Prejudecata insasi e o bariera. Cand nu avem prejudecati luam libertatea ca pe ceva fara limite.
Daca nu ai prejudecati, poti merge gol pe strada (fiindca dintr-o pre-judecata stim ca lumea sa imbraca atunci cand iese din casa, adica e ceva impus de societate, de educatie).
Toate prejudecatile, toate valorile, toate limitele care se impun trupului, mintii si sufletul au rostul de a tine existenta intr-un echilibru.
La un moment dat, tot ce nu ne convine devine o prejudecata, fiindca sensul pe care l-a capatat acest cuvant e unul peiorativ. El insa e un cuvant nevinovat care transmite mai departe experienta celor dinaintea noastra si concluziile lor in legatura cu aceasta.
Daca noua nu ne mai convin vechile legi/reguli scrise sau nescrise, asta e altceva... totusi, nu avem certitudinea ca lumea va fi mai buna decat e acum. Ea poate fi mai rea, cu mult mai rea.
Daca un om poarta in el de la sine tendinte morale, sentimente bune, ganduri pozitive, nu inseamna ca toti vor fi asa.
Constiinta morala nu exista decat in legatura cu o constiinta a pedepsei.
Daca ucizi pe cineva, ce te face ulterior sa te caiesti (daca te caiesti)? Poate faptul ca vei ajunge in iad, ca vei termina in chinuri groaznice, ca oamenii te vor linsa, te vor uri, te vor scuipa, intr-un cuvant: pedepsi.
Daca toate astea nu exista, poti ucide, te poti convinge pe sine ca ai avut tot dreptul facand asta ca e ok ca ai facut-o si ca o poti face de fiecare data cand cineva nu trece destul de repede strada pe trecerea de pietoni, nu? Si poti avea seninatate si implinire cat cuprinde nestiindu-te ingradit de legi pedepsitoare.
Cam asta e lumea fara reguli, religie, morala si prejudecati.
Parerea mea e ca lumea e ok asa cum e. Ea singura si-a adaptat mediul cel mai favorabil. Doar sa fim mai buni unii cu altii, sa ne mentinem in interiorul unor limite sociale si umane si nimeni nu va mai avea de ce sa emita judecati sau prejudecati.

