Mea culpa. Esti simpatic. Ba chiar imi place naivitatea ta. Intr-o buna zi, cand vei avea hotarele intre iad si cer, si te vei sterge a clipa oara la gura cu maneca dreapta a lui D-zeu, cu lupte multe in spate si o viata intensa, imi vei da dreptate.
Eu un pus la punct un sistem filozofic performant pentru mine, si exceptional pentru mine. Inceptia sa a venit in momentul in care cand mi se cerea sa fiu elegant si curtezan, scuipam in sanul doamnelor, iar atunci cand mi se cerea sa fiu badaran, ma purtam dandy si cu parfum de ironie franceza. Am inteles mai tarziu ca nu eram sincronizat, iar cand am decodificat toate spaimele si toate anxietatile, innodandu-le in nopti de teroare, am ajuns ceea ce sunt. Poetul este rezultatul unei batalii ce tine mult timp, care nu e interesat de sine, de lume, dar este sedus de tot. Iar ce stie el mai bine sa faca? Sa spuna ce il doare. Si pe el il doare totul. Si uneori in cot. Iar atunci e cinic. Dar cred ca ai vazut lucrurile acestea deja. Cred ca poetii (si nu vorbesc aici de astia de duzina) care isi rascumpara toate tribulatiile si isi revendica armele servind cu onoare si adevar sunt adevaratii martiri ai vietii si conduc o armata intreaga de lighioane de nebuni si filozofi.
Deci daca ar fi sa aleg intre nebun si filozof, as urma cu siguranta vorbele poetului. Arde cu flacari mai mari.