Început de *ella, Lun 5 iul 2010 · 227 răspunsuri · 20.242 vizualizări
Da. Dar trebuie sa existe intelegere de ambele parti. FEMEIA sufera cele mai multe transformari si trebuie inteleasa si protejata mai mult.
Barbatul ar trebui sa-si dea doua palme si sa lase ifosele de copil mare deoparte, ca doar cand s-a simtit bine, nu si-a pus problema ca o sa fie debusolat pe timpul sarcinii.
Cine nu se simte in stare sa suporte "debusolarea" si ce mai sufera ei cand femeia e gravida, sa nu se apuce sa faca copchii, pentru ca se cheama ca nu e pregatit.
*ella a scris:Nightwish, am destule cunostinte cu copii mici, deci i-am vazut cum cresc. N-am stat permanent langa ei, dar m-am jucat cu ei, m-am plimbat cu ei.Cu copilul meu petrec toata ziua momentan, asta pana o sa reincep serviciul.
Scuze daca s-a inteles gresit. Nu tie iti adresasem intrebarile legate de copii. Ci lui Naboo. 
*ella a scris:Nu vreau sa creasca cu sentimentul ca nu este importanta. Cu acelasi sentiment am crescut si eu. Nu vreau sa treaca si ea prin acelasi lucruri. Ma gandesc ca atunci cand va mai creste, tatal ei va invata sa se apropie mai mult de ea si sa o cunoasca.
Ba o sa cam creasca. Daca el, copilul, cat e mic, nu vede ca esti alaturi de el, ca te pui la mintea lui.. ca te implici in educatia lui.. n-o sa puna prea mare pret pe tine ca persoana. Nu te va recunoaste ca autoritate in viata lui. (autoritate de parinte) Sau va dezvolta o chestie de genul "nu fac aia, ca ma bate tata".
*ella a scris:Amarena, eu totusi sper sa se mai schimbe lucrurile.Nu incerc eu sa-l schimb, dar sper sa vina ziua in care sa realizeze ca si el trebuie sa se implice, ca doar nu am facut copilul singura.
Si ai vrea sa se schimbe cum? Ocupandu-te in continuare de copil, iar el sa sada in fata tv-ului cu telecomanda intr-o mana si cealalta in pantaloni? (precum Al Bundy)
lorelai1907 a scris:Da,dar chestia asta cu sexul opus vine in jurul varstei de patru ani,cand incepe sa inteleaga rolurile parintilor(complexul Oedip/Electra).Pana atunci e "topit" dupa mama.Nu e o regula ,insa asa am inteles ca se intampla de obicei.
Oedip/Electra este fixatia copilului pentru parintele de sex opus si intra in competie cu cel de acelasi sex.
Ceea ce.. nu este cazul in discutia de fata. Copilul in discutie este o fetita.
Am fost la plimbare cu fata si abia acum apuc sa va citesc.
Amarena a scris:si eu sper, pentru tine. Dar as zice sa nu-ti faci mari iluzii, singuri nu prea realizam nimic.
Incerc sa nu-mi fac. Incep sa-mi dau seama ca oamenii nu se schimba si oricat as incerca eu sa-i apropii, ma chinui degeaba. Dar mai incerc totusi.
lorelai1907 a scris:De exemplu,daca se uita la tv,ii poti lasa fetita 15-20 de minute pentru a face mancare,curat etc.Fii afectuasa cu el,de fata cu fetita.Sa il imbratisezi ,sa il alinti,dupa care sa o indemni si pe micuta sa faca acelasi lucru.
Uneori sta cu ea, alteori nu. Pentru ca acum nu vrea ea sa stea cu el, daca nu se joaca cu ea.
Si oriunde as fi, vine dupa mine. Pana si cand ma duc la toaleta sta la usa si asteapta sa ies.
Rece cu el n-am fost niciodata si rabdare am avut. Nu i-am reprosat nimic, am incercat sa discut cu el si sa ii spun ca copilul are nevoie si de el, nu numai de mine. Cand il imbratisez, fata e geloasa.
Nu-l lasa sa ma pupe sau sa ma stranga in brate. Bine, asta nu inseamna ca nu o face. Cand o vede asa artagoasa o ia si pe ea in brate si o pupa. Sau pe amandoua.
lorelai1907 a scris:Apropierea tatalui de copil,cand acesta este atat de mic,sa stii ca tine foarte de mult de mama.Perioada de dupa nastere e una critica,din care unele casnicii ies cam "sifonate".Uneori taticii se simt dati la o parte si uitati,iar mamicile obosite si zdruncinate de nastere,uita sau nu mai au puterea sa ii incurajeze si pe ei.
Am avut o sarcina foarte grea si o nastere si mai si. Dar am rezistat. Iar dupa nastere n-am fost depresiva, m-am ocupat singura de copil ca n-am avut incotro, bunicii copilului fiind ocupati cu serviciul si problemele ce mai apareau intre timp. Am avut ajutor din partea lor, dar nu cum au alte mamici, care isi pot lasa copiii in grija bunicilor.
nightwish a scris:Ba o sa cam creasca. Daca el, copilul, cat e mic, nu vede ca esti alaturi de el, ca te pui la mintea lui.. ca te implici in educatia lui.. n-o sa puna prea mare pret pe tine ca persoana. Nu te va recunoaste ca autoritate in viata lui. (autoritate de parinte) Sau va dezvolta o chestie de genul "nu fac aia, ca ma bate tata".
Eu ma joc cu ea, ma pun la mintea ei, contruiesc castele de nisip in parc, ma joc cu mingea in casa, si cu papusile.
*ella a scris:Dar mai incerc totusi.
Incearca, stii de ce? Ca sa nu ai nimic sa-ti reprosezi mai tarziu. Ca sa ai constiinta impacata, ca ai facut tot ce ai putut.
*ella a scris:Am avut o sarcina foarte grea si o nastere si mai si. Dar am rezistat. Iar dupa nastere n-am fost depresiva, m-am ocupat singura de copil ca n-am avut incotro, bunicii copilului fiind ocupati cu serviciul si problemele ce mai apareau intre timp. Am avut ajutor din partea lor, dar nu cum au alte mamici, care isi pot lasa copiii in grija bunicilor.
Nu stiu,poate tocmai perioada sarcinii a influentat oarecum relatia voastra.
Amarena a scris:Incearca, stii de ce? Ca sa nu ai nimic sa-ti reprosezi mai tarziu. Ca sa ai constiinta impacata, ca ai facut tot ce ai putut. :flowers:
Da, asta o sa fac.
De multe ori ma invinovatesc, ma gandesc ca poate n-am stiut eu cum sa-l fac sa se apropie de ea.
Dar nu pot sa pricep cum poti fi atat de rece cu propriul copil, care mereu vine si te pupa si iti pune jucariile in brate ca sa te joci cu el.
Nu te mai invinovati. E adult si are si el cap si inima. Nu e retardat si nici tu nu esti profesoara in lucrurile astea. Un copil e o noutate pentru amandoi, nu numai pentru el.
*ella a scris:De multe ori ma invinovatesc, ma gandesc ca poate n-am stiut eu cum sa-l fac sa se apropie de ea.Dar nu pot sa pricep cum poti fi atat de rece cu propriul copil, care mereu vine si te pupa si iti pune jucariile in brate ca sa te joci cu el.
Nu trebuie sa stii tu sa-l faci sa se aproprie de propirul copil. Trebuie sa vina din sufletul lui.
Mai cunosc eu un caz in care el e atat de basorbit de TV ca nu se joaca deloc cu fetita lui. Si mai si comenteaza ca "nu vezi ca fata sta cu degetul in gura?" in timp ce el era cu telecomanda in mana si ea vorbea la telefon cu altcineva sau facea mancare.
Amarena a scris:Nu te mai invinovati. E adult si are si el cap si inima. Nu e retardat si nici tu nu esti profesoara in lucrurile astea. Un copil e o noutate pentru amandoi, nu numai pentru el.
Da, asa este, dar eu mi l-am dorit mai mult decat si l-a dorit el.
Si crede ca tocmai de-aia trebuie sa ma ocup mai mult de ea.
flori de camp a scris:Nu trebuie sa stii tu sa-l faci sa se aproprie de propirul copil. Trebuie sa vina din sufletul lui.Mai cunosc eu un caz in care el e atat de basorbit de TV ca nu se joaca deloc cu fetita lui. Si mai si comenteaza ca "nu vezi ca fata sta cu degetul in gura?" in timp ce el era cu telecomanda in mana si ea vorbea la telefon cu altcineva sau facea mancare.
Povestile se aseamana, mult chiar. Mereu tipa la mine daca fata se duce si pune mana pe un anume obiect, pe care el nu i l-ar da.
Asta e prea de tot!