Sikaryan a scris:Hallo ...Burel, Marinel, Saharian si Cinic ...ati vazut ca pot fi si eu de acord cu Basescu ?
Sa fi sanatos. Acum nu mai sunt eu de acord.Sau ma rog doar pe jumatate.
Flexibilizarea pietei muncii este intradevar pozitiva.De asemenea cresterea la patru luni a perioadei in care este legala depasirea celor 48 de ore pe saptamana,maximul prevazut de Codul Muncii.Aceasta pentru ca intradevar in turism si constructii spre exemplu ( nu singurul), se lucreaza sezonier si zi lumina.
Dreptul angajatorului de a angaja si a da afara cum vrea muschi lui, posibilitatea de a angaja imediat pe un post de pe care a dat afara un om pe motiv de reducere a activitatii (nu pentru slabe performante), disponibilizarea fara salarii compensatorii, posibilitatea de a angaja oricati lucratori in proba pe acelasi post si folosirea lor timp de un an, deschiderea posibilitatii de a abuza de contracte pe perioade determinate, sunt o parte dintre prevederile cu care nu sunt de acord.Astfel de prevederi sunt evident indreptate impotriva salariatului ,al carui statut se apropie de acela de sclav modern. La noi in tara cu atat mai mult , deoarece mare parte dintre patroni sunt departe de a avea principii morale ,educatie si competenta sau pricepere de manageri performanti,iar trusturile internationale nu vor decat o piata care sa le permita ceea ce nu pot face cu muncitorii occidentali, sau daca o fac, o fac la salarii duble sau triple.
In situatia Romaniei ,unde nevoia de protectie sociala este acuta,iar puterea de cumparare a populatiei se afla la cote reduse, masurile acestea pro-patronate ,trebuiau luate acum patru cinci ani ,cand economia a avut un reviriment.In loc sa faca atunci asa ceva , guvernul Tariceanu atat de laudat , a trecut la pomeni electorale, uitand si de orice masura de reforma.
Nu pot fi de acord insa cu astfel de masuri in acest moment,dupa o perioada de reforme dureroase in toate domeniile , dupa recentele masuri de austeritate si cu economia inca aflata in criza sau macar in covalescenta. In acest moment , masurile de stimulare a afacerilor, ar trebui sa fie legate de reducerea impozitarii, disciplina financiara ,stimularea crearii de locuri de munca si a investitiilor ,dar fara a ciunti drepturile sindicale si cele ale salariatilor. Efortul bugetar pentru astfel de masuri ,ar trebui sa fie compensat prin colectare mai buna ,reducerea birocratiei si a evaziunii ,cresterea eficientei, absortia de fonduri UE ,solidaritate.
Din pacate guvernul este obligat sa ia masura cea mai usor de pus in practica si cu rezultate garantate,fara a mai tine seama de costurile sociale,pe de o parte ,deoarece UE si FMI ne impun masuri cu efecte imediate si pe de alta parte, datorita rezistentei previzibile a sistemului economic birocratic ,ineficient si corupt.Acelasi lucru s-a intamplat cu reducerea salariilor bugetarilor. Era singura sursa sigura ,rapida si lesnicioasa, de economie la buget.
Masura reglementarii contractelor la nivel national si de ramura prin lege speciala este corecta. Daca raman in picioare contractele colective de ramura si cele de intreprindere,atunci cred ca se poate renunta, la contractele pe nivel de mari centrale sindicale si cel national. Liderii marilor centrale, fac prea multa politica, prea multe afaceri personale ,prea des trafic de influenta si prea putin sindicalism,o reducere a puterii lor exagerate, fiind necesara.
Contractele de munca trebuie sa ramana de regula,pe perioada nedeterminata ,perioada determinata fiind o exceptie obiectiva. Din pacate UE ne impune masuri de crestere a ponderii contractelor pe o perioada determinata.
Aceasta va avea printre altele si un efect de ingreunare a creditarii bancare ,precum si punerea in pericol a sigurantei financiare a multor oameni ,care s-au bazat pana acum pe contracte ferme si au achizitionat bunuri si servicii bancare sau legate de creditare.
,
si bine ca a putut basescu sa faca reforma statului.