Început de *ella, Lun 5 iul 2010 · 227 răspunsuri · 20.242 vizualizări
si totusi problema de la inceput legata de ingrijorarea ca tatal nu este apropiat de copilas s-a transformat in acuze aduse tatalui ca nu se implica in ingrijirea si cresterea lui.
e cazul sa va hotarati ce dezbatem aici ca sunt doua aspecte cam diferite, dupa parerea mea.
:)
Nightwish, am destule cunostinte cu copii mici, deci i-am vazut cum cresc. N-am stat permanent langa ei, dar m-am jucat cu ei, m-am plimbat cu ei.
Cu copilul meu petrec toata ziua momentan, asta pana o sa reincep serviciul.
Nu vreau sa creasca cu sentimentul ca nu este importanta. Cu acelasi sentiment am crescut si eu. Nu vreau sa treaca si ea prin acelasi lucruri. Ma gandesc ca atunci cand va mai creste, tatal ei va invata sa se apropie mai mult de ea si sa o cunoasca.
Eu am stat prea mult cu tata, ma streseaza, el e stilistul meu, e cam unul dur. Depinde de familie.
E fata.. atunci retrag aia cu "o sa se joace mai tarziu cu el". Am si eu un tata pe care il vedeam 2 minute cand venea de la munca, dupa care isi vedea de programele lui de la tv. Nu imi amintesc decat de jocurile de remy de cand am mai crescut, atat. Nici cu fratele meu nu s-a jucat vreodata, cand era mic. Copiii l-au incomodat, deranjat, enervat, plictisit, mereu. Si cu nepotii procedeaza la fel.
Probabil asa va fi mereu. Desi poti incerca in continuare sa il implici............ Dar ...
Editat Mar 6 iul 2010 17:10
Amarena, eu totusi sper sa se mai schimbe lucrurile.
Nu incerc eu sa-l schimb, dar sper sa vina ziua in care sa realizeze ca si el trebuie sa se implice, ca doar nu am facut copilul singura.
Eu imi amintesc tot un singur joc..whist.
Catherine, mai tarziu o sa te bucuri ca l-ai avut langa tine, dur sau bland.
Editat Mar 6 iul 2010 17:23
*ella a scris:Catherine, mai tarziu o sa te bucuri ca l-ai avut langa tine, dur sau bland.
Da, cred ca ai dreptate, si sunt de acord, un tata trebuie sa fie ca o mama, sa se mplice in viata copilului. Vad pe strada tati bucurosi cand se joaca cu copiii lor.
*ella a scris:eu totusi sper sa se mai schimbe lucrurile.Nu incerc eu sa-l schimb, dar sper sa vina ziua in care sa realizeze ca si el trebuie sa se implice,
si eu sper, pentru tine. Dar as zice sa nu-ti faci mari iluzii, singuri nu prea realizam nimic.
Un prim pas ar fi sa petreceti ceva timp impreuna, toti trei:acasa,sa iesiti afara in parc etc.Sa stii ca depinde foarte mult si de atitudinea ta.Esti o fire nervoasa?Pentru ca e o varsta(a fetei) cand copiii sunt capriciosi si plang din orice.E absolut normal!Explica-i asta!Insa evita sa fii nervoasa sau sa ii faci reprosuri.Pentru ca il indepartezi si mai mult.Adopta si tu o atitudine optimista-chiar daca iti e greu si esti obosita-si implica-l putin cate putin in activitati cu fetita.De exemplu,daca se uita la tv,ii poti lasa fetita 15-20 de minute pentru a face mancare,curat etc.Fii afectuasa cu el,de fata cu fetita.Sa il imbratisezi ,sa il alinti,dupa care sa o indemni si pe micuta sa faca acelasi lucru.Copiii fac de cele mai multe ori la varsta asta ceea ce vad in jurul lor.Daca tu ai ceva resentimente fata de el si esti mai rece,afecteaza un pic si copilul.Si dupa toate astea,pana pe la 3 ani,4-nu mai stiu exact-e o perioada in care cei mici sunt "indragostiti" de mama lor.Si asta e un motiv pentru care te prefera.Stai linistita ca va veni si timpul in care copilul va fi topit dupa tatal sau,mai ales ca fata!
lorelai1907 a scris:pana pe la 3 ani,4-nu mai stiu exact-e o perioada in care cei mici sunt "indragostiti" de mama lor.Si asta e un motiv pentru care te prefera.Stai linistita ca va veni si timpul in care copilul va fi topit dupa tatal sau,mai ales ca fata!
- copiii se "indragostesc" de parintele de sex opus, dar nu toti (n-a fost cazul meu, de exemplu, si al niciuneia din surorile mele)
- daca tatal nu se implica deloc si nu se apropie de copil, nici copilul nu va fi niciodata topit dupa el (din nou, din experienta familiei mele vorbesc)
Amarena a scris:- copiii se "indragostesc" de parintele de sex opus, dar nu toti (n-a fost cazul meu, de exemplu, si al niciuneia din surorile mele)- daca tatal nu se implica deloc si nu se apropie de copil, nici copilul nu va fi niciodata topit dupa el (din nou, din experienta familiei mele vorbesc)
Da,dar chestia asta cu sexul opus vine in jurul varstei de patru ani,cand incepe sa inteleaga rolurile parintilor(complexul Oedip/Electra).Pana atunci e "topit" dupa mama.Nu e o regula ,insa asa am inteles ca se intampla de obicei.
Apropierea tatalui de copil,cand acesta este atat de mic,sa stii ca tine foarte de mult de mama.Perioada de dupa nastere e una critica,din care unele casnicii ies cam "sifonate".Uneori taticii se simt dati la o parte si uitati,iar mamicile obosite si zdruncinate de nastere,uita sau nu mai au puterea sa ii incurajeze si pe ei.In cazul de fata poate nu a fost asa,dar daca el a avut o sensibilitate mai mare,nici nu era nevoie.Sarcina la barbati e una psihica.Unele femei spun ca doar ele stiu prin ce trec si cat sufera cand aduc un copil pe lume,dar nu stiu ca si tatal se chinuie.Se simte debusolat,speriat ca nu va fi face fata si ca nu va fi un tatic bun etc.Ca sa nu mai vorbesc de cazurile nefericite ale unora care au avut o relatie mai dificila cu proprii parinti si care pur si simplu nu stiu cum sa se poarte in situatia respectiva.Mama trebuie sa aiba rabdare si mult tact,pentru ca dragostea si rabdarea rezolva orice problema.
Editat Mar 6 iul 2010 18:37