Spiritualitate practica

Matei 6

6. Tu

Pippo a scris:

Cum sa faci sa fii copil?

Tehnic e un pic gresit pusa problema , si nu ma refer la faptul fizic , ca nu mai poti deveni inapoi copil .

Ci pentru ca tre sa revii la niste calitati interioare apropriate de cele ale copiilor... la naturaletea perceptiei lor , dar in acelasi timp trebuie sa evoluezi , sa te dezvolti in complexitatea fiintei tale .

Practic... se face doar intr-un singur sens . Prin experienta si cunoastere ! Cunoasterea e vitala si la fel e si experienta -vietii . Nu te poti forta sa fii copil , ci tre sa atingi un anumit prag de "coacere" a fiintei tale . Asta vine cumva de la sine !

Ajungi la un anumit nivel si stii ca ai ajuns acolo . Atunci iti revin de la sine perceptiile si simtirea de copil , dar in acelasi timp esti si o fiinta foarte foarte constienta !

Zen Legend a scris:

Ci pentru ca tre sa revii la niste calitati interioare apropriate de cele ale copiilor... la naturaletea perceptiei lor , dar in acelasi timp trebuie sa evoluezi , sa te dezvolti in complexitatea fiintei tale .

Practic... se face doar intr-un singur sens . Prin experienta si cunoastere ! Cunoasterea e vitala si la fel e si experienta -vietii . Nu te poti forta sa fii copil , ci tre sa atingi un anumit prag de "coacere" a fiintei tale . Asta vine cumva de la sine !

Ajungi la un anumit nivel si stii ca ai ajuns acolo . Atunci iti revin de la sine perceptiile si simtirea de copil , dar in acelasi timp esti si o fiinta foarte foarte constienta !

De acord tati

mica_curioasa a scris:

Chiar discutam cu un fost coleg, acum cateva zile, destul de aprins pe acest subiect, el fiind un bisericos fervent si culmea, din cauza mea, fiindca eu ii daruisem o carte care l-a "luminat". E de speriat ce pasionat e de biserica, de tot ce tine de crestinism si de practicarea lui.

Ca sa vezi cat de mult putem influenta cursul lumii cu foarte putin. Daca am sti si cand unde cu ce si cum...

mica_curioasa a scris:

Mergeam pe strada si simteam ca plutesc, ma simteam fericita cum nu fusesem niciodata si aveam senzatia ca am descoperit o comoara extraordinara...

Interesant este ca se schimba felul in care percepem ambientul in starile astea (culorile, lumina). Ceea ce inseamna ca felul in care interpretam exteriorul depinde direct de starea interioara. Dar si interiorul depinde de influenta exteriorului. Dar interiorul este mult mai puternic se pare in a influenta perceptia exteriorului. Ceea ce inseamna ca pentru a ne face zilele frumoase chiar in conditii exterioare dure, trebuie sa inlaturam blocajele mentale care ne tin bosumflati si ingrijorati :P

Pippo a scris:

Interesant este ca se schimba felul in care percepem ambientul in starile astea (culorile, lumina). Ceea ce inseamna ca felul in care interpretam exteriorul depinde direct de starea interioara. Dar si interiorul depinde de influenta exteriorului. Dar interiorul este mult mai puternic se pare in a influenta perceptia exteriorului. Ceea ce inseamna ca pentru a ne face zilele frumoase chiar in conditii exterioare dure, trebuie sa inlaturam blocajele mentale care ne tin bosumflati si ingrijorati

Asta cu siguranta. Poate de aceea imi incep ziua cu cate-un zambet pt fiecare si ziua a fost perfecta daca am reusit sa ne zambim toti, reciproc pe tot parcursul ei. In astfel de momente simt ca intreaga spiritualitate sta intr-un zambet care iti aduce bucuria, implinirea, buna intelegere si la sf. un somn in care aluneci cu acelasi zambet.

Poate sunt eu norocoasa ca am un colectiv receptiv. :P

Si eu am avut chestiile alea cu...nirvana. Chiar pe strada.

Dar ce e interesant ca ma latrau ciinii, la greu. Chiar sareau la muscat. Si daca nu as fi stiut de ce sar potaile astea la muscat, as fi zis ca era ceva in neregula cu mine. Eul energetic incepea sa plece, si dragalasii de ciini te percep ca o bucata de carne la ....liber.

Pippo a scris:

De acord tati :)

:P :)

mica_curioasa a scris:

A fost o experienta spirituala care atunci parea f autentica si uimitoare. Pacat ca n-a durat prea mult. Era si in preajma sarbatorilor de Iarna si poate si atmosfera a contribuit. Cert e ca nu ma mai recunoasteam. Mergeam pe strada si simteam ca plutesc, ma simteam fericita cum nu fusesem niciodata si aveam senzatia ca am descoperit o comoara extraordinara...

Si eu am patit asta de cateva , putine , ori . Si de la cate o carte citita ...si ai zis perfect ai senzatia ca ai descoperit o comoara extraordinara si esti super super fericit si implinit... dar eu senzatiile cele mai diafane le-am avut dupa ce am aflat de meditatie si am vrut sa vad daca , chiar e adevarat .

Deci , m-am intins in pat , am inchis ochii si am incercat sa las gandurile sa treaca fara sa ma iau de ele - destul de greu prima data , ca se i-au ele de tine . Atentia mea era doar la respiratie... cum se misca respiratia-pe nas , sus - jos . Intre timp mi-am dat seama ca nu aveam corpul destul de relaxat si atunci mi-am dus atentia pe fiecare segment incepand de la picioare , si am vizualizat cum se topeste tensiunea din el . Am urcat in stilul asta in sus , pana la fata/cap... si am mai baleiat asa de cateva ori , sus jos pana eram destins bine !

Apoi am revenit la respiratie si era foarte usor sa o urmaresc , doar , acum cand corpul era relax . Gandurile... nici nu ma gandeam la ganduri :) -daca era sa-mi pun atentia pe ele , le auzeam , erau acolo dar atentia mea era doar pe respiratia pe nas si atat !

In scurt timp , nu pot sa precizez cat a durat... picioarele nu le mai simteam , nu eram amortit ci doar nu mai stiam de picioare ...in maini , incepand de la degete , am perceput o senzatie frumoasa de dilatare , de expansiune... iar in gura am simtit o abundenta de saliva din cea mai fina - un fel de apa , fina fina .

Tot pe respiratie era atentia mea... si dintr-o data mi-am dat seama ca e chiar liniste in cap . Nici un gand nimic , chiar de as fi vrut ! Doar o liniste perfecta , un spatiu enorm in care doar eram . Era superb ! Corpul nu il mai simteam deloc , dar deloc -nu mai stiam de el . Eram perfect constient si doar mai respiram usor .

Insa si respiratia incetinea... si chiar s-a oprit de tot ! Pur si simplu nu mai respiram , sau nu mai percepeam eu ca respir . Doar o liniste , un spatiu , o energie si un calm sublim... si eu eram perfect constient si lucid de toate astea !

Era o mare de energie diafana in care stateam , pur si simplu o simteam cum ma inconjoara si ma patrunde . Nu mai vrei nimic cand esti intr-o asemenea stare .

Totusi fiind destul de constient , am vrut sa reactionez in vreun fel sa trec mai departe sau ceva ...si pac pac au aparut si gandurile iar , care au inceput sa ma gandeasca cum ar fi mai departe si wow ce frumos a fost . Si uite asa , am iesit de acolo .

Mi s-a parut ca a durat doar vreo 20 de minute maxim , cu tot cu chestia de relaxare , insa am constatat ca au trecut cam 2 ore !!

Cea mai frumoasa parte a fost ca senzatia de energie diafana < care eram ! > a ramas cu mine toata ziua aceea . Mergeam pe strada si nu imi trebuia nimic pentru ca aveam totul in acea senzatie de dilatare . Era reala nu doar o amintire din stare fara ganduri , corp si respiratie . Eram implinit si fericit plus ca ma simteam doar o energie care plutea . Asa imi simteam corpul , o energie lejera care plutea !

Chestia de imersie , mi-a reusit doar de 2 ori... si inca o odata cu ochii deschisi in timp ce ma uitam la un film intins in pat . De atunci am vrut doar sa aprofundez sa vad despre ce e vorba , pentru ca am fost dat ce ceva absolut extraordinar fata de tot ce stiam eu pana in momentul acela !

Am mai incercat de cateva ori , dar doar in fuga si e greu sa iti mai iasa atunci cand ai asteptari . Parca nu mai ai rabdare sa ajungi acolo si tot anticipezi si te uiti dupa coltz , acuma ?! acuma ?! ajung in starea aia

Oricum am inteles ca pozitia lotus e cea mai potrivita pentru meditatie si acum sunt pus pe treaba sa fac un pic de stretching , ca nu imi iese de la sine ^_^ . In lotus circuitele enegetice se inchid ...mainile si picioarele impreunate... si ai si spatele drept , vertical , ca sa poti primi energie si inspiratie prin chakra coroanei !

Pi eS : Mi s-a parut interesant cum la un momentdat in timp ce ma relaxam bataile inimii , pulsul , nu mai venea din inima ci din zona stomacului . Si nu mai era un puls restrans cum e in inima ci unul larg si mai lejer care "batea" in zona stomacului si care apoi a disparut de tot dupa o scurta perioada . Cel mai greu e sa treci de pulsul inimii... ca de acolo provine tensiunea si stresul . De aia relaxarea corpului e vitala... dar astea vin de la sine daca esti atent doar la respiratia pe nas , fara sa incerci sa o controlezi !

Si... e interesant ca dupa acele meditatii celule corpului erau aproape noi . Pielea catifelata maxim , un pic de umezeala < pe piele > eterica as zice :P... un fel de transpiratie fina ca aceea dupa un somn odihnitor !

Oricum meditatia are aceleasi proprietati de vindecare ca si somnul , chiar mai accelerate ! Meditatia e somn constient iar Somnul e meditatie inconstienta... se zice

_____________________

Well...

Next ! please...

NASTYPRIMUL a scris:

Si eu am avut chestiile alea cu...nirvana. Chiar pe strada.

Dar ce e interesant ca ma latrau ciinii, la greu. Chiar sareau la muscat. Si daca nu as fi stiut de ce sar potaile astea la muscat, as fi zis ca era ceva in neregula cu mine. Eul energetic incepea sa plece, si dragalasii de ciini te percep ca o bucata de carne la ....liber.

La mine nu era nirvana ca eu nu am rabdare sa meditez sau sa fac rugaciuni complexe. Doar ca plecase orgoliul :)

Si sa stii ca nu ma latra cainii pe strada.

Le trag in zambet de-al meu fermecator si stau in coada

Zen Legend a scris:

Insa si respiratia incetinea... si chiar s-a oprit de tot ! Pur si simplu nu mai respiram , sau nu mai percepeam eu ca respir . Doar o liniste , un spatiu , o energie si un calm sublim... si eu eram perfect constient si lucid de toate astea !

Era o mare de energie diafana in care stateam , pur si simplu o simteam cum ma inconjoara si ma patrunde . Nu mai vrei nimic cand esti intr-o asemenea stare :) .

Totusi fiind destul de constient , am vrut sa reactionez in vreun fel sa trec mai departe sau ceva ...si pac pac au aparut si gandurile iar , care au inceput sa ma gandeasca :P cum ar fi mai departe si wow ce frumos a fost . Si uite asa , am iesit de acolo .

Mi s-a parut ca a durat doar vreo 20 de minute maxim , cu tot cu chestia de relaxare , insa am constatat ca au trecut cam 2 ore !!

Deci cum spuneam mai sus, expereinta mea nu a fost un rezultat al vreunei meditatii. Era o stare care fara prea mare efort ar putea deveni una definitiva, daca as reusi sa reunut la un afurisit de prgoliu.

Nu a durat caretva ore sau o zi, ci cateva saptamani. Nu ma enervam, eram perfect calma, nu mai dispretuiam, nu mai actionam sub impulsul orgoliului.

Si inca ceva... nu am inteles niciodata de ce unii oameni au nevoie de diferite substante (extasy, droguri, etc.) pentru a-i face sa se simta bine.

Pentru a simti ca nu-mi mai trebuie nimic e nevoie doar de natura: un soare caldut, un pom cu umbra deasa, un izvor si pasari cantatoare.

mica_curioasa a scris:

Si inca ceva... nu am inteles niciodata de ce unii oameni au nevoie de diferite substante (extasy, droguri, etc.) pentru a-i face sa se simta bine.

Pentru a simti ca nu-mi mai trebuie nimic e nevoie doar de natura: un soare caldut, un pom cu umbra deasa, un izvor si pasari cantatoare.

Agree.

Spring` a scris:

Agree.

Si ce te faci cand starea de care vorbiti se intampla tot timpul>?