Abandon in numele iubirii?

bydy a scris:

Financiar, emotional...?

Nu cumva ii parascec pt ca ei nu le ofera ce 'trebuie' : Statut, siguranta, stabilitate? Chestii pe care credeau ele ca le vor obtine de la partener, dand nastere unui copil?

foarte adevarat ceea ce spui...de cele mai multe ori "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ".faci un copil cu gandul ca vei ramane langa partener toata viata,ai cat de cat o paine,ai un statut acceptabil..iar cand despartirea se produce toata siguranta dispare si esti pusa in situatie de cumpana, cand atat femeile (mamele) cat si copiii raman pe drumuri .

chestia este ca in cazurile in care copilul ramane la mama si risca sa nu aibe dupa ce bea apa,mai bine este incredintat cuiva care ii poate oferi un loc de dormit,o mancare calda si posibilitatea unui viitor.in caz contrar are toate sansele sa ajunga un copil al strazi.lipsa unei "bucati de paine" te poate impinge la orice.

Motivele abandonarii unui copil sunt complexe . De regula ascunde un psihic slab . Mama crede ca ori nu are cum sa il intretina ori e depasita emotional de acest pas . Abandonul din dragoste nu exista . E un simplu pretext . Abandonul inseamna fragilitate , un sistem devalorizat , insingurare

Darianna a scris:

S-a mai zis, aici nu se dezbat cazurile de incredintare a copilului unuia dintre parinti, in urma unui divort, ci alegerea unui parinte de a-l parasi pe celalalt, lasandu-si copiii in urma. Una este sa te desparti de partener si sa stabiliti impreuna cine ia copiii si alta este sa decizi sa pleci de nebuna FARA copii.

s-o mai fi zis...nu am citti tot.ma scuzati

nightwish a scris:

Sau mai avem si o situatie actuala: parintii plecati din tara, la munca. Si asta este tot o forma de abandon, pana la urma. Da, bun, te duci ca sa ii oferi ceva mai bun.. dar in esenta, copilul ala creste fara mama, fara dragostea ei, fara sustinerea ei.

Mmm da, tot abandon e si acela, insa in majoritatea cazurilor, nu e un abandon permanent, definitiv.

Eagerness a scris:

foarte adevarat ceea ce spui...de cele mai multe ori "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ".faci un copil cu gandul ca vei ramane langa partener toata viata,ai cat de cat o paine,ai un statut acceptabil..iar cand despartirea se produce toata siguranta dispare si esti pusa in situatie de cumpana, cand atat femeile (mamele) cat si copiii raman pe drumuri .

chestia este ca in cazurile in care copilul ramane la mama si risca sa nu aibe dupa ce bea apa,mai bine este incredintat cuiva care ii poate oferi un loc de dormit,o mancare calda si posibilitatea unui viitor.in caz contrar are toate sansele sa ajunga un copil al strazi.lipsa unei "bucati de paine" te poate impinge la orice.

S-a mai zis, aici nu se dezbat cazurile de incredintare a copilului unuia dintre parinti, in urma unui divort, ci alegerea unui parinte de a-l parasi pe celalalt, lasandu-si copiii in urma. Una este sa te desparti de partener si sa stabiliti impreuna cine ia copiii si alta este sa decizi sa pleci de nebuna FARA copii.

Eagerness a scris:

s-o mai fi zis...nu am citti tot.ma scuzati

Ei, nu am zis-o cu repros. Oricum se poate discuta orice caz de abandon, dar era vorba in special de cel al mamei.

Oooo ba da , este tot un abandon . Copila nu este un catelus pe care trebuie sa-l tunzi , coafezi, deparazitezi . Copila simte nevoia sa fie imbratisata , iubita , sarutata in fiecare zi , nu ocazional .:) de fapt nu tie iti explic eu asta , tu esti mama in adevaratul sens al cuvantului