era cenusareasa casei ( pentru ca exista si nu era baiat - mama ei fiind si sadica), ceilalti doi rasfatati. Ghici ce s-a intamplat, si care e acum adultul cel mai lipsit de incredere in sine, sadic si cu mari probleme de perceptie a realitatii? Ai avea tendinta sa spui ca nu sunt frati crescuti impreuna, insa mediul emotional, pentru fiecare dintre ei a fost COMPLET DIFERIT.

harald a scris:

Nu pune m