harald a scris:Da, e greşit. Este profund incorect să
Ce inseamna a fi parinte?
Început de **Lux**, Dum 8 aug 2010 · 201 răspunsuri · 20.856 vizualizări
Ma bagati si pe mine in seama zau asa!?
Ma simt frustrat cand vorbesc la pereti si urmatoarea faza a frustrarii ar putea fi inchiderea temporara a topicului pentru linistirea spiritelor incinse si ore de suspend pentru cei care nu m-au bagat in seama.
cred ca cel mai incins esti tu 
aramis a scris:eh, teoria...
Practica ne omoara la cresterea si educarea copiilor.
Amarena a scris:cred ca cel mai incins esti tu
Mersi, uite ca ma baga si pe mine in seama cineva!
Ca sa ma racoresc o sa-mi spun si eu parerea pe subiect:
Din cate inteleg Alex are urmatoarea dilema: Nu cumva aparitia unui copil in familie, va diminua o parte din tandretea si interesul sotului fata de sotie, deturnandu-le catre copil?
Aceasta problema o pun de obicei tatii nu mamele, dar se pare ca nu sunt nici ele scutite de ingrijorare.
Parerea mea este ca nu exista un pericol prea mare.De obicei barbatii sunt dependenti de acele tandreturi cu sotia.Un tata responsabil va fi interesat de copil si se va manifesta cu dragoste fata de acesta, insa nu cred ca sunt foarte multi barbati care sa-si neglijeze sotia, datorita copilului.Multi ezita sa-si neglijeze fostele tabieturi si mici placeri, dara-mi-te nevasta! De regula mamicile sunt nemultumite de calitatea interesului patern, nu viceversa.
Cu siguranta insa prioritatile familiei in care apare un bebelus se vor modifica.Grija ,dragostea,timpul si resursele financiare vor fi alocate cu precadere copilului, dar cei doi parinti vor face aceste lucruri cu placere.Taticul va constata ca noua responsabilitate il face mandru si il implineste, iar mamica nu trebuie sa-si faca griji in privinta interesului sotului pentru ea, deoarece va transfera aceasta nevoie si asupra copilului.Atunci cand sotul va fi tandru si responsabil cu bebelusul lor, mamica va percepe aceastea ca gesturi personale fata de ea , se va bucura si va fi multumita.Din contra, lipsa de interes din partea tatalui fata de copil, va fi perceputa de mamica in sensul unui afront personal si o neglijare a ei.
Ce se intampla aici, lipsesc si eu cu treburi si voi va incinserati?
Vreau sa cred ca sunteti cu totii oameni maturi, cu capul pe umeri si carora experienta v-a adus un plus de intelepciune.
E clar ca noi toti ne putem da cu parerea, in mod civilizat, e clar ca putem cita si psihologi renumiti sau mai putin cunoscuti, insa vom sti cu adevarat ce inseamna a fii parinte abia dupa ce vom tine mogaldeata in brate pentru prima data. Niciun sentiment nu se compara cu acel moment. Iar de atunci totul capata nuante diferite.
Pe langa ce a postat BlueS, mai adaug:
samsara a scris:
Samsara, daca tii neaparat sa avertizezi, o faci in mod obiectiv. Daca tii neaparat sa jignesti, o faci asumandu-ti consecintele. Cele doua, impreuna, nu se prea pupa. Consider acest mesaj (al tau) o scapare de data asta, pentru ca, din punctul meu de vedere, e prima abatere.
"Aproape toți părinții au sentimente înălțătoare la nașterea copilului lor pe care îl idealizezează cu forța dragostei. Totul e bine și frumos atâta timp cât ei sunt cei care îl mânuiesc fizic: îl îmbracă, îl schimbă, îl hrănesc cu biberonul, apoi cu lingurița. Neavând puterea de a reacționa, decât prin plâns, copilul se supune voinței lor. Din momentul în care începe să meargă, devine o belea, și dă bătăi de cap.
Cu mustrări de conștiință la început, adultul caută să-l dirijeze, să-l oprească, să-i schimbe ritmul. De exemplu, dacă pune mâna pe un pahar cu apă, din sticlă, adultul strigă: Nu pune mâna, îl spargi sau îl verși. Dacă ia un bibelou sau un obiect prețios, adultul sare și i-l ia din mână. Dar copilul n-o face pentru că vrea sau pentru că nu știe, el se supune profesorului interior care-i dictează: pune mâna pe tot, atinge tot, altfel n-o să înveți niciodată ce însemnă tare, moale, umed, neted, aspru, lung, scurt, greu, ușor, cald, rece ... Oprit de adult se întoarce spre alt lucru. E oprit și acolo ... În mod inconștient, adultul îi transmite ideea că obiectele sunt mai valoroase decât copilul însuși."
Marcel Căpraru - Nimeni nu s-a născut adult. Problema fundamentală a educaţiei
Editat Dum 3 mar 2013 11:35
Interesant topic. Concluzia e ca cei mai buni parinti sunt cei care n-au copii. 
harald a scris:Nimeni nu s-a născut adult.
Crede-ma, nici o mama nu-si doreste sa fi nascut un copil adult
Este mult mai placut cu un bebelus pe care-l creste cum vrea.
Invata ei repede cum sint obiectele din casa, tari sau moi ca dau cu capul in toate suprafetele.
Editat Dum 3 mar 2013 11:42
