Abandon in numele iubirii?

another_kind a scris:

1. ba sa crezi... femeile cand iubesc isi pierd luciditatea... sunt si barbati care fac asta, dar mai rar totusi.... si nu se pune problema de cum esti sau cum nu esti... nu ai de unde sa stii cum esti... si e mai bine sa nici nu aflii

nu mai fiti trufase.

is wrong.

Jur ca nu-s deloc trufasa:))

Dar sunt mai rationala...atat...adica m-am facut de ceva vreme

Edit: uite, era si pe aici un topic...unde se discuta despre ce cred unii altii vis-a-vis de o relatie cu cineva cu copil.

Parerile erau extrem de impartite, ce vreau sa spun e ca pt mine discutii de genul aleia sunt inutile, eu STIU ca daca un barbat ar fi contra unei asemenea relatii nu ar intra in eventualele calcule ale mele.

Adica n-ar mai avea timp sa ma faca sa-mi pierd luciditatea, pen'ca n-ar avea timp sa-mi trezeasca interesul macar, eu stiind ideile lui.

Pe vremea cand imi pierdeam io mintile (e posibil sa nu fi trecut vremea, nu zic)...le pierdeam pe vorbe interesante si de duh...ori ce vorba de duh poa' sa fie pt mine una care incepe asa: " mie nu-i plac copiii"...."n-as sta cu una cu copil"..."daca vrea sa fie cu mine, copilul nu intra in discutie" etc.

Exceptie face sexul sportiv, da' acolo nicidecum nu se pune problema de pierdut minti sau afectat copilul in vreun fel.

Asta vreau sa spun :P

another_kind a scris:

Instinctul de a supravietui, de a ti da alta sansa la fericire, e mai puternic decat cel matern...

Sansa ta la fericire e mai presus de sansa copilului tau la fericire?

Sa fiu fericita fara copil? Dupa ce mi-am dat sufletul sa-l nasc si dupa ce l-am crescut dintr-un bot care nu cantarea nici cat o sticla de 2 L? Dupa ce am vazut cum creste un om dintr-o bucata de carne?

Scuza-ma, dar nu ma duce capu' sa concep asa ceva.

another_kind a scris:

clar... copilul poate fi fericit si fara tine, si tu poti fi fericita si fara copil, si psihicul tau stie asta... si la o adica asa va alege.

Iti spun sincer ca psihicul meu nu stie asta, ba dimpotriva

Darianna a scris:

Sansa ta la fericire e mai presus de sansa copilului tau la fericire?

clar... copilul poate fi fericit si fara tine, si tu poti fi fericita si fara copil, si psihicul tau stie asta... si la o adica asa va alege.

another_kind a scris:

clar... copilul poate fi fericit si fara tine, si tu poti fi fericita si fara copil, si psihicul tau stie asta... si la o adica asa va alege.

Nu vreau sa te jignesc, dar o femeie care isi doreste sa fie o mama buna, nu se gandeste mai intai la fericirea ei.

Dar vorba Amarenei, sa asteptam sa fii mama.

Amarena a scris:

Sa fiu fericita fara copil? Dupa ce mi-am dat sufletul sa-l nasc si dupa ce l-am crescut dintr-un bot care nu cantarea nici cat o sticla de 2 L? Dupa ce am vazut cum creste un om dintr-o bucata de carne?

Scuza-ma, dar nu ma duce capu' sa concep asa ceva.

ba sa concepi... nici tu nu ai atat nevoie de el cat esti tu convinsa ca ai, si nici el atata nevoie de tine. astea sunt iluzii, povesti, in care ne place sa traim.... dar realitatea e umpic alta

X.E.N.A. a scris:

Iti spun sincer ca psihicul meu nu stie asta, ba dimpotriva

e si ala layers layers.... adica straturi straturi...cu cat cobori mai mult sub straturile dragutze, cosmetizate, care ne fac sa ne suportam, cu atat lucrurile sunt mai tenebroase....tu gandeste te ca tot raul din lume vine de la oameni.... tati...mame...ca tine... ca mine....

adevarat- dupa moartea maica'mii am trait bine, fericit, fara nici o diferenta , alta decat 'unghiul de percepere'

corect si vor avea din ce in ce mai putin nevoie de mine, cu trecerea timpului, dar ... Nici animalele nu-si abandoneaza puii, cat nu se pot descurca singuri.

realitatea nu e deloc alta.... in fine.