Rugaciunea inimii este practicata de calugari crestini din cele mai vechi timpuri si mai scurt se spune asa "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma" (se poate scurta si la Doamne, miluieste-ma), se inspira la partea "Doamne, Iisuse Hristoase" si se expira la "miluieste-ma". De fapt la inceput se spune cu respiratie fara control si tot la inceput se spune fara pauza, ca o mantra sau o litanie, cu voce tare. Cu timpul prin exercitiu, persoana ajuge sa o poata spune permanent cu mintea, fara voce, si atunci e recomandata respiratia asa cum spuneam. Dupa un timp mintea nu mai "vorbeste" si rugaciunea se transfera in "inima" (de fapt starea in care intri prin intermediul ei se transfera acolo). E una din modalitatile prin care calugarii crestini pot ajunge la samadhi (cred ca am scris corect), la eliberarea mintii de orice ganduri pentru a permite Divinului sa se manifeste in interiorul fiintei (ei o numesc contemplare = vedere duhovniceasca). Cineva spunea la alt topic ca nu exista calugari crestini care sa intre in samadhi, chiar exista si au existat in multe timpuri ale istoriei, si e interesant de citit cum isi descriu experientele. Asta pentru cine nu are preconceptii legat de o religie sau alta si este deschis sa inteleaga diverse adevaruri exprimate diferit. Si apropo, si calugarii crestini fac calatorii in astral sau in alte "zone" - vezi descrierile lor despre diverse intalniri cu alte entitati, doar ca ei nu le numesc si nu le explica asa...
Insa, intr-un final tot ce conteaza este ca bucatica de divin care ti se da, sentimentul trairii autentice si conexiunii universale, pacea si linistea sufleteasca si iubirea absoluta care ti se releva la un moment dat in viata ta, se vor departa si apropia de tine cu periodicitate, si fiinta/sinele suprem va tinde continuu din acel moment sa le mentina in interior si sa le reflecte in exterior, in mod constant. Scopul pentru care lucrurile se petrec asa? Nu sunt inca sigura, dar cred ca are de a face cu transformarea ireversibila a fiintei umane in scopul implinirii ei (apropierii/reunirii ei de Divin, sau care e acela). Si ca orice lucru meritoriu, nu vine usor, trebuie muncit (cum era vorba aia: 1% geniu si 99% transpiratie?).
Inca ceva, cand am incercat sa validez o informatie (pentru ca dovezile sunt fie foarte putine, fie foarte greu sau innaccesibile) am cautat alte surse astfel incat prin incrucisare sa vad ce lucruri se suprapun in diferite teorii/legende/mituri/descoperiri arheologice/fizica etc. Deci cred ca nu trebuie sa ne multumim doar la o sursa de informatie sau alta. Dar ma rog, asta este metoda potrivita pentru mine. Fiecare este liber sa isi aleaga propria metoda.
