Abandon in numele iubirii?

another_kind a scris:

ba sa concepi... nici tu nu ai atat nevoie de el cat esti tu convinsa ca ai, si nici el atata nevoie de tine. astea sunt iluzii, povesti, in care ne place sa traim.... dar realitatea e umpic alta

Another..posibil ca tu sa fi zen...si e foarte bine asa

Posibil ca noi sa fim mai ...sa zicem...pasionale, da' nu cred ca-i bun cuvantul...

Inteleg ca la un anumit nivel sa-i zicem spiritual, nimeni n-are nevoie de nimeni pe lumea asta (e asa de vehiculata ideea de dezvoltare personala ca ma ia de cap)...si poate tu ai ajuns la nivelul asta.

Eu simt ca fie-mea are nevoie de mine, ENORM, acum, deocamdata...si din pacate (probabil) si eu am nevoie de ea.

Si am nevoie ca ea sa fie fericita, ca eu sa pot fi.

Ca e doar la nivel de layer superior, I do not know and I do not care :P

Darianna a scris:

Nu vreau sa te jignesc, dar o femeie care isi doreste sa fie o mama buna, nu se gandeste mai intai la fericirea ei.

Dar vorba Amarenei, sa asteptam sa fii mama.

tu stii povestea mea cu amnuntul... si mai tii minte cand povesteam ca mama mea este o mama iubitoare, dar care toata viata a trait in frustrare si nervi.... o femeie care isi doreste sa fie o amma buna, sa aiba de grije de fericirea ei intai, ca daca aia nu e, apai nici mama bune nu e... oricate sacrificii face.

another_kind a scris:

tu gandeste te ca tot raul din lume vine de la oameni.... tati...mame...ca tine... ca mine....

Sau de la copiii abandonati de tati, mame... nu pot sa zic ca mine, ca tine, ca nu suntem mame.

sarazin79 a scris:

adevarat- dupa moartea maica'mii am trait bine, fericit, fara nici o diferenta , alta decat 'unghiul de percepere'

moartea nu e abandon...... in sensul celui din discutia noastra...

buleala a scris:

orice om are momente de ratacire-trebuie ajutat;cineva sa-i fie alaturi

Aici ai perfecta dreptate... Desi sunt unele(sau unii) care pur si simplu nu au suflet, si societatea are partea ei de vina...Copiiilor aflati in ingrijirea statului li se aloca niste resurse considerabile, iar unei mame singure ( care probabil mai si lucreaza pe salarul minim) i se da o suma pur si simplu caraghioasa ca si alocatie...

Si daca intru un pic mai in adancul problemei, situatia nu e cu mult diferita nici daca lucreaza 2 pe salarul minim...

Copiii aflati in grija statului au o copilarie absolut normala, au tot ce ar putea nevoie( mai bine decat majoritatea celor crescuti in familii asa-zis normale),inclusiv afectiune primesc cat au nevoie...Majoritatea ar cersi pe strazi si ar manca din tomberoane daca nu ar avea grija statul de ei...cu toate acestea, am vazut multe si multe m-au cutremurat...

Cunosc de ex un baietel de 10 ani, abandonat la varsta de cateva luni intr-un spital, care desi are absolut tot ce-si doreste, noaptea in somn plange dupa mama pe care nu a cunoscut-o niciodata...

Sunt niste lucruri deosebit de triste...

Dar: topicul acesta este doar despre abandonul copiilor? Eu ma gandeam, citind titlul, la altceva...la abandon in numele iubirii...

X.E.N.A. a scris:

Another..posibil ca tu sa fi zen...si e foarte bine asa

Posibil ca noi sa fim mai ...sa zicem...pasionale, da' nu cred ca-i bun cuvantul...

Inteleg ca la un anumit nivel sa-i zicem spiritual, nimeni n-are nevoie de nimeni pe lumea asta (e asa de vehiculata ideea de dezvoltare personala ca ma ia de cap)...si poate tu ai ajuns la nivelul asta.

Eu simt ca fie-mea are nevoie de mine, ENORM, acum, deocamdata...si din pacate (probabil) si eu am nevoie de ea.

Si am nevoie ca ea sa fie fericita, ca eu sa pot fi.

Ca e doar la nivel de layer superior, I do not know and I do not care

la nivelul de confort in care esti, asa si trebuie, si asa si stau lucruile.... numai bine si iti doresc ca lucruile asa sa ramana for ever... si sa fii fericita... si sa ti ramana umpic de intelegere pentru femeile slabe, sau pe care le pacaleste cineva - tu stii ca sunt barbati perfect capabili sa convinga cea me serioasa femeie sa faca orice?? se numesc excroci sentimentali, si se pricep extraordinar de bine la ce fac - sau pentru femeile care vor pusr si siplu o viata mai buna, mai lipsita de griji... femeile astea nu sunt ticaloase, sunt doar slabe si ratacite...si asta se poate intampla ABSLOUT oricui

18tillIdie a scris:

Copiiilor aflati in ingrijirea statului li se aloca niste resurse considerabile

Copiii aflati in grija statului au o copilarie absolut normala, au tot ce ar putea nevoie( mai bine decat majoritatea celor crescuti in familii asa-zis normale),inclusiv afectiune primesc cat au nevoie...

Ai stat tu vreodata de vorba cu un copil crescut in orfelinat si ti-a zis ca are tot ce iti doreste? Ca nu ii lipseste afectiunea?

another_kind a scris:

tu stii povestea mea cu amnuntul... si mai tii minte cand povesteam ca mama mea este o mama iubitoare, dar care toata viata a trait in frustrare si nervi.... o femeie care isi doreste sa fie o amma buna, sa aiba de grije de fericirea ei intai, ca daca aia nu e, apai nici mama bune nu e... oricate sacrificii face.

Eu nu stiu povestea ta. Ma confunzi.

Nu o fi o mama buna, dar a ramas langa tine, nu a plecat cu primul venit. Ar fi fost mai buna daca te-ar fi abandonat?

Darianna a scris:

Sau de la copiii abandonati de tati, mame... nu pot sa zic ca mine, ca tine, ca nu suntem mame.

vai!!! tu chiar crezi ca oamenii rai sunt cei care au suferit???

plecasem de la ideea ca nu avem nevoie de mame...sau de copchii

iar rezultatul e acelasi...

si on, cunosc o mama care a abandonat pe principiul unul tie, unul mie...

iar haosul care a rezultat in urma, in ambele vieti, isi poarta pecetea si acum