Barierele morale sunt niste catuse ?

Burel001 a scris:

Moralitatea si imoralitatea sunt foarte evidente pentru unii si mai putin pentru altii. Uneori ceea ce este pentru unii perfect moral,pentru altii este o perversiune si viceversa.

Principiile morale trebuie sa existe. Pana la urma acestea sunt cele mai simple si naturale legi.Sub nici o forma nu pot fi considerate bariere si cu atat mai putin catuse.

Problema sta deci in interpretare.Se spune ca frumusetea sta in ochiul privitorului.La fel si uratenia putem spune.Extrapolam si spunem ca imoralitatea sta si ea in mintea omului. Asta ne poate duce cu gandul la o eventuala variabilitate a moralitatii.

Exista insa un bun simt genetic ,o minima moralitate a firescului care trebuie acceptata si cautata in mod natural ,uneori subconstient .

cred ca este cea mai nepartinitoare si corecta postare

Intradevar moralitatea este o lege nescrisa , imoralitatea atata timp cat nu incalca legile scrise nu poate fi pedepsita si nici eu nu cred ca e vorba de incatusare. Fiecare individ are propriile lui legi morale de care se poate simti incatusat sau liber, legi imorale pe care le poate incatusa sau lasa libere....parerea mea

sarazin79 a scris:

cat timp sint percepute ca si bariere exterioare, da, sint catuse

cand apar in urma unor alegeri, a exprimarii responsabilitatii ( subiective, in saracie...dar nu avem alta baza obiectiva decat pamantul de sub noi)- nu fac un anumit lucru nu din frica, jena de repercursiuni exterioare, ci fiindca il percep ca rau fata de ceea ce am invatat/ inteles eu relativ la bine si rau, si aleg sa nu il fac, nu sint catuse, ci din contra, bate de sprijin in drumul( uneori abrupt) al trecerii nostre printre oameni...

Atata timp cat sunt bariere -impuse sau auto-impuse,e vorba de altceva decat alegeri.Alegerile constiente si responsabile nu sunt "bariere" -sunt asumate.Alegerile nu sunt o limitare a libertatii,ci o exprimare a libertatii.

E o mare diferenta intre "bariere" si a face ceea ce vrei si e corect in ochii tai.Pentru ca in cazul in care faci asta,nu exista nici o lupta cu tine insuti.Stii,simti,intelegi ca un lucru e corect,si il faci.Daca apar presiuni si obstacole,"bariere",ele pot sa apara doar din exterior.In interior nu exista nici o contestare auto-impusa.Alegerea nu e fortata,nu e pe baza de frica si pedeapsa,pe reprimare si ura de sine.

Nu ca alegerile nu pot sa tina cont de frica(dar atunci nu mai sunt constiente si rationale)...ci ca adevarata moralitate are cu totul alte criterii de care tine cont.Frica pe post de criteriu al alegerilor morale,e imorala.

Nu cred in lucrurile fortate.Nu cred in obligatii,in a-i obliga pe ceilalti ori pe tine insuti la ceva anume.Nu e nevoie sa te obligi sa nimic.Daca te obligi,inseamna ca e ceva in neregula cu tine -nu esti in armonie cu tine,esti in razboi,in ura...

aia spuneam si eu, arhanghele

ce saracie s'o fi inteles?

se spune ca omul e autodistrugator din nastere. si eu cred asta.

dar mai cred ca se poate auto-educa sa nu mai fie asa. Greu, ..si cu reguli auto-impuse. Fara a fi considerate auto-suficienta. Reguli induse de valorile pe care sngur ti le alegi in viata. Valoarea cae vrei sa fii si sa devi tu insuti!

Nu te educi prin reguli auto-impuse.Nu te educi obligandu-te sa fi intr-un fel si sa nu fi in altul.Nu educi copiii facand asta cu ei.

Omul nu e auto-distructiv din nastere,ci din educatie.

Nu te educi incercand sa "devi" altcineva -se cheama trauma,reprimare,ura de sine,sau in cazuri mai grave,se cheama boala psihica.Nu educatie.

Educatia inseamna sa intelegi mai bine -pe tine,pe ceilalti si lumea in care traiesti.Ura nu educa ci traumatizeaza.

Arcangelo a scris:

Nu te educi incercand sa "devi" altcineva -se cheama trauma,reprimare,ura de sine,sau in cazuri mai grave,se cheama boala psihica.Nu educatie.

Educatia inseamna sa intelegi mai bine -pe tine,pe ceilalti si lumea in care traiesti.Ura nu educa ci traumatizeaza.

Cine vorbeste de ura, decat frustrarea ta aici?

Te-am condamnat eu ca esti ce esti? Ca faci ce faci? cand si unde si prin ce cuvinte?

Am emis opinii personale si atat. Ti-am dat cu ceva in cap..sau consideri ca, gandind cum gandesc, daca as putea -ti-as da? Te inseli. Sunt prea slab ca sa imi iau in slujba buricenia pamantului.

Cand vezi si constientizezi ca prin actele tale faci rau in jur sau tie insuti.de fapt, prin inductie - si tie insuti, atunci spui STOP..ceva am ratat.

Or. daca simti ca totul e ok, sa fie ok. Si de aici lupta ta nu mai e cu tine, ci dar cu cei din jur. Ca mereu vei lupta si cu cei din jur, oricine esti si oricum te numesti.

deja devine o problema de bun simt, de morala, lasa dreptul celuilalt sa aiba propriile pareri si nu incerca sa silesti pe altcineva sa aiba aceleasi pareri/conceptii ca si tine..degenereaza..

Da.Barierele,indiferent de natura lor, sunt catuse, actioneaza ca atare, limiteaza ,iar tot ce limiteaza duce la frustrari,de tot felul.Iar o persoana frustrata,nu e un spirit liber.E incatusata in niste reguli,stabilite de societate la un anumit moment.

Singurele bariere care ar trebui sa existe ar fi cele dictate de respectul si dragostea pentru semeni, natura si tot ce ne inconjoara.Dar pana acolo...mai avem mult

Isis_27 a scris:

Singurele bariere care ar trebui sa existe ar fi cele dictate de respectul si dragostea pentru semeni, natura si tot ce ne inconjoara.Dar pana acolo...mai avem mult

si astea de ce nu ar putea fi numite simplu - valori?

Dar sunt deja numite valori.Si nici macar nu sunt bariere -zic eu.Ca ceea ce deriva din iubire si bunavointa autentica nu e fortat in vreun fel.